Sâmbătă, la Strejnic, în faţa unei asistenţe record pentru arena de lângă aeroport, Petrolul a reuşit să câştige cu 1-0 (0-0) şi să-şi apropie astfel visele de o promovare atât de dorită.

Probabil, în condiţiile în care partida s-ar fi disputat la Ploieşti, pe „Ilie Oană”, reţeta ar fi fost cu mult mai bogată. Aşa, doar 1200-1300 de oameni s-au putut îngrămădi în tribună, pe gradenele postate vizavi sau chiar în spatele porţilor!

Meciul în sine nu va rămâne în memoria nimănui decât ca o luptă extrem de încinsă, între două echipe care au tratat fotbalul complet diferit: ploieştenii, obligaţi să atace pentru a-şi apropia toate punctele, remiza nefiind de luat în calcul, oaspeţii, obligaţi să nu piardă pentru a nu ieşi aproape complet din ecuaţia promovării. A rezultat un joc încins, cu o trupă a sibienilor mare amatoare de anti joc, cu dese fragmentări ale partidei produse de „spicele” din Ardeal! Chiar aşa s-a exprimat un fan de lângă locurile rezervate presei atunci când, volens-nolens, echipierii lui Alexandru Pelici cădeau de-a-npicioarelea, stârnind ilaritate şi apoi mânie printre aprigii suporteri ai Petrolului.

Tineri şi vârstici, de ambe sexe, fanii trupei lui Răchită s-au mobilizat exemplar pentru a ajuta echipa, cântecele şi urările putând fi auzite de la blocurile din cartierul de Vest al Ploieştiului!

Golul lui Florentin Dumitru, o bijuterie în materie, a declanşat fiesta, chiar şi micuţa galerie venită de la Sibiu fiind redusă complet la tăcere. Apoi, la vestiare, printre lacrimile amestecate ale bucuriei şi descătuşării, galben-albaştrii au serbat victoria. S-a cântat, s-a dansat şi s-au încercat noi pronosticuri pentru viitor. Un lucru nu s-a spus, pe de-a-ntregul: izbânda de sâmbătă, una foarte preţioasă, s-a conturat greu, poate chiar foarte greu fiindcă echipa momentului nu se exprimă aşa cum vrea orice iubitor al ei! Nimeni nu trebuie să cadă în plasa rezultatului imediat pentru că Petrolul – şi Vivi Răchită o ştie cel mai bine! – are mari lacune în ceea ce priveşte lotul de jucători. În afara ambiţiei, probabil nemăsurată, şi a unei pregătiri fizice care să-i permită să rămână în picioare 90 de minute, trupa fanion a urbei suferă. Există, chiar şi în prima echipă, fotbalişti care joacă cu o mare presiune, asta pentru că valoarea lor este alta decât cea pe care o impune prezentul. Despre viitor, probabil, nici nu ar mai trebui să discutăm! De aceasta o să ne convingem cu toţii în următoarele 45 de zile! Atunci când, după aşteptata promovare, se va ajunge la alcătuirea unui lot care să reziste în luptele din prima ligă. Nu mă îndoiesc de calitatea antrenorului pentru a selecta măcar 15 fotbalişti noi, cu care să se alinieze la startul noii provocări. Pentru că, hai să fim serioşi, nu fotbaliştii de soi lipsesc, ci banii! Ori, în noua ipostază, fără sprijin consistent, promovarea în primul eşalon reprezintă doar o simplă „arătare a pisicii”! „Eu am promovat echipa cu jucători aduşi aproape gratis, mulţi dintre ei liberi de contract, destui aflaţi la o vârstă înaintată! Acum, rămâne la latitudinea dumneavoastră domnilor (despre cine va fi vorba?) în cazul în care se doreşte formarea unei trupe care să ne şi reprezinte cu succes la nivelul primei ligi!” parcă-l aud pe Răchită. Nu fără a avea dreptate!

Una peste alta, hai să ne bucurăm de momentul acesta! Să ne extaziem pentru publicul-galerie nepereche, unul cum rar am văzut în întreaga ţară! Să trăim clipa, să sperăm în continuitate! Petrolul trebuie să rămână în inima fiecăruia dintre noi!

(Poza ataşată textului este preluată de pe www.doarpetrolul.ro)