Profitând de faptul că a fost etapă intermediară la Liga A Prahova, aseară am ales să văd la lucru trupa de rodaj a echipei fanion, Petrolul Ploieşti. Spre bafta mea, adversarul era unul interesant, CS Ceptura aflându-se în imediata vecinătate a primului loc, doar 4 puncte despărţind formaţia ceptureană de liderul Prahova 2010 Tomşani.
Arena unde joacă Petrolul II, „bătrâna Dorobanţul”, se prezintă în condiţii acceptabile, oricum, cam la fel ca şi în urmă cu 2-3 ani! Dar nu despre asta vreau să scriu aici, ci despre viitorul Petrolului, un simulacru de echipă, fără aproape niciun orizont în teren, fără forţă, fără vlagă în general.
Încă de la bun început am fost mirat că Valentin Negoiţă, antrenorul galben-albaştrilor, nu era prezent pe bancă, în locul său fiind Petrică Butufei. Ulterior am aflat că Vali fusese învoit de la amintitul meci pentru un eveniment în familie, departe de oraş.
Chiar şi aşa, „mânjii” Petrolului aproape că au făcut figuraţie! Cu toate că în componenţa echipei i-am regăsit pe Râmniceanu, Grumic, Constantin Stoica şi Stănescu, cu toţii trimişi de Răchită de la prima echipă să aibă meciuri în picioare, Petrolul II a arătat jalnic! Pe parcursul întregului meci am sesizat un singur şut pe spaţiul porţii adverse, pe final, alte trei încercări trimiţând balonul aiurea, peste gardul de la „Dorobanţul”! Mai mult, din neputinţă, destui dintre fotbalişti au ales cearta în teren iar elemente de joc precum driblingul, deposedarea prin alunecare ori un-doi-ul par nişte necunoscute.
Ce să vă spun mai mult decât că în secunda a 9-a a meciului unul dintre oaspeţi a încercat un şut-centrare iar mingea a pocnit bara de sus, fiind trimisă în corner în ultimul moment din picioarele atacantului cepturean Cosmin Elisei! Şi el extrem de lent în acea fază! În secunda 9!!! Vă imaginaţi cu câtă atenţie s-au aşezat în teren elevii lui Butufei!
N-ar fi fost nimic, o luam ca pe o greşeală, o scăpare, dar până în minutul 15 oaspeţii s-au cantonat efectiv în jumătatea adversă, înscriind o dată şi trimiţând balonul în barele porţii lui Râmniceanu de trei ori!
Apoi, probabil, plictisiţi de asediu, elevii lui Catană şi-au mai drămuit forţele dar jocul în sine l-au controlat da capo al fine, câştigând cu 1-0 prin euro-golul lui Elisei!
Au mai fost ocazii, unele demne de cascadorii râşului, dar toate la o singură poartă!
Până la urmă, o să spuneţi, nu a fost decât o victorie la limită, poate logică, cu Ceptura echipă de locul II iar junii Petrolului, nişte simpli anonimi prin serie! Corect, dar – în accepţiune proprie – ceea ce se petrece la această formaţie ar trebui să dea serios de gândit tuturor! O incredibilă lipsă de voinţă, o crasă nesimţire atunci când vine vorba despre culori! Eu aşa gândesc, fiind inadmisibil ca nişte tineri care îmbracă tricoul PETROLULUI să privească fenomenul cu o aşa detaşare! Unde este ambiţia, unde sunt pedagogii trupei fanion? Cui îi este indiferentă situaţia acestei echipe? Ce produce Centrul de Copii şi Juniori?
Fireşte, întrebări sunt destule dar răspunsurile întâzie să apară mai mereu! Şi atunci să nu ne mai mire că numărul fotbaliştilor din judeţ care bat la porţile echipei mari este egal cu zero! Dintr-un ales fond de elită, cu fotbalişti care, în medie, „sar” de 30 de ani şi se prezintă în competiţie ca la o demonstraţie de sumo…
Comentarii recente