În calitate de jurnalist, obligat de deontologie, cutreier ţara în lung şi-n lat pentru a vedea „live” meciurile echipelor ploieştene. Am mers în aproape toate deplasările după Petrolul şi Astra. Mai mult, i-am văzut la lucru pe campionii Asesoftului la Timişoara, Cluj, Sibiu, Mediaş, Piteşti sau Bucureşti. Din simplu gazetar, nu odată, m-am transformat aproape fără să vreau într-un adevărat ultras. Am avut nenumărate discuţii în contradictoriu cu fani ai gazdelor, cu unii am ajuns chiar în pragul agresiunii fizice! Mă trezesc comentând decizii ale arbitrilor şi nu numai ale lor. Îmi dau seama târziu de prostie dar nu mă liniştesc niciodată! Nu prea îmi este lejer să stau închis în lojele pentru presă, să nu aud vuietul tribunei, să nu trag o gură de aer curat!

Odată cu aceste deplasări am ajuns să cunosc mult mai bine fenomenul sportiv. Să văd oameni noi, să-mi întâlnesc eventuali idoli ai copilăriei ajunşi acum oficiali ai echipelor adverse. Facem cunoştinţă, schimbăm cărţi de vizită, ne sunăm. Apar probleme, aproape zilnic, care mai de care mai diferite, la multele formaţii cu care am intrat în contact, sunt sunat de către unii preşedinţi în limita amiciţiei pe care am cultivat-o cu ei, uneori din interes, alteori aşa, ca simplu fapt divers. Sun, la rându-mi, măcar bisăptămânal, pentru a întreba măcar de sănătate! Şi, de aici, apar multe informaţii!

Paradoxal, cele mai puţine ştiri apar din zona Ploieştiului, a Prahovei. Este adevărat, oficialii echipelor răspund la telefoane dar mereu am senzaţia că se ocolesc întrebările mai directe, cu substrat.

Singurul căruia îi face plăcere, efectiv, să vorbească cu presa este antrenorul Astrei, carismaticul Tibor Selymes. Încă de bun început acesta a fixat o regulă, aceea de a nu ne telefona când vrei şi când nu vrei pentru o temă sau alta de discuţie. A acceptat ca, săptămânal, să se întâlnească oficial cu jurnaliştii şi să poarte discuţii cu noi vreme de un ceas. Asta nu înseamnă că nu putem vorbi şi telefonic! Dar nu aşa, toată ziua bună ziua!

Pe logică, nici el nu poate să spună totul din bucătăria internă dar are un fel de a-ţi răspunde care te face să nu te superi! Îşi protejează superiorii cu sfinţenie, de când a venit la Astra eu neauzind vreodată vreo vorbă rea la adresa lor! Fie în discuţii oficiale, fie în cele amicale!

Are o artă să-şi apropie fotbaliştii, cu toate că în timpul orelor de pregătire şi de meci este un adevărat tiran! Urlă ca un besmetic, gesticulează, uneori înjură, se consumă incredibil şi fierbe în suc propriu! După partide, la conferinţele de presă obligatorii, apare stors ca o lămâie, abia găsindu-şi cuvintele, fie ele de bucurie fie de supărare! Nu a ridicat tonul niciodată la vreun jurnalist, nu şi-a permis să facă aroganţe ieftine şi să ajungă astfel în vizorul întregii comunităţi. Nu îmi aduc aminte să fi fost jignit de cineva şi, la rându-i, să jignească! Are o filozofie aparte legată de muncă, preferând să aibă în echipă mai mulţi „săpători” decât „ingineri”!

Şi-ar dori un colectiv care să joace după chipul şi asemănarea lui: arţăgos, prin presing total, tare, dar la minge, fără „floricele”!

Din clipa în care a preluat Astra a realizat 9 victorii şi 10 egaluri, pierzând doar 6 partide! Asta după ce Mihai Stoichiţă, cel cu care echipa a debutat în această ediţie de campionat, a reuşit să strângă din 6 jocuri doar 4 puncte! Cifrele, seci de cele mai multe ori, spun câte ceva: în ciuda unui joc mai degrabă nespectaculos, de destule ori pe contraatac, alb-negrii plusează la concentrare pe faza defensivă şi la contraatacul devastator. Au cedat puncte, până acum, aproape toate echipele campionatului, singura trupă care a învins Astra în dublă manşă fiind „U” Cluj! Şi-ar mai putea fi doar Oţelul Galaţi, în ultima etapă!

Concluzionând şi ducând o discuţie paralelă până în ţara echipei campioană mondială, Spania, prefer Realul lui Del Bosque, cel cu Zidane, Figo, Roberto Carlos, în detrimentul celui actual, al lui Mourinho. La fel, revenind în Românica, dau credit de zece ori unui coach precum Selymes în dauna tuturor antrenorilor care au lucrat până acum la Astra: pentru că este serios, în banca lui, că suferă pentru echipa sa, că ţine la superiori dar şi pentru că este foarte politicos. Fără să le mai punem pe acelea cu: fost internaţional, titular al Generaţiei de Aur, performer cu Sportul Studenţesc, promovând „Gaşca nebună” după cinci ani de ligă secundă! Aviz, aşadar, patronului Ioan Niculae şi preşedintelui Petrică Buduru, cei care îşi pot desăvârşi visurile cu echipa din „9 Mai” alături de acest băiat de calitate! Căruia, din tot sufletul, îi prevăd un viitor frumos şi-i doresc multă baftă!