Strejnic, ora 10:00. Câteva zeci de persoane sunt deja la “locul faptei”. Arena Conpetului începe să fiarbă. Va da în clocot după două ceasuri și ceva, la reușita lui Benga, va fierbe la cea a Fl. Dumitru și va da pe-afară după penaltiul reușit de Oprița!

Mai bine de 1500 de oameni se închină, fac adevărate incantații, cred că pot ajuta la obținerea victoriei. Sunt ajutați exponențial de echipă. Un joc minunat, doar într-un singur sens, spre poarta ex-petrolistului Ilie. “Zeul fotbalului” are deja biletele acontate. Le-a procurat după ce a văzut mai multe partide la Strejnic și s-a convins că “marțienii” chiar doresc promovarea! Este așezat comod, pe un fotoliul nevăzut de noi, pământenii, fiind simțit însă de către toți cei care suferă pentru culorile galben-albastre. Adoră marile încleștări și transmite energie pozitivă fotbaliștilor din Ploiești, singurii care joacă de la bun început.

Publicul, admirabil, pune presiune încă de la încălzire. Ca să se bage în seamă, antrenorul oaspeților, Ionuț Popa, încearcă o diversiune ieftină provocând tribuna. Sfârșește trist, cu porții infinite de “carne”, suficiente să-i umple congelatorul până la ediția viitoare!

Gafa, una “fumată” prin zonă, încarcă și mai tare atmosfera. Afară este cald, din ce în ce mai cald, dar gândul tuturor zboară către partidele ce se vor juca, din august, în nocturnă. Civilizat, ca la prima ligă!

Iese și brigada arbitrilor. Primul, Tudor, este aplaudat la scenă deschisă! Hait, mi-am zis, Tudor aclamat! Nu-i a bună! Apoi echipele. Lumea începe calculele. Se fac și câteva pariuri. Toate la scor exact, nimeni nu se riscă cu un pronostic final împotriva Petrolului!

Este 11:59. Pompilică Stoica se uită spre cer și-și face o cruce mare. Vorbește cu cineva și, parcă, primește putere! Arbitrul Tudor, la fel, se închină evlavios. Și dintre spectatori destui se prezintă drept mari credincioși. Spre lauda lor, “petroliștii” au înțeles că “ungureasca” – sportul copilăriei, la o singură poartă – poate fi cartea câștigătoare! Și și-au ales poarta dinspre terenul de antrenament drept țintă.

Valurile atacurilor semănau la frecvență cu cele generate de public. Decibelii revărsați spre gazon i-au purtat mai ușor pe elevii lui Răchită spre gol. Așteptarea a durat 25 de minute. Apoi, ca la o comandă, într-un sfert de ceas s-a terminat ecuația cu o necunoscută. PETROLUL ESTE CA ȘI  PROMOVATĂ, mai având nevoie de numai trei puncte din două meciuri, primul la Oradea, celălalt cu vâlcenii, la Strejnic.

Și, totuși, aproape apocaliptic, soarta partidei a stat într-o singură clipă de răstriște. Una care putea să ducă la pierderea jocului cu 3-0 de către Petrolul, care să însemne practic gafa anului în materie de greșeală neforțată! Cu 10 minute înainte de final, odată cu accidentarea lui Benga, s-a cerut înlocuirea acestuia iar cel vizat să intre era Plecanciuc, rezerva lui pe post. Acesta a ajuns la jumătatea terenului, alături de arbitrul de rezervă, moment în care maseurul Răzvan Negoiţă, mai cunoscut prin apelativul “Burtă”, şi-a dat seama că echipa ar fi rămas doar într-un singur jucător sub 21 de ani și astfel – rămânând fără doi astfel de tineri în teren, aşa cum prevede regulamentul – Petrolul pierdea meciul “la masa verde”! Înlocuirea s-a oprit imediat, în locul lui Benga fiind introdus Radu Barbu, fotbalist care îndeplinea condiţia de vârstă.

Am stat, acasă, mai bine de două ceasuri și m-am gândit la momentul descris mai sus… Aș vrea să o faceți serios și voi și să-mi scrieți câți dintre voi, oare, ar fi înțeles că toți cei de acolo, de pe bancă, au fost “luați de val” greșind flagrant, compromițând întreg campionatul? Ar fi dat cineva credit explicațiilor ce urmau? Sau, și mai concis, era cineva pregătit să înțeleagă greșeala? Credea cineva că nu fusese făcută intenționat? Glonțul a zburat aproape de tâmplă iar “Zeul fotbalului”, zâmbăreț, a apreciat eroarea ca pe o glumă nevinovată! A preferat, candid, să plece la o bere împreună cu suporterii nepereche, sfârșind natural aventura unui joc cu o învingătoare meritată! Iar ei, pururea tineri, ultrașii Petrolului l-au cocoloșit și smotocit ca pe unul de-al lor, prețuind clipa unică și dând momentului în sine o importanță capitală!

Mi-e dor de ziua de 4 iunie. Ultima de “B”, prima de “A”! Ole, ole, adio serie B!