Este clar, recunoaştem sau nu, snooker-ul a prins teren solid printre telespectatorii români. Spun asta incluzându-mă printre cei care, de destulă vreme, pândesc evenimentele în continuă desfăşurare „devorând” transmisiunile „live” ale canalului Eurosport, chiar dacă ele se produc dimineaţa, la prânz, seara sau chiar noaptea. Interesant este că, la un moment dat, după atâte şi atâtea lovituri măiastre văzute, chiar ai impresia că poţi să te descurci şi tu la o astfel de masă! Aiurea, este doar o iluzie perfidă, masa aceea fiind mai mare decât o zi de post!
Aseară, de fapt aproape de miezul nopţii, pentru a patra oară în carieră, scoţianul John Higgins s-a încoronat campion mondial la snooker în urma victoriei cu 18-15 în faţa englezului de numai 21 de ani, Judd Trump, tânăr aflat la prima finală jucată în celebrul teatru londonez Crucible. John a întors practic meciul, deşi la un moment dat fusese condus cu 12-9. Ultimul frame a avut o desfăşurare absolut magnifică, Trump fiind la un singur pas să ducă scorul la 17-16, însă Higgins a electrizat asistenţa cu o lovitură finală de excepţie. Trump, rebelul cu freza amintind de celebra trupă Beatles, a fost autorul unor trasoare de distanţă de-a dreptul miraculoase, cum parcă nimeni nu mai este în stare să execute într-o astfel de presiune! Din păcate pentru destuii suporteri pe care i-a avut el s-a văzut învins, dar, în opinie personală, păstrează şanse intacte să revină în mega-show-ul găzduit de Crucible.
La final, în timpul ceremoniei decernării trofeului, alături de familie, Higgins a spus: “Judd a evoluat mai bine pe parcursul a două zile şi n-am văzut un snooker atât de bun practicat de un jucător atât de tânăr în viaţa mea! Loviturile lui de distanţă au fost plăcute, dar pe mine m-au terminat! A fost greu şi am avut meciuri dificile. Ştiam că trebuie să joc foarte bine în prima sesiune a zilei finale, pentru a avea o şansă. Dacă nu era familia alături nu aş fi fost acum campion mondial!” a încheiat campionul.
Paradoxal, Higgins a încheiat Campionatul Mondial în lacrimi. Şi nu de bucurie! În declaraţiile la cald, cele pe care jucătorii le oferă la decernarea trofeului, el a fost întrebat inoportun de către reporterii de la BBC cum de a fost în stare să câştige la un timp atât de scurt după moartea tatălui său (februarie 2011). Higgins nu a putut spune nimic şi şi-a chemat alături cei trei copii şi soţia. Cu ochii în lacrimi, el a pus punct declaraţiilor, fără să mai dea răspunsul final… Apropo, voi ce ziceţi despre această întrebare? Eu, după cum aţi citit, am considerat-o drept o mare gafă!
Comentarii recente