Arhivă lunară: mai 2011

Juniorii Petrolului merg mai departe

Conform unei ştiri apărută pe situl fcpetrolul.ro, grupa de Juniori B (jucători născuţi în anul 1994 şi mai mici) a clubului Petrolul Ploieşti s-a calificat la faza zonală a Campionatului Naţional. Tinerii antrenaţi de către Adrian Toader au câştigat Seria a IV-a cu o linie de clasament foarte bună,  acumulând 23 de victorii, 3 egaluri, 2 înfrângeri şi un golaveraj minunat, (88-26). Petroliştii au ajuns, astfel, la faza zonală, acolo unde vor fi alcătuite două grupe, urmând ca joi, 19 mai, să fie stabilite componenţa şi locurile de disputare ale turneelor.
La rândul lor, Juniorii E (născuţi în anul 2000 şi mai mici) au reuşit să facă pasul către faza finală a campionatului, după ce au câştigat turneul zonal desfăşurat la Mogoşoaia. Formaţia antrenată de către Iulian Cojocaru a obţinut următoarele rezultate: 5-0 cu CS Corbeanca, 5-1 cu FC Calcio Bucureşti şi 6-1 cu CSS Slobozia. Faza finală, la care vor participa 8 echipe, se va desfăşura în perioada 9-12 iunie, urmând ca în această săptămână să fie stabilită organizatoarea competiţiei.

Aşa simt unii… Noi?

Aşa cum am anunţat de la debut, rostul acestui blog este acela de a aduce în faţa celor care îl accesează tot ceea ce consider că merită să fie citit şi învăţat. În primul rând din viaţa sportului dar fără a neglija şi alte teme, zic eu, de real interes. Intenţionez să lansez, în scurtă vreme, şi o rubrică gastronomică cotidiană – plus un cadou muzical! – nu de alta dar temele respective chiar fac parte integrantă din viaţa mea.

Pentru astăzi am găsit un articol scris de Brăduţ Florescu, unul din “vechii” publicităţii româneşti, el încheindu-şi contractul cu Realitatea Caţavencu, acolo unde coordona strategia de comunicare a grupului. Pentru binele lui a părăsit România cu destinaţia Thailanda… Vă prezint, în continuare, articolul scris de acesta după ce a ajuns în Asia de sud-est, înţelegând mai multe despre decizia luată atunci când am descoperit tema etimologică a cuvântului Thai (numele poporului thailandez): liber!

ROSTUL

României i-a dispărut rostul. E o  ţară  fără rost, în orice sens vreţi voi. O ţară  cu oameni fără rost, cu oraşe fără rost, cu drumuri fără rost, cu bani, muzică, maşini şi ţoale fără rost, cu relaţii şi discuţii fără rost, cu minciuni şi înşelătorii care nu duc nicăieri.

Există trei mari surse de rost pe lumea asta mare: familia (bătrânii), pământul şi credinţa.

Bătrânii.   România  îi batjocoreşte cu sadism de 20 de ani. Îi ţine în foame şi în frig. Sunt umiliţi, bruscaţi de funcţionari, uitaţi de copii, călcaţi de maşini pe trecerea de pietoni. Sunt scoşi la vot, ca vitele, momiţi cu un kil de ulei sau de mălai de care, dinadins, au fost privaţi prin pensii de rahat. Vite slabe, flamânde şi bătute, asta au ajuns bătrânii noştri. Câini ţinuţi afară iarna, fără măcar o mâna de paie sub ciolane.

Dar, ce e cel mai grav, sunt nefolosiţi. O fonotecă vie de experienţă şi înţelepciune a unei generaţii care a trăit atâtea grozăvii e ştearsă de pe bandă, ca să tragem manele peste. Fără bătrâni nu există familie. Fără bătrâni nu există viitor.

Pământul. Care pământ? Cine mai e legat de pământ în ţara aia? Cine-l mai are şi cine mai poate rodi ceva din el? Majestatea Sa Regele Thailandei susţine un program care se intitulează “Sufficiency Economy”, prin care oamenii sunt încurajaţi să crească pe lângă case tot ce le trebuie: un fruct, o legumă, o găină, un purcel. Foarte inteligent. Dacă se întâmplă vreo criză globală de alimente, thailandezii vor supravieţui fără ajutoare de la ţările “prietene”.

La noi chestia asta se numeşte “agricultura de subzistenţă” şi lui tanti Europa nu-i place. Tanti Europa vrea ca ţăranii să-şi cumpere roşiile şi şoriciul de la hypermarketuri franţuzeşti şi germane, că de-aia avem UE.

Cântatul cocoşilor dimineaţa, lătratul vesel al lui Grivei, grohăitul lui Ghiţă până de Ignat, corcoduşele furate de la vecini şi iazul cu sălcii şi broaşte sunt imagini pe care castraţii de la Bruxelles nu le-au trăit, nu le pot înţelege şi, prin urmare, le califică drept nişte arhaisme barbare. Să dispară!

Din beţivii, leneşii şi nebunii satului se trag ăştia care ne conduc acum. Neam de neamul lor n-a avut pământ, că nu erau în stare să-l muncească. Nu ştiu ce înseamnă pământul, câtă linişte şi câtă putere îţi dă, ce poveşti îţi spune şi cât sens aduce fiecărei dimineţi şi fiecărei seri. I-au urât întotdeauna pe cei care se trezeau la 5 dimineaţa şi plecau la câmp cu ciorba în sufertaş. Pe toţi gângavii şi pe toţi puturoşii ăstia i-au făcut comuniştii primari, secretari de partid, şefi de puşcării sau de cămine culturale. Pe toţi ăştia, care au neamul îngropat la marginea cimitirului, de milă, de silă, creştineşte.

Credinţa. O mai poartă doar bătrânii şi ţăranii, câţi mai sunt, cât mai sunt… Un strai vechi, cusut cu fir de aur, un strai vechi, greu de îmbrăcat, greu de dat jos, care trebuie împăturit într-un fel anume şi pus la loc în lada de zestre împreună cu busuioc, smirnă şi flori de câmp. Pus bine, că poate îl va mai purta cineva. Când or să moară oamenii ăştia, o să-l ia cu ei la cer pe Dumnezeu.

Avem, în schimb, o variantă modernă de credinţă, cu fermoar şi arici, prin care ţi se văd şi ţâţele şi portofelul burduşit. Se poartă la nunţi, botezuri şi înmormântări, la alegeri, la inundaţii, la sfinţiri de sedii şi aghesmuiri de maşini luxoase, la pomenirea eroilor Revoluţiei. Se accesorizează cu cruci făcute în grabă şi cu un “Tatăl nostru” spus pe jumătate, că trebuie să răspunzi la mobil. Scuze, domnu’ părinte, e urgent!

Fugim de ceva ca să ajungem nicăieri. Ne vindem pământul să facă ăştia depozite şi vile de neam prost pe el. Ne sunăm bunicii doar de ziua lor, dacă au mai prins-o. Bisericile se înmulţesc, credincioşii se împuţinează, sfinţii de pe pereţi se gândesc serios să aplice pentru viza de Canada .

Fetele noastre se prostituează până găsesc un italian bătrân şi cu bani, cu care se mărită. Băieţii noştri fură bancomate, joacă la pokere şi beau de sting pentru că ştiu de la televizor că fetele noastre vor bani; altfel se prostituează.

Părinţii noştri pleacă să culeagă căpşuni şi să-i spele la cur pe vestici. Iar noi facem infarct şi cancer pentru multinaţionalele lor, conduse de securiştii noştri.

Sună-ţi familia, pune o sămânţă într-un ghiveci şi aprinde o lumânare pentru vii şi pentru morţi!!!

Sa trăiesti!

Brăduţ Florescu

Vă las pe dumneavoastră să comentaţi…


I-auzi brâu’!

De câteva minute mai precis pe la ora 13:00, am aflat, prin intermediul biroului de presă al CS Conpet, că Silviu Dumitrescu, antrenorul principal al grupării de liga a III-a şi-a reziliat – de comun acord cu conducerea – contractul semnat până la data de 1 iulie 2011!

Intuiţi, probabil, că sintagma “de comun acord cu conducerea” a fost folosită doar pentru a respecta litera seacă a comunicatului, pentru că adevărata faţetă a problemei este, de fapt, alta! Adică, tehnicianul a fost demis!

Am încercat să aflu mai multe chiar de la domnia sa. L-am găsit relativ repede iar cuvintele din debut m-au lămurit pe deplin: “Am terminat şi îmi pare rău, dar singura declaraţie pe care o dau este aceea că cei din conducere nu m-au mai suferit în ultima perioadă! Atâta spun, deocamdată, pentru că eu am o cu totul şi cu totul altă filozofie despre viaţă şi despre oameni preferând să pierd în locul unui scandal iminent! Poate, vreodată, o să vă spun ce s-a întâmplat dar acum nu voi declara nimic mai mult decât ce am spus! Voi încerca să găsesc o altă echipă şi să uit toate aceste întâmplări! Îmi pare rău doar pentru copiii de acolo!”

Pentru necunoscători, puţinii care mai sunt, este corect să se ştie că decizia în sine vine din cancelarii înalte, că ea are în vedere debandada trăită de echipă în ultimele 7 etape, mai precis din momentul în care Conpetul pierdea “acasă” cu Domneştiul şi apoi remiza, 2-2, cu Chimia Brazi, pe terenul de lângă Combinat! Au urmat alte două înfrângeri la Strejnic şi tot atâtea în deplasare, dintre care una, 1-2 la Plopeni, cu un gust mizerabil, săvârşită chiar în faţa primarului de Ploieşti, Andrei Volosevici! Un tip care nu vine nici la meciurile Petrolului, d-apoi ale plopenarilor! Că, aşa a fost “directiva pe linie de partid”, anume să stea “capră” Conpetul, fief portocaliu, la CSO, tărâm aşijderea! Iar Volo să fie garantul “ingineriei”!

Aţi bănuit acum “frământările”, da? Dumitrescu a vrut să joace toate meciurile pe teren, a remizat 2-2 la Brazi şi a fost aplaudat, dar când a vrut să câştige şi la Plopeni, “partidu’” a zis „pas”! Şi a fost executat! Ca să fie totul „OK”, marii conducători ai conpetiştilor i-au „uşurat” plecarea cu „piese” de la interior şi… 0-0, vineri, cu codaşa din Chirnogi!

La revedere, maestre, dar să ştii că, oarecum, îţi meriţi soarta! Ai avut plăcinta-n mână şi ai dat-o pe-o… gogoaşă! Care, înfierbântată şi furioasă, pudrată excesiv în oranj, a explodat destul de repede! Stai să-i vezi şi pe cei care ţi-au grăbit simulacrul… Mai au… nici 30 de zile!

Pentru aceste ultime 3 etape echipa va fi condusă de secundul Gheorghe Bărbuceanu.


Aşa s-a călit Oţelul, urmează Petrolul!

De multă vreme nu m-am mai bucurat ca aseară! Chiar dacă nu a făcut cel mai bun joc din campionat, chiar dacă elementul spectacular al partidei Oţelul-Politehnica Timişoara a părut drămuit cu pipeta, moldovenii s-au impus la limită, 2-1, scor suficient pentru a se distanţa în clasament, la patru puncte, înaintea ultimei etape.

„Minunea”, aşa cum au denumit rezultatul final „specialiştii în domeniu”, s-a produs la capătul unui lung traseu în care trupa lui Dorinel Munteanu a demonstrat mai multă maturitate în joc, mai multă ambiţie, pregătire fizică atent urmărită şi, de ce nu, uneori chiar şi baftă. Dar, peste toate cele, Oţelul a arătat caracter nobil, un element fără de care gestionarea succesului final ar fi fost numai o ilustră obsesie!

Lotul compact al dunărenilor, având în componenţă fotbalişti care au crescut odată cu ambiţia şi orgoliul, nemăsurate, ale lui Dorinel, exponentul de calitate al Generaţiei de Aur, a ajuns la maturitate. Necunoscuţi precum Grahovac, Râpă, Sârghi, Costin, Sălăgeanu, Antal, Giurgiu, Filip, L. Buş, Viglianti, Ibeh, Iorga, Cojoc sau Mişelăricu au lăsat pentru eternitate mesajul atât de drag al profesorului lor: „Fără multă muncă şi sacrificiu nu veţi putea niciodată să scoateţi capul din mediocritatea fotbalului de la noi din ţară! Demonstraţi-mi şi, mai ales, demonstraţi-vă că sunteţi capabili să câştigaţi un trofeu! O să vă mândriţi cu asta toată viaţa! O să vă cunoască lumea, o să fiţi priviţi altfel! Dar, pentru aceasta este nevoie de altceva decât aţi făcut până acum, este nevoie de sacrificiu! Eu, la rându-mi, sunt în stare să mă sacrific alături de voi, să muncim împreună, cot la cot! O să vedeţi că nu vă mint şi că plăcerea după un mare succes va fi cu atât mai mare cu cât presiunea care vă va apăsa umerii va fi mai mare! Abia atunci, când vă veţi domina adversarul din priviri, repet, abia atunci o să aveţi satisfacţia efortului depus” le spunea Munteanu fotbaliştilor săi la începutul acestei ediţii de campionat. Interesant, fără a privi provocarea cu frică, având în ex-petrolistul Gabi Paraschiv exact „căpitanul” potrivit, roş-alb-albaştrii au căpătat cadenţă exact pe final de retur, atunci când toate celelalte competitoare doritoare de lauri s-au sufocat!

Interesant, primul loc, „The best of Romania”, a fost adjudecat de către o altă reprezentantă a provinciei, după CFR Cluj şi Unirea Urziceni. Astfel, odată în plus, s-a demonstrat că grandoarea echipelor din Capitală nu mai poate echilibra lupta cu ambiţia omoloagelor din provincie. Că presiunea pusă de conducătorii cu abonament la posturile de televiziune, zi de zi, reprezintă fix un fâs pentru cei care muncesc mai mult şi gândesc mai puţin!

Aseară, astăzi şi mâine, poate chiar până la iarnă, numele echipei siderurgiştilor gălăţeni va face înconjurul lumii iar cota de antrenor a lui Dorinel Munteanu va creşte exponenţial! Cunoscându-l pe preşedintele Marius Stan, ştiind forţa întregului de acolo şi apreciind credinţa lor în victorie, gândul îmi zboară la Petrolul.

Chiar dacă această comparaţie pare forţată vreau să fiţi siguri, stimaţi ploieşteni, că şansa noastră în meciul cu Mioveniul ţine tot de frenezia suporterilor şi de puterea de luptă a echipei. De stabilitatea emoţională dar şi de pilda lui Vivi Răchită.

Petrolul poate fi, raportat la stare şi moment, noul team Oţelul! Şi noi ne vom exterioriza, duminică la ora 14:00, aşa cum „marinarii de apă dulce” au făcut-o aseară!

Port bonheur-ul nostru trebuie să fie exemplul dat de Oţelul Galaţi în meciul cu Poli. Noii campioni vor fi sâmbătă la Ploieşti, pentru jocul cu Astra!

După nici 24 de ore, la Strejnic, campionii noştri, petroliştii, vor face pasul de uriaş spre prima ligă! Ce, nu credeţi? Sunt dispus la prinsoare!

(pozele, fireşte, sunt realizate de către Răzvan Păsărică, probabil cel mai bun fotoreporter din ţară!)


Ce deziluzie de scor, ce bucurie de voce…

Am așteptat cu sufletul la gură această finală. În urmă cu un an, în imensa-i aroganță, Mircea Cristescu, președintele executiv al clujenilor se găsea în stare să vorbească despre arbitri și al lor tir concentrat în războaiele cu Asesoftul. Despre erori și bani, putere și influență, despre orgolii și patimă. Dar, mai presus de orice, Cristescu vorbea despre implicarea fluierașilor în tranșarea luptei finale în campionat. Atunci i-am replicat doar arătându-i tabela, una care arăta scorul general de 4-0, după tot atâtea victorii consecutive ale ploieștenilor.

Aseară, într-o sală “Olimpia” plină ochi, amfitrionii au debutat cu stâgul, după un sfert IV de-a dreptul catastrofal!

Cinstit, aș fi dorit să-l mai provoc puțin pe oficialul ardelenilor dar, se vede treaba, mai bine că m-am abținut!

Am rămas, însă, cu un show vocal de mare rafinament generat de invitarea în fața spectatorilor a “românului cu talent”, ploieșteanul Valentin Dinu.

Îmbrăcat modest, cu un tricou al Asesoftului purtat pe afară, Vali a impresionat asistența interpretând în deschiderea marii finale piesa “Cât de frumoasă eşti”, cunoscută în interpretarea lui Mihai Trăistariu, cea care l-a ajutat să se califice în faza finală la “Românii au talent”. Cârlionțatul cu păr ca abanosul, cel care a câştigat locul III la show-ul difuzat de ProTV, a mai avut un intermezzo – imediat înaintea reprizei secunde – atunci când a ridicat spectatorii în picioare interpretând piesa “Ochii tăi” a trupei Holograf.

Întrebat cu cine şi-ar dori o colaborare, Valentin a spus ca ar mai colabora cu Nico, Marcel Pavel, Adrian Daminescu, Connect-R sau Alex Velea, iar dintre artiştii străini, ar lucra cu Usher sau Stevie Wonder, acesta din urmă fiind unul dintre artiştii care l-au influenţat foarte mult. Asta, după ce la finalul acestei luni va lansa împreună cu Andra un prim album!

Repet, vocea și trăirea inconfundabilă a momentului atunci când se exprimă vocal fac din Valentin Dinu, pesemne, cea mai bună rețetă pentru un meci de finală de campionat național!

Cu speranța că, în această seară, campionii se vor trezi la realitate, închei pseudo-cronica arătându-vă, stimați cititori, un monument de tristețe surprins la final de joc, micuțul din imagine digerând cu greu înfrângerea echipei favorite! Poate, astăzi, va fi altfel, șoricelule!

CSU Ploiești – “U” Mobitelco Cluj 79-89 (29-21, 14-21, 23-18, 13-29)

CSU Ploiești: Burlacu 24p, Szijarto 16p, Ford 12p, Qaraan 9p, Tudor 8p, Mack 6p, Guțoaia 2p, Westrol 2p. Antrenor: Vladimir Arnautovic.

“U” Mobitelco: Dykes 36p, Silvășan 26, Krstanovic 14p, Cuic 8p, Morris 5p. Antrenor: Marcel Țenter.


Trei puncte mari de tot

În momentul când Octav Preda a răspuns la telefon, gâtuit de emoție, “i-am bătut cu 1-0!”, am articulat două cuvinte de felicitare și am rămas cu telefonul deschis. Pentru câteva secunde așa a procedat și asistentul de marketing al Petrolului iar fundalul sonor s-a transformat într-un deja-vu. Cântul galeriei deplasată la Arad pentru a fi martora unui nou succes s-a auzit aidoma celui de la Strejnic, duminica trecută, producându-mi fiorii care să mă scoată din emoția unui eveniment familial.

Știam că echipa se va impune la ACU. Ce mai, mai mult decât atâta, mi-am dorit din tot sufletul ca băieții lui Răchită să nu capoteze într-un meci cu o echipă aflată aproape de retrogradare. În piață, la primele ore ale dimineții, precupeții mă întrebau ce șanse are echipa acolo. Nimănui nu i-am spus ce “imposibil” urma să fie meciul cu acea trupă a disperării. Tuturor le-am dat asigurări că Petrolul va avea un singur mare adversar, CS Mioveni, duminica viitoare. Și că vreau să-i văd pe toți, cei cu care am vorbit, în tribuna de lângă aerodrom! “Hai că vin, domnu’ Cristi, mă costă biletul la meci 5 kg. de spanac! Că de adus, mă aduce nora cu mașina!” m-a asigurat un producător cu care mai mereu mă bag în seamă.

Golul lui Buhăescu a cântărit decisiv iar deplasarea infernală de sute de kilometri a zecilor de fani înfocați s-a transformat într-un drum al plăcerii. Care, deie Domnul, va deveni o repetabilă povară peste două săptămâni, în “ultima cursă de ligă secundă”, pe sinuosul drum al unei aventuri savuroase! Baftă, Vivi, baftă băieți, fiți puternici! Duminică se deschid porțile înțelenite urmând ca voi să pășiți spre marea promovare! Eu voi fi alături de voi, mereu!


Selymes, la borna 41

În această dimineață, chiar la ora antrenamentului de dezmorțire după frumoasa victorie cu 3-0 în dauna Unirii, chiar la Urziceni, antrenorul Tibor Selymes a fost sărbătorit de elevii și antrenorii Astrei pentru cei 41 de ani împliniți.

La eveniment au mai participat administratorul Ion Ionașcu, directorul de imagine Liubliana Nedelcu și câțiva reprezentanți ai mass-media.

Surpriza a fost mare pentru coach-ul alb-negrilor: pe o măsuță postată la marginea terenului îl aștepta o frumusețe de tort de ciocolată învelit în frișcă, garnisit cu căpșuni și străjuit de 4 artificii! Imaginea prăjiturii, un teren de joc cu câțiva fotbaliști și două porți, i-a prilejuit haiosului Ousmane N’Doye o replică spumoasă: “Aha, acum văd eu cine-i aici, uită-l pe Prunea dar și pe Borcea și pe Gigi Becali!” Și brusc a înhățat o căpșună, spre disperarea Liublianei și amuzamentul celorlalți.

La momentul apariției lui Tibi, întreg colectivul echipei a cântat “Mulți ani trăiască!” iar Goian, devenit tartorul lotului, a “îndrăznit” și i-a turnat în cap profesorului o pungă de făină în timp ce un complice a desăvârșit “opera” adăugând 2 litri de apă! A rezultat un aluat tocmai bun de frământat, chiar dacă au lipsit ouăle! Fără a se supăra, Tibor s-a lăsat purtat pe brațe, fiind azvârlit spre cer de câteva ori! Apoi, după câteva fraze adresate mass-media, acesta a părăsit 15 minute adunarea, singura țintă a momentului devenind dușul! A revenit și a continuat ședința de pregătire ca și nimic nu s-ar fi întâmplat. Iar la finalul acesteia și după bazinul de refacere, fotbaliștii au avut parte de felia de dulce atât de așteptată. “Sunt porții meritate pentru punctele de ieri dar și pentru meciul mare pe care-l vom face cu Oțelul, sâmbăta viitoare! Îi recomand lui Dorinel, prietenul meu, dacă vrea neapărat titlul să facă ce-o face și să câștige mâine seară, cu Politehnica Timișoara! Altfel, nu-l văd bine la Ploiești!” a încheiat Selymes.

Din acest colț de univers personal îi doresc lui Tibi tot binele din lume și să aibe parte de dragostea și înțelegerea familiei și a tuturor celor care cred în astrul său norocos! “La mulți ani!”


Crap în plasa CSM-ului

Una dintre cele mai valoroase jucătoare din Liga Naţională de handbal feminin, Daniela Crap (27 de ani), va evolua din sezonul viitor pentru CSM Ploieşti. Handbalista a semnat astăzi un contract cu gruparea antrenată de Gigi Ionescu, înţelegerea fiind parafată doar pentru sezonul viitor.

Crap este internaţională a României evoluând pe postul de inter stânga. Şi-a început activitatea la CSS Bacău, club de care aparţinea atunci când a fost convocată la lotul de tineret al României. A debutat în Liga Naţională la Silcotub Zalău, transferându-se apoi la HC Debrecen, acolo unde a s-a remarcat ca fiind cea mai bună marcatoare a primei ligi din ţara vecină.

După experienţa din Ungaria, Daniel Crap a revenit în ţară. După ce a fost vicecampioană naţională cu Universitatea Jolidon Cluj, ea a jucat în ultimul sezon pentru SCM Craiova, formaţie de la care s-a transferat la CSM Ploieşti.

Baftă Dana şi mult succes alături de noile tale colege!


Felicitări, „Radio Prahova”!

Ieri, probabil în virtutea unei colaborări trecute dar şi a simpatiei pe care o port tuturor celor care realizează programele la Radio Prahova, am fost invitat la Sala Sporturilor „Olimpia” pentru a fi parte a bucuriei postului odată cu împlinirea a 18 ani de când acesta fiinţează.

Ca de fiecare dată, an de an, în trend cu noile cerinţe, conducătorii studioului gândesc programe de divertisment pentru marele public din care nu au lipsit niciodată trupe româneşti en-vogue de muzică rock, pop şi dance, solişti cunoscuţi, artişti de mare valoare, sportivi de top sau personalităţi ale vieţii de zi cu zi.

Anul acesta, aflându-ne cu toţii sub spectrul unei crize parcă fără de sfârşit, amfitrionii au gândit un show al muzicii, dansului şi bucuriei, spectacol care să promoveze valorile spirituale nealterate ale adolescenţei, cu ai săi minunaţi tineri.          

Ajutaţi la pupitrul muzical de inagalabilul Lucian „LMZ” şi beneficiind de cel mai bun prezentator în persoana lui Mihai Pali, evenimentul a promovat un concurs al majoretelor sugestiv intitulat „Majorete de MajoRadio”!

Am văzut-o pe Carmen, „madam’ director”, cu nepoţica în braţe şi cu o lacrimă rebelă pe obraz – deh, „copilul din eter” a împlinit vârsta majoratului! – pe Bubanu şi Blaj, mereu cu o poantă bună, pe Miki şi al ei zâmbet angelic, pe Iulia, Claudio, Vlad, Red, Victor, Ela, Adi şi Adina, cu toţii alcătuind inimile mari ale postului. Nu, nu l-am uitat pe Gabi Barbu, zis şi Vampiru’, probabil omul fără de care niciun show cu marca „Radio Prahova” nu ar fi posibil!

Unic pe piaţa de profil a urbei, spectacolul a prezentat nu mai puţin de şase echipe, reprezentând tot atâtea licee: Colegiul Naţional „Alexandru Ioan Cuza”, Colegiul Naţional „Nichita Stănescu”, Colegiul Naţional „Ion Luca Caragiale”, Grupul Şcolar Administrativ „Victor Slăvescu”, Colegiul Tehnic „Lazăr Edeleanu” şi Grupul Şcolar Industrial „1 Mai”.

Puternic încurajate din tribune, acolo unde peste 1500 de spectatori au făcut o atmosferă de mare concurs, echipele au arătat o excepţională dăruire, întrecerea fiind pe muchie de cuţit.

Juriul, unul greu încercat, a deliberat astfel: marele premiu, în valoare de 1000 de euro, a fost câştigat de trupa de la „Nichita Stănescu”, locul doi şi 500 de euro au ajuns la echipa de la „Victor Slăvescu” iar locul trei şi 250 de euro, la „Caragiale”.

Interesant de remarcat, sponsorul evenimentului, Emanoil Savin, primarul Buşteniului, a suplimentat premiul iniţial de 1000 de euro cu încă 750, doar pentru ca atractivitatea şi suspansul manifestării să fie mai consistente!

În deschidere, echipa de futsal a Radio Prahova – întărită cu internaţionalul Miodrag Belodedici dar şi cu ex-petrolistul Joe Panait! – a dat replica unei selecţionate a oraşului Buşteni, rezultatul final, 1-1, lăsând loc pentru o revanşă care urmează să se dispute la poalele Caraimanului.

Acelaşi sponsor a plătit şi „ostilităţile de după”, clubul „Laguna” primindu-şi oaspeţii de la Radio Prahova aşa cum se cuvine!

Una peste alta, am participat la un adevărat eveniment, o producţie „marcă înregistrată” adresată tuturor celor care simt şi înţeleg cum se face o treabă bună, alături de oameni buni! Mă înclin, profesioniştilor!

P.S. De necrezut, sărbătoarea „Radio Prahova”, trust eminamente ploieştean, a fost sponsorizată de către un gălăţean cu domiciliul în Buşteni! Primarul oraşului staţiune, Emanoil Savin – atenţie, edil PDL! – a ales să ajute financiar o entitate al cărei patron atacă pe toate căile partidul aflat la putere şi care cochetează mai nou, „pe faţă”, cu opoziţia! Pe care o hulea, din toată inima, acum trei ani! Încurcate-s căile… afacerilor, nu-i aşa? Mai mult, Savin, venit la restaurant cu un acordeonist de excepţie, a făcut dedicaţii muzicale tuturor celor prezenţi – şi nu numai! – una dintre ele vizându-l extrem de prietenos pe bosul trustului care plăteşte radio-ul! No comment!


De la inimă, pentru inimi!

Ieri, la invitaţia departamentului comunicare mass-media al FC Astra Ploieşti, am avut plăcerea să ajung într-un colţ uitat de lume, acolo unde războiul dintre viaţă şi moarte capătă alte conotaţii decât cele ştiute dintotdeauna. Concret, la iniţiativa lui Ioan Niculae, patronul prim-divizionarei ploieştene şi totodată preşedintele holdingului InterAgro, mai bine de 100 de persoane cu probleme speciale – în special copii şi tineri – au primit pachete cu haine şi bunuri alimentare, precum şi o sumă de 50.000 de lei.

Alături de preşedintele executiv al echipei, Petrică Buduru, dar şi de managerul sportiv Florin Prunea şi primarul judeţului Giurgiu, Dragoş Iliescu, miliardarul Ioan Niculae a împărţit cadourile, iar, ca bonus, asistaţii deplasabili au fost transportaţi la Giurgiu, acolo unde – după câteva ore – a avut loc un meci de old-boys între echipa autorităţilor locale din Giurgiu şi cea a oficialilor Astrei.

În cuvântul său, Niculae a spus: „Am ajuns aici, aproape de locul unde m-am născut, pentru a încerca să facem un bine acestor năpăstuiţi ai soartei. Alături de prietenul meu, primarul Iliescu, am gândit această acţiune ca pe una a sufletelor deschise, toate cele dăruite aici fiind o mică parte dintr-un program serios, în care sunt decis să mă implic! Şi eu sunt fiu al acestor locuri, fiind născut la 6 kilometri de Tântava, la Buturugeni.

În această zonă mă jucam, veneam la peşte, dansam la bal, alergam motoreta primită de la tata atunci când am terminat liceul, la 18 ani! Locurile îmi par nepereche iar faptul că acum încerc să fac un bine este, practic, o chemare a gliei căreia i-am răspuns! Nu mereu banii înseamnă şi fericire iar ziua de astăzi va mai fi repetată!”

Întrebaţi ce favorite au în campionatul intern de fotbal, tinerii internaţi au răspuns franc, Steaua şi Dinamo! Becali, MM-ul, Borcea şi Torje au fost personajele aclamate iar la momentul în care Niculae i-a întrebat dacă doresc să-l aibă oaspete pe Gigi Becali, aceştia au izbucnit în aplauze, un mucalit îndrăznind mai mult: „Dar să nu vină cu mâna goală, să ne aducă şi el daruri, ca dumneavoastră!”

Vizita la Tântava a luat sfârşit în aplauzele asistenţei, cu promisiunea venită din partea miliardarului ca cel puţin în preajma sărbătorilor de Crăciun şi Paşte acesta să revină alături de bolnavii stabilimentului.

În discuţia avută, ulterior, cu reprezentanţii mass-media, Niculae a reiterat promisiunea ca Astra să devină, de la anul, o echipă „grea” a campionatului românesc, cu măcar 6-7 fotbalişti noi, de valoare, care să ajute la realizarea dezideratului propus, anume clasarea între primele 5-6 echipe ale seriei.

Întrebat despre anunţata plecare a echipei din Ploieşti, acesta a spus că Astra va urma să evolueze la Giurgiu, odată cu primăvara anului 2013, dată la care noua construcţie a stadionului din zonă va fi finalizată. La final, chestionat despre actuala ediţie de campionat, patronul a spus: „Ne-am prezentat binişor în acest an, lumea a început să se teamă de noi şi asta e bine! Nu avem nevoie de niciun ban în plus, de la nicio echipă, am suficient de multe fonduri pentru a plăti eu victoriile împotriva tuturor! Colectivul actual este unul bun, sudat şi vreau de la cei care-l compun să arate că se poate şi mai bine, fireşte şi cu jucători noi, aşa cum am mai spus! Selymes rămâne, mai are contract cu Astra măcar pentru încă un an! Vrem să facem treabă serioasă aici, să ne ştie adversarele de frică! În cazul Marinescu, am avut o discuţie cu Gigi Becali iar acesta mi-a spus că nu îl mai vrea! Am ales să-l lăsăm pe fotbalist să termine campionatul şi apoi să purtăm discuţii cu el, în vederea cooptării la echipă! Tibor îl place, rămâne să facem discuţia cu jucătorul! Iar, dacă mă întrebaţi despre cine cred eu că merită să fie campioană atunci vă spun sincer: niciuna! Nici Oţelul, nici Poli, nici Vasluiul! Pentru acest adevărat circ mediatic în care unii vorbesc cu mult mai mult decât trebuie şi faţă de cum le joacă echipa, soluţia mea ar fi să nu se atribuie niciun loc întâi!” a încheiat Niculae.

Câteva ore mai târziu, în meci amical cu echipa consilierilor locali din Giurgiu, trupa astriştilor a spulberat visul girgiuvean învingând cu 10-2 (4-0) după o reprezentaţie la care miliardarul a marcat de 4 ori, Selymeş (2) iar Prunea, Rohat, Manu şi Barbu, câte un gol.

Acţiunea, una bine organizată, a luat sfârşit – după o poză de grup pe stadionul „Marin Anastasovici” – la un restaurant select, în port, sub razele palide şi trecătoare ale soarelui care, încet dar sigur, a dispărut în Dunăre!