În momentul când Octav Preda a răspuns la telefon, gâtuit de emoție, “i-am bătut cu 1-0!”, am articulat două cuvinte de felicitare și am rămas cu telefonul deschis. Pentru câteva secunde așa a procedat și asistentul de marketing al Petrolului iar fundalul sonor s-a transformat într-un deja-vu. Cântul galeriei deplasată la Arad pentru a fi martora unui nou succes s-a auzit aidoma celui de la Strejnic, duminica trecută, producându-mi fiorii care să mă scoată din emoția unui eveniment familial.
Știam că echipa se va impune la ACU. Ce mai, mai mult decât atâta, mi-am dorit din tot sufletul ca băieții lui Răchită să nu capoteze într-un meci cu o echipă aflată aproape de retrogradare. În piață, la primele ore ale dimineții, precupeții mă întrebau ce șanse are echipa acolo. Nimănui nu i-am spus ce “imposibil” urma să fie meciul cu acea trupă a disperării. Tuturor le-am dat asigurări că Petrolul va avea un singur mare adversar, CS Mioveni, duminica viitoare. Și că vreau să-i văd pe toți, cei cu care am vorbit, în tribuna de lângă aerodrom! “Hai că vin, domnu’ Cristi, mă costă biletul la meci 5 kg. de spanac! Că de adus, mă aduce nora cu mașina!” m-a asigurat un producător cu care mai mereu mă bag în seamă.
Golul lui Buhăescu a cântărit decisiv iar deplasarea infernală de sute de kilometri a zecilor de fani înfocați s-a transformat într-un drum al plăcerii. Care, deie Domnul, va deveni o repetabilă povară peste două săptămâni, în “ultima cursă de ligă secundă”, pe sinuosul drum al unei aventuri savuroase! Baftă, Vivi, baftă băieți, fiți puternici! Duminică se deschid porțile înțelenite urmând ca voi să pășiți spre marea promovare! Eu voi fi alături de voi, mereu!
Comentarii recente