Cristian Anghelescu

Încerc sentimente confuze acum, când m-am hotărât să scriu acest text. Sunt tulburat pentru că mă adresez unui “petrolist” provenit din iarba de pe “Ilie Oană”, un fotbalist pe care l-am aplaudat de atâtea ori, alături de care am trăit momente nepereche. Un tip cu frica lui Dumnezeu, un caracter frumos pentru care – mai mult ca sigur! – a și fost promovat în fruntea bucatelor la Petrolul. Dar, fatalmente, cu sau fără voia sa, a ajuns într-o postură jenantă, vecină cu abjectul, din care este imposibil să mai iasă de vreme ce – inclusiv cei mai mulți dintre suporteri – refuză să mai creadă în abilitățile sale de conducător.

Titlul transmite și numele adresantului, Costel Lazăr. Îl rog să înțeleagă adevărata dimensiune a fenomenului din care trăiește și din care îi este greu să plece. Pot să pricep acestă dramă, chiar îl cauționez pentru nepricepere. Dar, când vine vorba despre ambiții prostești și susținerea unei cauze pierdută din clipa în care partenerul finanțator a făcut un pas în spate, atunci chiar îmi este greu să mai înțeleg ceva!

Mesaje la miez de noapte

Nu vă ascund, aproape de miezul nopții trecute am fost contactat pe whatsaap de Lazăr. Am simțit din puținele-i cuvinte că este frustrat după materialul scris în urma ședinței de la Primărie. Ședință la care a binevoit să lipsească….

Am fost făcut bârfitor (?), pervers (?), pucist (?), zvonaci (?)… Citeam și mă închinam: adică după tot efortul pe care-l fac să fie bine, după zecile de telefoane date pentru a încerca să înțeleg ceva, după invitațiile pe bandă rulantă la emisiunea de sport, declinate săptămânal, tot eu sunt ăla descris în culori sumbre? Nu cei din conducerea ACS Petrolul 52 (mai puțin Mircea Dridea) care de aproape 6 luni NU FAC NIMIC SĂ REGLEZE O SITUAȚIE LIMITĂ? Mai mult, amână discuții esențiale cu administrația ploieșteană, sfidează opinia publică, mint și trag de timp într-un mod jalnic cu gândul la o eventuală sumă de bani care să vină, eventual, din cer! Cine să vă dea vouă bani de vreme ce nici măcar mărcile nu le-ați licitat și, ulterior, achiziționat? Ce probitate aveți, pe cine reprezentați ca să cereți ceva și să mai și primiți?

S-a dovedit că scufundați corabia de la zi la zi, că așteptați o minune care, din păcate, nici nu va veni… Vă tot împrumutați cu gândul la promovare și la ziua când veți primi niște bănuți de la Federație! V-ați întrebat ce dimensiune are această carte, această șaradă? Ce se poate întâmpla dacă, Doamne-ferește, se ratează obiectivul de performanță? Că doar este sport, nu inginerie! Întrebați-l pe Mădălin Mihailovici despre cum stă treaba în acest segment prin care a trecut cocoțat pe un munte de bani, nu la genunchiul broaștei cum stă acum Petrolul vostru! Da, Costele, al vostru, pentru că vezi bine cum se înghesuie lumea să vadă echipa, chiar dacă-i mereu câștigătoare… O mie, două de persoane, cei mai mulți dintre ei venind la stadion dintr-o obișnuință vecină cu obsesia. Restul, cei mai mulți, zecile de mii care cotropeau Capitala într-o zi de 1 iunie 2013, nu mai vin să susțină Petrolul vostru pentru că se simt trădați și văd cu ochiul liber care este optica voastră: SĂ CONDUCEȚI PE BANII ALTORA!

Și, dacă se mai găsește vreun bou (ca mine!) să scrie despre asta, despre realitatea imediată, îl aruncați în derizoriu, îl catalogați imediat drept vândut, îl blamați și credeți că poate reușiți să-i închideți gura! Ghinion, nu puteți! În contextul în care, REPET A “N”-a OARĂ, nu fac parte din categoria celor care scriu pentru ceva anume, din partea cuiva! Asta se poate verifica, acum sau pe viitor! Aaaaaa, ba da, scriu pentru ceva: pentru ideea de a reprezenta fotbalul ploieștean, Petrolul, crezul promovării și al moralității! Asta, da!

În final, despre arogantele tale, Costele…

Te-am rugat, aseară, să vii și să demontezi, televizat, orice derapaj din Primărie, de la mass-media, de oriunde. Mi-ai răspuns fără a gândi, cred: “La tine la emisiune? Niciodată, atâta timp cât mă bârfești” Am solicitat explicații dar am primit mesajul sec: “Vorbim doar față în față!” I-am confirmat disponibilitatea să discutăm astăzi, mai mult, am avansat chiar o întâlnire imediată, aseară, aproape de miezul nopții! Știți ce a răspuns? “Am agenda făcută pentru următorii 2-3 ani! Dacă voi avea o pauză te anunț! Și pe tine și pe alții! Iar despre conferințele pe care le tot soliciți, vorbesc cu tine, în conferințe și oriunde dar când și unde vreau eu! Nu unde vreți voi, cei care nu știți decât să biruiți!” Și a punctat sec: “Și, voi rămâne președinte!”

Deci asta era, Costele! Tema continuității în demnitatea actuală! Să-ți ajute Dumnezeu să rămâi acolo și să-ți realizezi visurile! Dar, pentru asta, trebuie să fii deștept, să ai arta conversației și pe cea a conducătorului. Să fii înconjurat de profesioniști! Să arăți ceva, nu doar să consumi. Să fii demn! Ori tu, la acest moment…

Concluzie

Cu această scrisoare am vrut să-ți deschid ochii! Să știi unde te afli, nu neapărat în ochii mei cât în ai miilor și zecilor de mii de iubitori de galben și albastru! Să te trezești și să încerci să te schimbi: nimeni nu are nimic cu tine ci mai degrabă cu doctrina pe care zici că o propăvăduiești! Dar care, din păcate, doar o anulezi prin decizii proaste, de neînțeles! Și mai ești și răutăcios, cum nu erai odată…