Ieri, la Clinceni, localitate situată la margine de Bucureşti, oricum mai greu de ajuns decât până la… Piteşti, echipa Chimia Brazi a reuşit să-şi adjudece toate punctele puse în joc în dauna Interului din localitate.

Trupa gazdă, condusă de Dumitru „Ţiţi” Dumitriu, o caricatură de formaţie care joacă după chipul şi asemănarea primarului din urbe – altă caricatură! – nu a făcut altceva decât să deschidă scorul printr-un şut senzaţional al lui Andrei (4) şi apoi, vreme de un ceas şi jumătate, să protesteze vehement la adresa arbitrajului şi să încerce, prin toate mijloacele, să pună presiune pe un trio de arbitri aflat în pole-position pentru promovare, fiind supervizat de către observatorul Stan Prodan!

Chimia a jucat fotbal adevărat. Nu unul de vacanţă ci exact ceea ce trebuie la acest moment: pragmatic, neînchistat, decis.

După 0-1, într-un sfert de ceas, elevii lui Răzvan Vlad au întors tabela prin reuşitele de excepţie ale lui Minciună (12) – direct din lovură liberă directă de la 22 de metri – şi F. Munteanu, şut în cross, pe lângă portar, după o deschidere de clasă a lui Păun (21)!

Din acest moment a început recitalul nervilor, atât pe gazon cât şi în tribună! Fostul stelist Marius Luca, rotund atât la corp cât şi la creier, a protestat îndelung la deciziile centralului ieşean Valentin Lungu, acompaniat atât de antrenorul Dumitriu (!!!) cât şi de edilul Adrian Budeanu, sfârşind prin a colecţiona „doar”… un simplu „galben”!

După pauză, în afara realizării lui Păun (52), reluare simplissimă a centrării lui Vişan, am trăit aceleaşi ieşiri animalice ale gazdelor, destui dintre ei aghezmuiţi ca la zi de sărbătoare!

Interesant că, la final, întrebându-l pe observator despre prestaţia brigăzii – foarte bună, în opinie personală! – acesta a spus: „ A fost fricos centralul, ăla cu numărul 9 (Luca) trebuia eliminat din minutul 20, plus alţi 2-3 fotbalişti ai gazdelor, la fel, roşu direct!”

Una peste alta a rămas victoria, forma excelentă a Chimiei dar şi prestaţia peste nivelul echipei a foarte tânărului Fabian Munteanu, fotbalist căruia îi prevăd un viitor de excepţie. Atâta doar, să fie serios şi să nu se „încurce” cu „vedetele”!

Vineri, sub hiperboloizii Combinatului, Chimia poate să tranşeze şi pe teren disputa din ROAF cu Chindia Târgovişte. Dar nu aşa, la limită, ci scuturând-o din toate închieturile! Să audă şi TAS-u lu’ Crăciunescu! Ăla din Lausanne…

Caseta jocului Inter Clinceni – Chimia Brazi 1-3 (1-2)

Stadion: „Clinceni”. Spectatori: circa 150. Marcatori: A. Andrei (4) /Minciună (13), F. Munteanu (21), D. Păun (52).

Inter: C. Ion 5.5 – M. Cristian 5, Nedelcu 6 (cpt), Fodor 6, Oşca 6 – Dumitru 5.5 – Dedu 4.5 (46 Stoian 4 (71 Lisandru 5), Ene 5.5, A. Andrei 5, Budeanu 5 – M. Luca 5. Antrenor: Dumitru Dumitriu.

Chimia: Sava 6 – M. Dinu 6.5, Ciobanu 6.5, I. Neagu 7.5, Irimescu 6.5 – C. Vlad 7 (87 Răuţă), Cl. Vasile 6.5, Minciună 6.5 (cpt), F. Munteanu 8 – D. Păun 7 (81 Lazăr), Vişan 6.5 (77 Arnăutu). Antrenor: Răzvan Vlad.

Cartonaşe galbene: Budeanu (17), Nedelcu (25), M. Luca (60), C. Ion (89) /C. Munteanu (89) .

Arbitri: Valentin Lungu (Iaşi) 8.5 – Andrei Iţco 8 (Suceava), Florin Iacob 7 (Constanţa).

Observatori FRF: Stan Prodan (Alexandria, arbitraj) şi Vlad Nicolae (Bucureşti, organizare).

Jucătorul meciului: Fabian MUNTEANU (Chimia Brazi)

Lucru de-acum bine ştiut,  se află despre tine ceva cu mare repeziciune doar dacă mori sau dacă faci ceva ieşit din tiparul normalului! Eventual, dacă eşti arestat, amendat, judecat, într-o frază, expus oprobriului public! Nicidecum dacă ai inovat ceva, dacă parcurgi  şcoli şi cursuri de înaltă perfecţionare, dacă-ţi ajuţi semenii, dacă faci fapte bune!

Odată cu sărbătoarea de Armindeni am ales să intru în legătură cu voi, altfel decât am făcut-o vreme de 15 ani, inaugurând un blog. Am postat la “status”, pe mess, adresa lui şi în foarte-foarte scurtă vreme au început să curgă vorbele de încurajare! Unele frumoase, altele foarte frumoase! Vă jur, parcă nu-mi venea să cred! La câteva ore, ajuns acasă, i-am mărturisit Taniei, soţia mea, că sunt copleşit de cele trăite. Şi, imediat, i-am lansat o întrebare: “Cine crezi tu că va fi primul oficial din fenomenul sportiv care mă va căuta odată cu lansarea acestui blog?

Fără să stea pe gânduri, consoarta a spus: Rădulescu, de la Brazi! Am aşteptat oarecum tensionat şi răspunsul a confirmat supoziţia femeii, venită în nici 24 de ore.

Fireşte, nu este niciun criteriu pentru a face vreo comparaţie. Este vorba doar despre feeling. De fiecare dată când demersul jurnalistic şchiopăta sau era îngreunat – din varii motive – acesta reuşea să scoată ceva cu care să mă ajute. Iar Tania, ca să mă întorc la premoniţia ei, l-a cunoscut pe Rădulescu cu mulţi ani în urmă, impresia pe care i-a lăsat-o atunci oficialul Chimiei neschimbîndu-se deloc. În contextul în care, vreme de ani şi ani, ei nu s-au întâlnit niciodată! A fost suficient momentul acela şi “coana-mare” a şi pus eticheta!

Ştiu, sunt destui cei care-l blamează pe Lucian pentru trecutul adolescentin în care trafica automobile sau intra în combinaţii dubioase, nu de puţine ori alături de cei care-l şi conduceau. Numai că, odată cu scurgerea vremii, având în sânge spiritul mercantil, acesta a reuşit să-şi făurească o viaţă de care să fie mândru, fără a neglija niciodată dragostea pentru managementul în fotbal. Şi-a jurat în barbă că va urca cu Chimia Brazi până pe cele mai înalte trepte ale fenomenului. Nu face rabat la nimic atunci când vine vorba de performanţă. A găsit la Brazi oameni cu care se înţelege de minune, dintr-o singură privire. Oameni la fel de tineri şi cu acelaşi spirit vulcanic! Personal, am credinţa că viitorul aparţine acestui gen de îndrăzneţi.

Iar el, Lucian, este bine să se ştie că provine dintr-un mediu glisant, uneori obscur şi rece, primii ani ai tinereţii petrecându-i la Şcoala de Copii Buşteni. Fără părinţi, obişnuit să-şi  împartă coltucul de pâine cu cel care-l apăra de corecţia altora mai puternici…

Aşa, mai de foame, mai de bătaie şi îndelung disciplinat a înţeles că viaţa, aşa cum este ea, poate fi trăită mai bine doar dacă nu esti mai prejos decât cel de lângă tine!

Ar trebui să învăţăm şi noi ceva de la el?