Profitând de faptul că a fost etapă intermediară la Liga A Prahova, aseară am ales să văd la lucru trupa de rodaj a echipei fanion, Petrolul Ploieşti. Spre bafta mea, adversarul era unul interesant, CS Ceptura aflându-se în imediata vecinătate a primului loc, doar 4 puncte despărţind formaţia ceptureană de liderul Prahova 2010 Tomşani.

Arena unde joacă Petrolul II, „bătrâna Dorobanţul”, se prezintă în condiţii acceptabile, oricum, cam la fel ca şi în urmă cu 2-3 ani! Dar nu despre asta vreau să scriu aici, ci despre viitorul Petrolului, un simulacru de echipă, fără aproape niciun orizont în teren, fără forţă, fără vlagă în general.

Încă de la bun început am fost mirat că Valentin Negoiţă, antrenorul galben-albaştrilor, nu era prezent pe bancă, în locul său fiind Petrică Butufei. Ulterior am aflat că Vali fusese învoit de la amintitul meci pentru un eveniment în familie, departe de oraş.

Chiar şi aşa, „mânjii” Petrolului aproape că au făcut figuraţie! Cu toate că în componenţa echipei i-am regăsit pe Râmniceanu, Grumic, Constantin Stoica şi Stănescu, cu toţii trimişi de Răchită de la prima echipă să aibă meciuri în picioare, Petrolul II a arătat jalnic! Pe parcursul întregului meci am sesizat un singur şut pe spaţiul porţii adverse, pe final, alte trei încercări trimiţând balonul aiurea, peste gardul de la „Dorobanţul”! Mai mult, din neputinţă, destui dintre fotbalişti au ales cearta în teren iar elemente de joc precum driblingul, deposedarea prin alunecare ori un-doi-ul par nişte necunoscute.

Ce să vă spun mai mult decât că în secunda a 9-a a meciului unul dintre oaspeţi a încercat un şut-centrare iar mingea a pocnit bara de sus, fiind trimisă în corner în ultimul moment din picioarele atacantului cepturean Cosmin Elisei! Şi el extrem de lent în acea fază! În secunda 9!!! Vă imaginaţi cu câtă atenţie s-au aşezat în teren elevii lui Butufei!

N-ar fi fost nimic, o luam ca pe o greşeală, o scăpare, dar până în minutul 15 oaspeţii s-au cantonat efectiv în jumătatea adversă, înscriind o dată şi trimiţând balonul în barele porţii lui Râmniceanu de trei ori!

Apoi, probabil, plictisiţi de asediu, elevii lui Catană şi-au mai drămuit forţele dar jocul în sine l-au controlat da capo al fine, câştigând cu 1-0 prin euro-golul lui Elisei!

Au mai fost ocazii, unele demne de cascadorii râşului, dar toate la o singură poartă!

Până la urmă, o să spuneţi, nu a fost decât o victorie la limită, poate logică, cu Ceptura   echipă de locul II iar junii Petrolului, nişte simpli anonimi prin serie! Corect, dar – în accepţiune proprie – ceea ce se petrece la această formaţie ar trebui să dea serios de gândit tuturor! O incredibilă lipsă de voinţă, o crasă nesimţire atunci când vine vorba despre culori! Eu aşa gândesc, fiind inadmisibil ca nişte tineri care îmbracă tricoul PETROLULUI să privească fenomenul cu o aşa detaşare! Unde este ambiţia, unde sunt pedagogii trupei fanion? Cui îi este indiferentă situaţia acestei echipe? Ce produce Centrul de Copii şi Juniori?
Fireşte, întrebări sunt destule dar răspunsurile întâzie să apară mai mereu! Şi atunci să nu ne mai mire că numărul fotbaliştilor din judeţ care bat la porţile echipei mari este egal cu zero! Dintr-un ales fond de elită, cu fotbalişti care, în medie, „sar” de 30 de ani şi se prezintă în competiţie ca la o demonstraţie de sumo…

Sâmbătă, la Strejnic, în faţa unei asistenţe record pentru arena de lângă aeroport, Petrolul a reuşit să câştige cu 1-0 (0-0) şi să-şi apropie astfel visele de o promovare atât de dorită.

Probabil, în condiţiile în care partida s-ar fi disputat la Ploieşti, pe „Ilie Oană”, reţeta ar fi fost cu mult mai bogată. Aşa, doar 1200-1300 de oameni s-au putut îngrămădi în tribună, pe gradenele postate vizavi sau chiar în spatele porţilor!

Meciul în sine nu va rămâne în memoria nimănui decât ca o luptă extrem de încinsă, între două echipe care au tratat fotbalul complet diferit: ploieştenii, obligaţi să atace pentru a-şi apropia toate punctele, remiza nefiind de luat în calcul, oaspeţii, obligaţi să nu piardă pentru a nu ieşi aproape complet din ecuaţia promovării. A rezultat un joc încins, cu o trupă a sibienilor mare amatoare de anti joc, cu dese fragmentări ale partidei produse de „spicele” din Ardeal! Chiar aşa s-a exprimat un fan de lângă locurile rezervate presei atunci când, volens-nolens, echipierii lui Alexandru Pelici cădeau de-a-npicioarelea, stârnind ilaritate şi apoi mânie printre aprigii suporteri ai Petrolului.

Tineri şi vârstici, de ambe sexe, fanii trupei lui Răchită s-au mobilizat exemplar pentru a ajuta echipa, cântecele şi urările putând fi auzite de la blocurile din cartierul de Vest al Ploieştiului!

Golul lui Florentin Dumitru, o bijuterie în materie, a declanşat fiesta, chiar şi micuţa galerie venită de la Sibiu fiind redusă complet la tăcere. Apoi, la vestiare, printre lacrimile amestecate ale bucuriei şi descătuşării, galben-albaştrii au serbat victoria. S-a cântat, s-a dansat şi s-au încercat noi pronosticuri pentru viitor. Un lucru nu s-a spus, pe de-a-ntregul: izbânda de sâmbătă, una foarte preţioasă, s-a conturat greu, poate chiar foarte greu fiindcă echipa momentului nu se exprimă aşa cum vrea orice iubitor al ei! Nimeni nu trebuie să cadă în plasa rezultatului imediat pentru că Petrolul – şi Vivi Răchită o ştie cel mai bine! – are mari lacune în ceea ce priveşte lotul de jucători. În afara ambiţiei, probabil nemăsurată, şi a unei pregătiri fizice care să-i permită să rămână în picioare 90 de minute, trupa fanion a urbei suferă. Există, chiar şi în prima echipă, fotbalişti care joacă cu o mare presiune, asta pentru că valoarea lor este alta decât cea pe care o impune prezentul. Despre viitor, probabil, nici nu ar mai trebui să discutăm! De aceasta o să ne convingem cu toţii în următoarele 45 de zile! Atunci când, după aşteptata promovare, se va ajunge la alcătuirea unui lot care să reziste în luptele din prima ligă. Nu mă îndoiesc de calitatea antrenorului pentru a selecta măcar 15 fotbalişti noi, cu care să se alinieze la startul noii provocări. Pentru că, hai să fim serioşi, nu fotbaliştii de soi lipsesc, ci banii! Ori, în noua ipostază, fără sprijin consistent, promovarea în primul eşalon reprezintă doar o simplă „arătare a pisicii”! „Eu am promovat echipa cu jucători aduşi aproape gratis, mulţi dintre ei liberi de contract, destui aflaţi la o vârstă înaintată! Acum, rămâne la latitudinea dumneavoastră domnilor (despre cine va fi vorba?) în cazul în care se doreşte formarea unei trupe care să ne şi reprezinte cu succes la nivelul primei ligi!” parcă-l aud pe Răchită. Nu fără a avea dreptate!

Una peste alta, hai să ne bucurăm de momentul acesta! Să ne extaziem pentru publicul-galerie nepereche, unul cum rar am văzut în întreaga ţară! Să trăim clipa, să sperăm în continuitate! Petrolul trebuie să rămână în inima fiecăruia dintre noi!

(Poza ataşată textului este preluată de pe www.doarpetrolul.ro)

Un lucru este cert: dacă până marți, 10 mai, orele 24:00, CSO Plopeni nu va face dovada plății către CS Chimia Brazi a sumei de 110.000 de euro, clubul plopenar nu va fi programat, vineri, la jocul din deplasare cu FC Balotești, partidă contând pentru etapa a XXVII-a a ligii a treia! Iar vinerea cealaltă, la a doua neprogramare, riscă excluderea din campionat!

Cum s-a ajuns aici? Simplu!

La datele de 13, respectiv 20 august 2010, fotbaliștii Alin Radu, Radu Ștefan Huza și Adrian Stăncescu au fost transferați de la CS Chimia Brazi la CSO Plopeni conform actelor înregistrate la FRF cu numerele 2348, 2349 și 2669. Conform acestora, clubul din Plopeni se obliga către CS Chimia Brazi la plata unor sume de bani în cuantum de 110.000 de euro, astfel: pentru Alin Radu și Radu Ștefan Huza câte 30.000 de euro iar pentru Adrian Stăncescu 50.000 de euro. Repet, speța a fost discutată, parafată și semnată între CS Chimia Brazi, în calitate de club cedent și CSO Plopeni, în calitate de club cesionar, fiind încheiate după toate uzanțele în materie 3 (trei) acorduri de transfer.

Prin cererea înregistrată pe rolul Camerei Naționale de Soluționare a Litigiilor sub numărul 282/16.03.2011, CS Chimia Brazi solicita obligarea CSO Plopeni la plata amintitei sume totale, reprezentând indemnizația de transfer pentru cei trei jucători.

Prin întâmpinarea depusă la termenul de judecată din data de 31.03.2011, CSO Plopeni a solicitat respingerea cererii considerând că acordurile de transfer în cazul celor trei jucători “sunt nule și fără temei legal” întrucât:

-          numărul de înregistrare nu se regăsește în Registrul de intrări-ieșiri al CSO Plopeni;

-          acordurile de transfer nu poartă semnăturile celor trei jucători în cauză;

-          acordurile de transfer nu poartă semnătura reprezentantului legal al clubului;

-          clubul CSO Plopeni și jucătorii în cauză nu dețin un exemplar al acordurilor de transfer.

Analizând actele și lucrările dosarului, Camera a constatat că între CS Chimia Brazi și CSO Plopeni au fost încheiate acele 3 (trei) acorduri de transfer (datele lor le-am prezentat mai sus)

Astfel, Camera a hotărât să respingă apărările CSO Plopeni prin care se invocau motivele de nulitate ale acordurilor de transfer, întrucât:

-          pe de o parte CSO Plopeni nu a formulat o cerere reconvențională prin care să solicite anularea acordurilor de transfer

-          pe de altă parte, valabilitatea acordurilor de transfer poate fi invocată de către pârât în termen de 90 de zile de la data transferului, potrivit art. 25.4 din RSTJF, acest termen fiind depășit pentru acordurile în discuție

-          susținerea CSO Plopeni conform căreia nu a cunoscut conținutul acordurilor de transfer nu poate fi reținută atâta timp cât jucătorii au fost și, respectiv, sunt legitimați la CSO Plopeni în baza acordurilor de transfer, iar clubul CSO Plopeni este cel care a efectuat legitimările și înregistrările la FRF a acordurilor de transfer.

Astfel, fără putință de tăgadă Camera a admis cererea formulată de CS Chimia Brazi și a obligat CSO Plopeni la plata sumei de 110.000 euro cu titlu de indemnizație de transfer pentru transferul celor trei jucători. Cauză rămasă cu recurs în 5 (cinci) zile de la comunicare…

Interesant este faptul că, cerându-i un punct de vedere, primarul Plopeniului, Dragoș Niță – totodată și numărul 1 la CSO Plopeni – a declarat: “Nu sunt prea multe de spus, vom retrograda cu echipa asta pentru că așa vrea Lucian Rădulescu, dar eu banii aceia nu o să-i dau nici dacă mai trăiesc 1000 de ani! Altceva nu vreau să mai declar, chit că ar mai fi unele de spus!”

Și mai interesat ar fi faptul că, în calitate de primar, domnul Niță nu cunoaște legea, adică faptul că CSO Plopeni nu este jucăria de acasă ci activ tocmai bun de executat în temeiul legal! De urmărit…

În calitate de jurnalist, obligat de deontologie, cutreier ţara în lung şi-n lat pentru a vedea „live” meciurile echipelor ploieştene. Am mers în aproape toate deplasările după Petrolul şi Astra. Mai mult, i-am văzut la lucru pe campionii Asesoftului la Timişoara, Cluj, Sibiu, Mediaş, Piteşti sau Bucureşti. Din simplu gazetar, nu odată, m-am transformat aproape fără să vreau într-un adevărat ultras. Am avut nenumărate discuţii în contradictoriu cu fani ai gazdelor, cu unii am ajuns chiar în pragul agresiunii fizice! Mă trezesc comentând decizii ale arbitrilor şi nu numai ale lor. Îmi dau seama târziu de prostie dar nu mă liniştesc niciodată! Nu prea îmi este lejer să stau închis în lojele pentru presă, să nu aud vuietul tribunei, să nu trag o gură de aer curat!

Odată cu aceste deplasări am ajuns să cunosc mult mai bine fenomenul sportiv. Să văd oameni noi, să-mi întâlnesc eventuali idoli ai copilăriei ajunşi acum oficiali ai echipelor adverse. Facem cunoştinţă, schimbăm cărţi de vizită, ne sunăm. Apar probleme, aproape zilnic, care mai de care mai diferite, la multele formaţii cu care am intrat în contact, sunt sunat de către unii preşedinţi în limita amiciţiei pe care am cultivat-o cu ei, uneori din interes, alteori aşa, ca simplu fapt divers. Sun, la rându-mi, măcar bisăptămânal, pentru a întreba măcar de sănătate! Şi, de aici, apar multe informaţii!

Paradoxal, cele mai puţine ştiri apar din zona Ploieştiului, a Prahovei. Este adevărat, oficialii echipelor răspund la telefoane dar mereu am senzaţia că se ocolesc întrebările mai directe, cu substrat.

Singurul căruia îi face plăcere, efectiv, să vorbească cu presa este antrenorul Astrei, carismaticul Tibor Selymes. Încă de bun început acesta a fixat o regulă, aceea de a nu ne telefona când vrei şi când nu vrei pentru o temă sau alta de discuţie. A acceptat ca, săptămânal, să se întâlnească oficial cu jurnaliştii şi să poarte discuţii cu noi vreme de un ceas. Asta nu înseamnă că nu putem vorbi şi telefonic! Dar nu aşa, toată ziua bună ziua!

Pe logică, nici el nu poate să spună totul din bucătăria internă dar are un fel de a-ţi răspunde care te face să nu te superi! Îşi protejează superiorii cu sfinţenie, de când a venit la Astra eu neauzind vreodată vreo vorbă rea la adresa lor! Fie în discuţii oficiale, fie în cele amicale!

Are o artă să-şi apropie fotbaliştii, cu toate că în timpul orelor de pregătire şi de meci este un adevărat tiran! Urlă ca un besmetic, gesticulează, uneori înjură, se consumă incredibil şi fierbe în suc propriu! După partide, la conferinţele de presă obligatorii, apare stors ca o lămâie, abia găsindu-şi cuvintele, fie ele de bucurie fie de supărare! Nu a ridicat tonul niciodată la vreun jurnalist, nu şi-a permis să facă aroganţe ieftine şi să ajungă astfel în vizorul întregii comunităţi. Nu îmi aduc aminte să fi fost jignit de cineva şi, la rându-i, să jignească! Are o filozofie aparte legată de muncă, preferând să aibă în echipă mai mulţi „săpători” decât „ingineri”!

Şi-ar dori un colectiv care să joace după chipul şi asemănarea lui: arţăgos, prin presing total, tare, dar la minge, fără „floricele”!

Din clipa în care a preluat Astra a realizat 9 victorii şi 10 egaluri, pierzând doar 6 partide! Asta după ce Mihai Stoichiţă, cel cu care echipa a debutat în această ediţie de campionat, a reuşit să strângă din 6 jocuri doar 4 puncte! Cifrele, seci de cele mai multe ori, spun câte ceva: în ciuda unui joc mai degrabă nespectaculos, de destule ori pe contraatac, alb-negrii plusează la concentrare pe faza defensivă şi la contraatacul devastator. Au cedat puncte, până acum, aproape toate echipele campionatului, singura trupă care a învins Astra în dublă manşă fiind „U” Cluj! Şi-ar mai putea fi doar Oţelul Galaţi, în ultima etapă!

Concluzionând şi ducând o discuţie paralelă până în ţara echipei campioană mondială, Spania, prefer Realul lui Del Bosque, cel cu Zidane, Figo, Roberto Carlos, în detrimentul celui actual, al lui Mourinho. La fel, revenind în Românica, dau credit de zece ori unui coach precum Selymes în dauna tuturor antrenorilor care au lucrat până acum la Astra: pentru că este serios, în banca lui, că suferă pentru echipa sa, că ţine la superiori dar şi pentru că este foarte politicos. Fără să le mai punem pe acelea cu: fost internaţional, titular al Generaţiei de Aur, performer cu Sportul Studenţesc, promovând „Gaşca nebună” după cinci ani de ligă secundă! Aviz, aşadar, patronului Ioan Niculae şi preşedintelui Petrică Buduru, cei care îşi pot desăvârşi visurile cu echipa din „9 Mai” alături de acest băiat de calitate! Căruia, din tot sufletul, îi prevăd un viitor frumos şi-i doresc multă baftă!

Ştiute-s zilele în care am avut „război” cu Vivi Răchită. Multe şi pline de venin dar mereu principiale din punctul meu de vedere, articolele semnate împotriva managerului general al Petrolului au avut o ţintă sigură: omul răzbunător, prea plin de el, îngâmfat şi suveran, atât în discuţiile de tot felul cât şi în modul în care înţelegea să-şi conducă subalternii şi apropiaţii. Părea o luptă din care nimeni nu ieşea vreodată învingător, singura „victimă” de serviciu fiind automobilul personal, de prea multe ori agresat de către beligeranţii pro-Răchită. Aşa, ca să mi se arate „pisica”!

Sincer, fără să-mi fie deloc frică, singurele momente neplăcute trăindu-le doar în faţa constatatorului de avarii CASCO, am decis să mă opresc chiar în Săptămâna Mare a anului trecut. Recurg, anual, la astfel de decizii, învăţat de către părinţii mei acum multă, multă vreme! „O să vezi ce bine te vei simţii dacă în preajma Sărbătorilor Pascale vei îngropa securea războiului cu cineva cu care eşti certat sau supărat! În afara faptului că Mântuitorul vede toate faptele bune şi ţine cont de desfăşurarea evenimentelor, ulterior” îmi spunea mama, iar faptul că nu am uitat asta nu a avut decât darul să mă bucure pentru salvarea câtorva prietenii de care, la acest moment, sunt chiar mândru şi onorat!

După o întâlnire pe care i-am propus-o lui Vivi în faţa camerelor de luat vederi, acceptată, am hotărât, de comun acord, să păstrăm o relaţie civilizată şi să nu ne mai bălăcărim neprincipial. Să avem un drum rectiliniu, care să se finalizeze şi cimenteze odată cu promovarea Petrolului. Fără a fi, neapărat, prieteni, să milităm pentru ţelul comun, ambii având ceva aparte pentru echipa fanion a urbei noastre.

Ştiam că ne vom înţelege. De altfel, chit că este încăpăţânat mai ceva decât un catâr şi câteodată îl ia gura pe dinainte fără să cântărească prea mult situaţia, Răchită nu a trişat.

De altfel, nativ al Zodiei „Gemeni” (30 mai), acesta pare că-şi urmăreşte destinul. Având ca puncte forte rapiditatea, expansivitatea şi priceperea, iar ca puncte slabe nervozitatea, sensibilitatea şi instabilitatea, Vivi arată că este în stare să gestioneze momentele de derută, chit că, rareori dar bine, îşi pierde busola şi scapă controlul primar.

Presiunea obiectivului pe care şi l-a asumat, câteodată îl sufocă. Destuii „specialişti” în fenomen dar şi „prietenii”, cu toţii conjuncturali, tensionează o perioadă şi aşa dificilă.

Echipa Petrolul nu are, la acest moment, cel mai bun nucleu cu care să poată defila în serie, aşa cum vrea ea. Sau, mai bine zis, cum a vrut! Petrolul are noroc, cât de cât, că joacă într-o serie cu echipe slabe sau la fel de slabe ca şi ea, altfel, pe logica evenimentelor şi a rezultatelor, trebuia să se zbată în anonimatul de la mijlocul clasamentului!

Aşa, văzând cam despre ce este vorba în campionat, Vivi s-a apucat la debut de ediţie să promită revenirea Petrolului în eşalonul de elită al fotbalului românesc. Fără să ţină cont deloc de predicţia specialiştilor: „Persoanele născute pe 30 mai trebuie să se ferescă să-şi ia angajamente pe care nu le pot onora. Datorită bunelor intenţii, ei vor promite luna de pe cer, închipuindu-şi că, dacă apar probleme mai târziu, se vor descurca să le rezolve”! (vezi http://astromax.eva.ro/zodiac_european/30-Mai.html).

Chiar şi aşa, toţi cei care îl blamează acum pentru fapte care ţin de munca sa – mai mult sau mai puţin corect – ar fi bine să se abţină de vreme ce, la acest moment, Petrolul se găseşte pe loc promovabil, având teoretic şanse mari de preamărire de vreme ce programul până la final nu o dezavantajează! Şi, dacă tot vă daţi „petrolişti”, mai bine încurajaţi decât să criticaţi non-stop! Şi când trebuie dar, mai ales, când nu!

Ieri, la Clinceni, localitate situată la margine de Bucureşti, oricum mai greu de ajuns decât până la… Piteşti, echipa Chimia Brazi a reuşit să-şi adjudece toate punctele puse în joc în dauna Interului din localitate.

Trupa gazdă, condusă de Dumitru „Ţiţi” Dumitriu, o caricatură de formaţie care joacă după chipul şi asemănarea primarului din urbe – altă caricatură! – nu a făcut altceva decât să deschidă scorul printr-un şut senzaţional al lui Andrei (4) şi apoi, vreme de un ceas şi jumătate, să protesteze vehement la adresa arbitrajului şi să încerce, prin toate mijloacele, să pună presiune pe un trio de arbitri aflat în pole-position pentru promovare, fiind supervizat de către observatorul Stan Prodan!

Chimia a jucat fotbal adevărat. Nu unul de vacanţă ci exact ceea ce trebuie la acest moment: pragmatic, neînchistat, decis.

După 0-1, într-un sfert de ceas, elevii lui Răzvan Vlad au întors tabela prin reuşitele de excepţie ale lui Minciună (12) – direct din lovură liberă directă de la 22 de metri – şi F. Munteanu, şut în cross, pe lângă portar, după o deschidere de clasă a lui Păun (21)!

Din acest moment a început recitalul nervilor, atât pe gazon cât şi în tribună! Fostul stelist Marius Luca, rotund atât la corp cât şi la creier, a protestat îndelung la deciziile centralului ieşean Valentin Lungu, acompaniat atât de antrenorul Dumitriu (!!!) cât şi de edilul Adrian Budeanu, sfârşind prin a colecţiona „doar”… un simplu „galben”!

După pauză, în afara realizării lui Păun (52), reluare simplissimă a centrării lui Vişan, am trăit aceleaşi ieşiri animalice ale gazdelor, destui dintre ei aghezmuiţi ca la zi de sărbătoare!

Interesant că, la final, întrebându-l pe observator despre prestaţia brigăzii – foarte bună, în opinie personală! – acesta a spus: „ A fost fricos centralul, ăla cu numărul 9 (Luca) trebuia eliminat din minutul 20, plus alţi 2-3 fotbalişti ai gazdelor, la fel, roşu direct!”

Una peste alta a rămas victoria, forma excelentă a Chimiei dar şi prestaţia peste nivelul echipei a foarte tânărului Fabian Munteanu, fotbalist căruia îi prevăd un viitor de excepţie. Atâta doar, să fie serios şi să nu se „încurce” cu „vedetele”!

Vineri, sub hiperboloizii Combinatului, Chimia poate să tranşeze şi pe teren disputa din ROAF cu Chindia Târgovişte. Dar nu aşa, la limită, ci scuturând-o din toate închieturile! Să audă şi TAS-u lu’ Crăciunescu! Ăla din Lausanne…

Caseta jocului Inter Clinceni – Chimia Brazi 1-3 (1-2)

Stadion: „Clinceni”. Spectatori: circa 150. Marcatori: A. Andrei (4) /Minciună (13), F. Munteanu (21), D. Păun (52).

Inter: C. Ion 5.5 – M. Cristian 5, Nedelcu 6 (cpt), Fodor 6, Oşca 6 – Dumitru 5.5 – Dedu 4.5 (46 Stoian 4 (71 Lisandru 5), Ene 5.5, A. Andrei 5, Budeanu 5 – M. Luca 5. Antrenor: Dumitru Dumitriu.

Chimia: Sava 6 – M. Dinu 6.5, Ciobanu 6.5, I. Neagu 7.5, Irimescu 6.5 – C. Vlad 7 (87 Răuţă), Cl. Vasile 6.5, Minciună 6.5 (cpt), F. Munteanu 8 – D. Păun 7 (81 Lazăr), Vişan 6.5 (77 Arnăutu). Antrenor: Răzvan Vlad.

Cartonaşe galbene: Budeanu (17), Nedelcu (25), M. Luca (60), C. Ion (89) /C. Munteanu (89) .

Arbitri: Valentin Lungu (Iaşi) 8.5 – Andrei Iţco 8 (Suceava), Florin Iacob 7 (Constanţa).

Observatori FRF: Stan Prodan (Alexandria, arbitraj) şi Vlad Nicolae (Bucureşti, organizare).

Jucătorul meciului: Fabian MUNTEANU (Chimia Brazi)

Lucru de-acum bine ştiut,  se află despre tine ceva cu mare repeziciune doar dacă mori sau dacă faci ceva ieşit din tiparul normalului! Eventual, dacă eşti arestat, amendat, judecat, într-o frază, expus oprobriului public! Nicidecum dacă ai inovat ceva, dacă parcurgi  şcoli şi cursuri de înaltă perfecţionare, dacă-ţi ajuţi semenii, dacă faci fapte bune!

Odată cu sărbătoarea de Armindeni am ales să intru în legătură cu voi, altfel decât am făcut-o vreme de 15 ani, inaugurând un blog. Am postat la “status”, pe mess, adresa lui şi în foarte-foarte scurtă vreme au început să curgă vorbele de încurajare! Unele frumoase, altele foarte frumoase! Vă jur, parcă nu-mi venea să cred! La câteva ore, ajuns acasă, i-am mărturisit Taniei, soţia mea, că sunt copleşit de cele trăite. Şi, imediat, i-am lansat o întrebare: “Cine crezi tu că va fi primul oficial din fenomenul sportiv care mă va căuta odată cu lansarea acestui blog?

Fără să stea pe gânduri, consoarta a spus: Rădulescu, de la Brazi! Am aşteptat oarecum tensionat şi răspunsul a confirmat supoziţia femeii, venită în nici 24 de ore.

Fireşte, nu este niciun criteriu pentru a face vreo comparaţie. Este vorba doar despre feeling. De fiecare dată când demersul jurnalistic şchiopăta sau era îngreunat – din varii motive – acesta reuşea să scoată ceva cu care să mă ajute. Iar Tania, ca să mă întorc la premoniţia ei, l-a cunoscut pe Rădulescu cu mulţi ani în urmă, impresia pe care i-a lăsat-o atunci oficialul Chimiei neschimbîndu-se deloc. În contextul în care, vreme de ani şi ani, ei nu s-au întâlnit niciodată! A fost suficient momentul acela şi “coana-mare” a şi pus eticheta!

Ştiu, sunt destui cei care-l blamează pe Lucian pentru trecutul adolescentin în care trafica automobile sau intra în combinaţii dubioase, nu de puţine ori alături de cei care-l şi conduceau. Numai că, odată cu scurgerea vremii, având în sânge spiritul mercantil, acesta a reuşit să-şi făurească o viaţă de care să fie mândru, fără a neglija niciodată dragostea pentru managementul în fotbal. Şi-a jurat în barbă că va urca cu Chimia Brazi până pe cele mai înalte trepte ale fenomenului. Nu face rabat la nimic atunci când vine vorba de performanţă. A găsit la Brazi oameni cu care se înţelege de minune, dintr-o singură privire. Oameni la fel de tineri şi cu acelaşi spirit vulcanic! Personal, am credinţa că viitorul aparţine acestui gen de îndrăzneţi.

Iar el, Lucian, este bine să se ştie că provine dintr-un mediu glisant, uneori obscur şi rece, primii ani ai tinereţii petrecându-i la Şcoala de Copii Buşteni. Fără părinţi, obişnuit să-şi  împartă coltucul de pâine cu cel care-l apăra de corecţia altora mai puternici…

Aşa, mai de foame, mai de bătaie şi îndelung disciplinat a înţeles că viaţa, aşa cum este ea, poate fi trăită mai bine doar dacă nu esti mai prejos decât cel de lângă tine!

Ar trebui să învăţăm şi noi ceva de la el?