După o călătorie de 9 ore pe ruta Oradea-Ploiești și o noapte dormită parțial am fost “busculat” de către soție cu “încurajatorul” și debordantul: “La 11:00, adică peste 25 de minute, este un spectacol frumos pe bulevardul mare, dansează multă lume!” I-am completat: “Știu, se încearcă doborârea unui record, mai mult de 3000 de oameni urmând să se miște pe melodia Meniaito! E rost de un record mondial, omologabil!” Citisem despre tentativa de record înaintea plecării spre Oradea și… chiar uitasem de ea! Doream să fac o plimbare dar, mai mult ca sigur, nu așa de dimineață și nu pentru… “recordul Meniaito” !

Ce greșeală făceam… Pentru că, volens-nolens, și din înțelegere pentru cea care așteaptă astfel de momente luni întregi, am consimțit și… iată-mă pe Bulevardul Castanilor! La rondul 2! Cinstit, am plecat destul de desumflat de acasă! Credeam că știu totul despre astfel de manifestări, cu oameni scoși din case cu arcanul, îndeosebi de către copiii lor! De această dată, recunosc, m-am înșelat! Ploieștenii au onorat Zilele Orașului printr-o mobilizare exemplară, demnă de un astfel de eveniment. Mii și mii de oameni, frumos încolonați, zâmbitori și non-conformiști așteptau cuminți marele debut. Mai o probă de sunet, mai o repetiție și totul era gata! Avionul cu “jurați” a survolat perimetrul în care s-a desfășurat acțiunea și aceștia au putut filma totul! Cele 6 minute ale melodiei s-au dublat astfel că, aproape un sfert de ceas, competitorii – și nu numai! – s-au bâțâit în voie, antrenați de neamurile și prietenii care nu mai pridideau să-i filmeze sau imortalizeze.

La final, mulțumiți de rezultatul operei colective, organizatorii și participanții au aplaudat recordul demn de Guiness Book.

Multă lume a părăsit agale “arena dansului”, destui alegând terasele răcoroase în căutarea unui platou cu mititei sau a unei beri aburinde. Alții, mai sportivi, au preferat meciuri de baschet, volei, tenis de masă sau tenis cu piciorul pe terenurile amenajate ad-hoc, de-a lungul bulevardului.

Nu s-a întâmplat, până acum, să aplaud o acțiune de asemenea amploare dar, iată, acum s-a găsit momentul! Că în spate sau în față se regăsește primarul Volosevici, asta contează chiar foarte puțin, dar, de vreme ce ploieșteanul se simte bine, automat vine vorba și despre o faptă aplaudabilă la acel nivel! Astăzi, cu siguranță zic eu, nimeni dintre cei normali nu poate să mai comenteze ceva împotrivă!