Arhivă lunară: iunie 2011

Onoare pentru sportivi de top

În această după-amiază, în fața Primăriei Bușteni, edilul Emanoil Savin a acordat diplome, cupe și plachete sportivilor Alina Dumitru și Adrian Mutu, titanii din judo și fotbal bucurându-se cel mai mult pentru primirea a câte 500 de metri pătrați de teren în Valea Cerbului, zonă exclusivistă a stațiunii de sub Caraiman, teren pus la dispoziţie de către autorităţile locale.

Covor roșu, zeci de elevi cu buchete de flori, televiziunile “în păr”, pâine și sare, afinată… Nu putea lipsi primarul Emanoil Savin, sufletul acțiunii. Echipat la patru ace, cu tricolorul cambrat pe sacoul gri-petrol, edilul și-a așteptat oaspeții cu inima la gât. Ultimele retușuri, ultimele observații… “Gata, vine Adrian! Atenție, o să intre direct în zona centrală! La un minut sosește și Alina! Vedeți cum faceți loc, nu conduc ei! Adi vine cu un Porsche Cayenne iar Alina cu un Mercedes!” Numai că șoferii celor doi, în fapt prietenii lor buni – Crâng și, respectiv, Dinu – au parcat bolizii în lateralele edificiului, stârnind isteria printre cameramanii plecați ca din pușcă pentru a nu scăpa cine știe ce moment nepereche!

Au urmat clipe frumoase, cu Alina și Adrian sorbind câte o afinată din ceșcuțe de lut și degustând tradiționala pâine cu sare! Apoi, rând pe rând, și-au primit cadourile și au răspuns întrebărilor iscoditoare venite din partea mass-media. Alina a declarat că abia așteaptă să-și facă o căsuță de vacanță unde să se odihnească după competițiile parcă din ce în ce mai grele. Adi Mutu a punctat că nu ştie să schieze şi că oricum nu ar fi avut voie să practice acest sport! A adăugat însă că fiul său, Mario, va fi probabil încântat că va putea să simtă din plin zăpada la Buşteni! “Oricum, voi veni aici de destule ori pentru a mă relaxa” a conchis “briliantul”.

La finalul ceremoniei, Alina Dumitru a primit flori din partea băieţilor din Buşteni, iar Adrian Mutu din partea fetelor. Cu pupăturile și autografele de rigoare!

După o jumătate de ceas, Alina Dumitru şi Adrian Mutu s-au întâlnit cu consilierii locali și cu reprezentanții mass-media la o recepţie oferită în cinstea lor de către primarul Savin la stabilimentul său, Hotelul Alexandros.

S-au servit, cu preponderență, preparate din vânat, “cu siguranță 100% ecologice” cum a spus gazda. S-au închinat pahare cu tării și vinuri nobile și s-au ascultat refrene de ieri și de azi interpretate de un acordeonist cu mare talent!

A fost o după-amiază de calitate, așa cum numai gazdele bune știu să facă! Iar, atunci când vorbim despre astfel de persoane, este musai să-l plasăm la loc de frunte pe edilul Bușteniului! Pentru ideile sale, pentru emfază și spirit, pentru modul în care își promovează regiunea pe care o conduce! Felicitări! Chiar merită!


“Aceasta este echipa pe care o visam!”

Ieri, imediat după ce Astra s-a impus categoric în amicalul cu Oțelul Galați, de la Brașov (4-1), am avut o discuție telefonică cu Ioan Niculae, patronul trupei din “9 Mai”. Bine dispus, miliardarul a comentat partida pe care tocmai o văzuse alături de președintele Petrică Buduru dar și de actualul selecționer, Victor Pițurcă:

“Cristi, sunt foarte mulțumit de felul în care se exprimă echipa! Evident, nu o să cad în plasa celor care se extaziază după o astfel de victorie în fața campioanei, un meci amical fiind totuși altceva decât unul oficial! Dar, sincer, ascultând ceea ce mi se spune, nu am decât motive de bucurie! Iar eu, atunci când sunt mulțumit de ceva, răsplătesc la rându-mi! Echipa are, la acest moment, cele mai bune condiții de pregătire, cazare, masă și recuperare, fiind cantonată la complexul Aro. Apoi băieții, fotbaliștii, alcătuiesc acea echipă, acea familie adevărată pe care o visam în urmă cu un an și jumătate, când discutam despre viitor în cantonamentul din Alanya. Un exemplu, minor, este adevărat, îl reprezintă argentinianul Osvaldo Miranda, cel care ar fi trebuit să ajungă la echipă mai târziu dar, conștient că pierde destul din această perioadă de pregătire de vară, și-a plătit biletul de avion și a aterizat cu două zile înaintea datei limită discutată cu staff-ul tehnic! Am apreciat gestul său ca fiind unul deosebit, care-mi întărește convingerea că am procedat corect atunci când l-am achiziționat de la Dinamo! Aceleași afirmații laudative le voi face și la adresa lui Ousmane N’Doye, la finalul acestui sezon, veți vedea! Iar Costin Budescu, unul dintre puținii mingicari ai echipei, va exploda în foarte scurtă vreme, mai ales că am promisiunea lui vizând viitorul apropiat! Am crezut și cred în acest talent adevărat, de aceea am și făcut efortul de a-l achiziționa de la Petrolul! Iar, despre cantonamentul din străinătate, chiar sunt curios cum va reacționa echipa în duelurile cu Dinamo Kiev, Al Ahli sau Mlada Boleslav, trei dintre echipele cu ștaif care se pregătesc în Alpii Austriei! Poate că abia după acel stagiu voi putea spune mai multe despre dorința tuturor celor care simt alături de noi, de a avea o echipă care să se bată pentru un loc fruntaș în clasamentul ediției ce va debuta în nici o lună de zile!”

Mă alătur tuturor celor care astăzi, 24 iunie, îl felicită pe Osvaldo Noe Miranda pentru împlinirea celor 27 de ani. Fie ca visul său cel mare – participarea cu echipa într-o competiție europeană – să i se împlinească iar fanii să se bucure de o evoluție pozitivă, încununată cu cât mai multe reușite! “La mulți ani!”


Un gând pios pentru Marian Cosma

În prea puținele zile de vacanță ale acestui an am ajuns la Balaton, în Ungaria, locul unde maghiarii – și nu numai! – se duc “la mare”! O stațiune-magnet, clasată drept cea mai importantă atracție turistică a țării vecine. Anual, aproape 2 milioane de turiști din străinătate și peste 3 milioane de unguri aleg această destinație, generându-se astfel o treime din venitul Ungariei din urma turismului.

Sezonul turistic de vârf se întinde, ca și pe litoralul nostru, de la începutul lunii iunie și până la sfârșitul lui august. Temperatura medie a apei, 25°C,  face posibil înotul. Principalele atracții turistice sunt reprezentate de pescuit, sporturi nautice și vizitarea obiectivelor turistice din zonă. Țărmul sudic al lacului de aproape 600 km² – cel mai mare din Europa! – este alcătuit din plaje, în timp ce țărmul nordic este format din dealuri și munți de origine vulcanică. Malurile sudice sunt ideale pentru copii datorită apelor mai puțin adânci. Apa și nămolul catifelat sunt remedii eficace împotriva stresului, nevrozelor si anemiilor. Datorită solului vulcanic aici se cultivă cu preponderență vița de vie – cine nu a auzit de renumitul vin de Badacsony? – iar peșterile căscate în rocile vulcanice de la Talpoca reprezintă elemente care completează cadrul peisagistic al lacului Balaton. Impresionează numeroasele căsuțe de odihnă ascunse la marginea țărmului tivit cu stuf, dar și vilele și hotelurile din stațiunile balneoclimaterice dezvoltate în partea de nord-est a lacului. Curățenia este la ea acasă iar gastronomia locală este de nota 10!

Plimbările cu barca, mai ales la crepuscul, dar și excursiile opționale pe care le poți alege cu destinații precum Budapesta, Viena sau Bratislava fac din perioada de o săptămână planificată pentru odihnă o frumoasă, vie și neprețuită amintire!

Fiind aici cu bătrâna mea Dacie am ales să fac, duminică după-amiază, și o plimbare până la Veszprem, decis să ajung până la Sala Sporturilor din localitate pentru a vedea statuia înălțată în memoria handbalistului român Marian Cosma, sportiv ucis mișelește de către un localnic în urmă cu doi ani.

Veszprem, unul dintre cele mai vechi orașe din Ungaria, se află la numai 15 kilometri de Balaton. Probabil nu multă lume știe că acest oraș este plasat pe un areal de 7 coline, asemeni Iașiului dar și al altor mari urbe ale lumii precum Roma, Istanbul sau Lisabona. Peisajul este unul superb, cu centrul regiunii aflat precum într-o căldare! Iar Palatul Sporturilor, locație care poate aduna la un meci peste 6000 de spectatori, este de-a dreptul majestuos! Fiind zi liberă iar sala poziționată în afara orașului – pe drumul spre Gyor – întregul complex părea fără viață! Niciun comerciant, nicio tiribombă sau te miri ce chinezărie! Un simplu paznic, în ghereta sa, care nici măcar nu s-a obosit să iasă văzând mașina cu numere de România! De un an, sau mai bine spus de când Marian are statuie într-o laterală a sălii, s-a obișnuit probabil cu pelegrinajromânilor dornici să aprindă o lumânare în memoria marelui dispărut.

După scurtul moment de pioșenie am imortalizat monumentul, panoul ghidului sălii dar și parcarea ireală a complexului, grăbindu-mă să postez materialul și fotografiile pentru acei dintre dumneavoastră care încă nu ați ajuns aici…


Şampanie de Tomşani!

An de an, de regulă la mijloc de Cireşar, trăiesc invariabil momente plăcute alături de echipa prahoveană care se luptă pentru accederea în eşalonul trei al fotbalului românesc. Chinurile meciului de baraj sunt suferinţe plăcute pentru echipa regiunii noastre de vreme ce spuma victoriei este sorbită cu nesaţ la capătul fiecărei dispute anuale! Semn că, orice s-ar zice, Prahova are un eşalon valoros al fotbalului mic, din care, iată, se nasc echipe care merită să reprezinte regiunea la nivelul diviziei C!

Ieri, pe cocheta şi bine întreţinuta arenă CSM din Braşov, băieţii lui Ion Cojocaru s-au acoperit de glorie după o victorie smulsă cu forcepsul, la penaltiuri, în dauna FC Zagon, reprezentanta judeţului Covasna părând, aprioric, o trupă mult mai puţin valoroasă! Obişnuită să defileze în seria prahoveană a Ligii A, Prahova 2010 Tomşani s-a crezut câştigătoare înainte de joc! Încrederea absolută în forţele proprii dar şi convingerea că adversarul nu are cum să se impună puteau fi citite pe feţele “albaştrilor”, chiar de la încălzire. Sincer, respectând adevărul, văzându-i în iarbă pe covăsneni înainte de joc, am avut şi eu aceeaşi impresie!

Numai că, odată cu fluierul de debut al bucureşteanului Bogdan Dumitrache, senzaţia de superioritate clară a echipei din Tomşani s-a mai estompat, fie şi pentru faptul că Aristan&Co. au ales să joace, parcă, o altă partitură decât cea pregătită! Sau, şi mai bine, au părut surprinşi de jocul destul de avântat al partenerei de joc. Şi astfel, chit că au dominat repriza, s-au văzut conduşi la pauză după ce SUCIU (12) a prins “şutul vieţii”, un trasor măiastru, de la circa 35 de metri, direct în vinclul porţii lui Pânzaru! Sincer, cu greu s-au reechilibrat elevii lui “Coco”, iar ratările pe bandă rulantă păreau a scoate din minţi orice fan pătimaş al trupei prahovene!

După pauză, chit că elevii lui Szucs Attila au mai depăşit cu greu mijlocul terenului, scorul a rămas neschimbat până în minutul 86! Atunci, la o neglijenţă flagrantă în propriul careu, fundaşul Ceauşel l-a tras pe Aristan iar arbitrul a dictat fără să clipească penalti, transformat precis de către FILIP! Am “remarcat” tactica aleasă pe final de joc, mai precis din minutul 81, atunci când covăsneanul Kurtuly a fost eliminat pentru 2 avertismente… Din păcate, acele 9 minute plus 5 de prelungire, plus alte 30 ale reprizelor adiţionale au însemnat aproape o altă repriză în care Prahova Tomşani ar fi trebuit să rezolve obiectivul! Nu a fost să fie, lăsând echipei din Zagon o şansă incredibilă să spere într-o calificare miraculoasă, deloc corectă – după aspectul jocului – dar posibilă câtă vreme există şi o Zeiţă Fortuna care se amuză la loteria penalti-urilor! Iar Puşcaşu ( foto stânga) l-a făcut mare, finalmente, pe Pânzaru!

În cazul de faţă, respectându-se adevărul celor jucate şi trăte la Braşov, calificarea a fost complet meritată pentru trupa prahoveană. Dacă ar fi să scriu doar despre condiţia fizică a lotului lui Cojocaru şi tot ar însemna un mare plus, “la general”! Dar, cu siguranţă, au mai fost criterii de maximă departajare: un “căpitan” de echipă, Valeriu Aristan, care, singur, a tras echipa după el, părând capabil să facă orice sacrificiu pentru îndeplinirea obiectivului, un portar, Dan Pânzaru, care ar merita mai multă atenţie inclusiv de la clubul mamă, Astra, şi nu în ultimul rând, un patron tânăr, Mihai Ion, pentru care promovarea a reprezentat, sper, un mare examen de maturitate! Pentru că la capitolele organizare, generozitate şi prietenie – faţă de toţi apropiaţii săi! – pare că, deja, este calificat de mult pentru a evolua în eşaloanele de elită!

Una peste alta, felicitări Prahova 2010 Tomşani, meciuri uşoare în viitorul an competiţional şi jucători cu aceeaşi vervă ca la finalul meciului de ieri! Baftă!

Casetă

MIKEŞ ZAGON – PRAHOVA TOMŞANI 4-5 (1-0, 1-1, 4-5, d.l.p)

Stadion: ”Carpaţi”, Braşov. Spectatori: circa 1000. Au marcat: Suciu (11)/Filip (86-penalti). Au marcat de la loviturile de departajare: Caki, Suciu, Sala/Dorişor, Bărăgan, Filip, Stoica. Au ratat de la loviturile de departajare: R. Iacob, Puşcaşu/-

Zagon: Rusandu 6.5 – Ceauşel 5, Kiss 6.5 (cpt), R. Iacob 6.5 – Caki 6, Suciu 7.5, Sala 7, Mate 6 (81 Kulcsar), Puşcaşu 6 – Dobricze 6 (77 Seciu) (104 Forro), Kurtuly 3.  Antrenor: Attila Szucs.

Prahova: Pânzaru 7 – Isacov 6 (111 Georgescu), Iordache 6.6, Aristan 8 (cpt) (91 Iamandi), Filip 6.5 – Tătaru 6, M. Mihai 6 (66 Stoica 6), Bărăgan 6, Dorişor 6.5 – Iacob 6, Cursaru 6 (77 Stroe). Antrenor: Ion Cojocaru.

Arbitri: Bogdan Dumitrache 8 – Mircea Mihai Grigoriu 8 (ambii, din Bucureşti) şi Gabriel Boncs 8 (Braşov). Observatori FRF: Stan Prodan (Alexandria) şi Paul Cazan (Bucureşti).

Cartonaşe galbene: Filip (40)/Kurtuly (40, 82), Kiss (44), Ceauşel (84). Cartonaş roşu: Kurtuly (82).


Caractere între caractere…

M-am „retras” câteva zile din „blogosferă”, decepţionat de ceea ce se întâmplă în jurul echipei fanion a urbei, Petrolul. Am preferat această „politică”, decis să nu mă mai arunc „în atac” de vreme ce, iată, vârfuri există în fenomen cu duiumul! Şi ce vârfuri!

Fără să scriu cine ştie ce noutate, Valeriu Răchită, managerul general al Petrolului, dar şi Andi Crângu, preşedintele clubului, sunt unii dintre puţinii care au şi realizat ceva din clipa în care s-au regăsit la cârma proiectului promovării. Atacaţi din toate părţile, mai ales din spate, de către marii „specialişti” într-ale jocului de fotbal – mai toţi dintre aceştia văzând echipa la lucru aproape de două ori! – Vivi şi Andi au trăit în convulsii atât debutul de retur cât şi, mai ales, finalul fericit! Culminând cu momentul în care, aşa cum anunţase, Răchită a creionat traiectul echipei pentru eşalonul de elită, renunţând la 13 fotbalişti cu toţii fără mari veleităţi de primă ligă, în opinia sa!

Printre ei şi Cristi Vlad, fostul „căpitan”, ajuns subiect tabu doar pentru că părţile în discuţie nu au „dat-o la pace”: adică Răchită să-l numească, fără echivoc, într-un post în conducerea clubului, Vlad, pentru că nu a pedalat exclusiv pe asta, bănuind de destulă vreme că antrenorul echipei nu-i va mai propune o colaborare ca şi fotbalist! Ambiţioşi, orgolioşi şi foarte pătimaşi când a venit clipa întâlnirii „face to face”, „cocoşii din Boldeşti” au vrut să se convingă, separat, „cine-i mai tare-n clonţ”! A reuşit „cocoşul pleşuv”, cel mai bătrân şi mai viril printre orătăniile din curte, dar decizia de a-l îndepărta pe „cocoşel” avea să-i pice cam pe invers! Mai toată suflarea galben-albaştrilor, cuprinzându-i aici cu obstinaţie pe cei care nu-l prea au la suflet pe manager, a sărit de fund în sus, căutând „ca la Ploieşti” prelungi motive de sfadă dar şi de ranchiună! Uitând, cu toţii, că principala sarcină de moment era alcătuirea unei ECHIPE!   

Sesizez, de câţiva ani, că dragostea pentru această formaţie capătă la unii accente teribiliste! Că altora le prieşte aidoma unei partide televizată de sex sado maso! Mulţi sunt învrăjbiţi artificial, destui reacţionează elucubrant! Dar, mai presus de toţi cei pe care i-am „ghicit”, observ o apetenţă deosebită a multor fani către exprimarea în scris a ideilor legate de Petrolul şi al ei întreg! Pe bloguri sau sit-uri, chiar prin graffiti răsărite te miri unde, apare mirajul numelui acestei echipe! Unii o fac din pura plăcere de a-şi vedea „opera” rămasă pentru eternitate, alţii conştientizând cu greu – sau niciodată! – că frazele porcoase şi cuvintele frumoase nu pot face vreodată casă bună! Libertatea de exprimare, cea pentru care au pierit mulţi tineri la „revoluţia” din 1989, tinde să degenereze iremediabil de vreme ce administratorii de sit-uri permit şi chiar încurajează astfel de manifestări grobiene, doar pentru a avea trafic sau… rating! Nevoia de refulare a unor aşa-zişi suporteri, mulţi dintre ei nişte copii născuţi între anii 1995-2000, fac din acest fenomen social nepereche o cocină iar simpla postare-martor a unui nick-name ori a unei porecle nu face altceva decât să întărească definitiv poziţia oficialilor de a nu mai dialoga cu absolut nimeni, chiar dacă, în general, scursorile care generează speţa pot fi numărate pe degete!

P.S.: Pe căi ale Domnului, nu mereu bătătorite, am aflat că Alexandru Benga, un alt „caracter” al Petrolului, a fost deturnat de preşedintele Marius Stan către Oţelul Galaţi, uitând – în nici 10 zile! – de „jurămintele” de dragoste faţă de echipa Petrolul şi al ei manager-conducător! Scuze, mister, dar, personal, un astfel de „caracter” l-aş aprecia cu o notă de corigenţă faţă de exmatricularea pronunţată în cazul lui Cristi… Ce zici? Ah, am uitat că ai resetat toate canalele prin care puteai afla şi opinia mass-media… Păcat, poate că de la unii chiar mai aveai câte ceva de învăţat!


Campionatul Naţional de Veterani – vara Masters 2011

În prima decadă a lunii în curs, la Bucureşti, a avut loc Campionatul Naţional de Atletism pentru Veterani, competiţie cu o participare numeroasă, la start fiind prezenţi atleţi veterani din toată  ţara. Sportivii ploieşteni au avut rezultate de excepţie, cucerind nu mai puţin de 8 medalii, şapte de aur şi una de argint, după cum urmează:

-         la categoria  “+ 55 ani” atletul veteran Laurenţiu Dăgăliţă a obţinut trei medalii de aur la probele de disc, aruncarea greutăţii şi aruncarea ciocanului;

-         la categoria “+40 ani ”atletul veteran Adrian Susnea a câştigat, la rându-i, trei medalii de aur la probele de aruncarea greutăţii, disc şi aruncarea ciocanului;

-         în cadrul aceleaşi categorii de “+40 ani”, atletul veteran Ionuţ Filoti a obţinut două medalii, “aur” la proba de aruncarea suliţei şi “argint” la proba de aruncarea discului.

Sportivii ploieşteni se pregătesc în continuare, cu asiduitate, în vederea Balcaniadei ce va avea loc la începutul lunii septembrie în Slovenia.


Sponsori şi sponsori

Am fost, de dimineaţă, la un service auto din zona hipermarketului Carrefour, lăsând “la doctor” frumoasa mea Dacie. Drumul spre centru l-am parcurs cu traseul 1, cel care – acum am aflat şi eu! - circulă între Rafinăria Astra şi Metro! În autobuz era un singur pasager, urcat pesemne de la capăt, care ducea în piaţa Nord câteva sticle cu lapte proaspăt şi mai multe legături cu verdeaţă! Pe parcursul distanţei de 2-3 kilometri, pasagerul de 35-40 de ani a intrat în vorbă cu subsemnatul, rezultând următorul dialog:

Pasager: Vă salut, domnule Cristi, vă cunosc de la emisiunea de sport de luni pe care o urmăresc de fiecare dată! Fiţi amabil, am citit într-un ziar de sport, ieri, ceva în legătură cu un om de afaceri care ar urma să preia Petrolul! Cel care ţine acum “U” Cluj, fost la Dinamo! Ştiţi ceva în plus?

Subsemnatul: Domnul Walter Florian! Am citit şi eu dar, din spusele lui Vivi Răchită, a fost doar o discuţie de tatonare! Nu este nimic concret, urmează să se mai discute!

P: Dar de întâlnirea de astăzi, ştiţi mai multe?
S: Atâta cât ştiţi şi dumneavoastră, anume că ea este adresată tuturor celor care pot face ceva pentru a sprijini echipa în tentativa de a-şi continua cu succes drumul în primul eşalon!

P: Domnu’ Cristi, adică dacă dau şi eu pentru echipă, în fiecare zi, câte 2 sticle de 2 litri cu lapte proaspăt mă pot regăsi printre cei care vor sta la masa aceea, după-amiază?

S: Sincer, chiar nu prea ştiu ce să vă răspund, dar, dacă ar fi să judec după cum cred eu de cuviintă, aş zice că niciun astfel de gest nu ar trebui să fi nesocotit! Eu aş zice să veniţi acolo!

P: Credeţi-mă, aş face-o din toată inima şi chiar aş da şi mai mult dar nu am de unde! Am doar o văcuţă şi ea ne ţine pe toţi, şi pe mama şi pe nevastă-mea şi pe aia mică! Dar 4 litri pe zi, mai ales acum, vara, pot da pentru echipa mea de suflet!

Discuţia s-a curmat brusc, la fel cum şi începuse, şoferul deschizând uşa din faţă la stopul din intersecţia de la Nord! Semn că îl cunoştea pe pasager! M-am gândit mult la dialogul din această dimineaţă şi am conştientizat – nimic nou! – că tot cei mai săraci material au gânduri mari cu echipa fanion! Că bogaţii, cu marile firme care domină peisajul oraşului şi al judeţului, nu se vor înghesui niciodată pentru a-şi arăta prinosul la cauza Petrolului! Probabil, singura şansă de a-i capacita în acest sens ar fi o acţiune comună a reprezentanţilor Consiliului Judeţean cu cei ai Primăriei, prin care aleşii comunităţii să insiste – prin pârghii de ei ştiute! – pe lângă managerii societăţilor în cauză!

Îmi aduc aminte, acum câţiva ani, înaintea unui meci pe arena “Borzoghean” din Piatra Neamţ, crainicul arenei a citit lista cu numele societăţilor-sponsor ale Ceahlăului. Neavând ce face, am bifat fiecare nume ajungând la incredibila sumă de 63 de entităţi economice! Care, după buget şi vrere, adunau suma corectă – alături de banii veniţi de la Consiliul Local – care putea ajuta formaţia locală de prim eşalon să răzbată printre greutăţile primei ligi! La ei se putea, fie şi pentru faptul că politicul din conducere vorbea cam aceeaşi limbă iar primarul Gheorghe Ştefan făcea posibile chiar şi cele mai… imposibile legături, arătându-le “pisica” celor care încă nu auziseră de faimosul “pinalti”!


Adversari de top pentru Astra în turneul din Austria

Așa cum și-a dorit, Tibor Selymes, antrenorul Astrei, va avea parte de adversari de top în cantonamentul din Austria ce se va desfășura în perioada 29 iunie–10 iulie.

Astfel, dintr-o discuție cu managerul sportiv Florin Prunea am aflat că din cele 5 jocuri dorite, trei au și fost antamate: cu ucrainienii de la Dinamo Kiev pe 1 iulie, cu saudiții de la Al-Ahli pe 8 iulie și cu cehii de la Mlada Boleslav, o zi mai târziu. Au mai rămas două date libere, pe 3 și pe 4 iulie, fiind în derulare discuții cu mai multe echipe străine aflate la pregătire în Alpii Austriei.

Iată acum și câteva performanțe ale celor trei viitoare adversare ale Astrei:

Dinamo Kiev este cea mai titrată echipă a Ucrainei, ea reușind după despărțirea de Mama Rusie să-și adjudece 13 titluri naționale, 9 Cupe ale Ucrainei și 4 Supercupe! Odată cu supremația în campionat a lui Șahtior Donetk – trupă condusă de românul Mircea Lucescu – elevii lui Yuri Syomin s-au abonat la locul secund, reușind să câștige – din anul 2008 – doar un singur trofeu, Supercupa Ucrainei (2009).

Al-Ahli, club cunoscut și cu numele de Al-Thaghar) este o entitate sportivă din Jeddah, Arabia Saudită. A câștigat două ediții ale campionatului național, în anii 1978 și 1984.

Al-Ahli a fost primul club din Arabia Saudită care a câștigat competiția, fiind și singurul club care a câștigat de 10 ori Cupa Regelui! Antrenorul saudiților este brazilianul Sergio Farias.

Mlada Boleslav, echipa cehă care a terminat campionatul pe locul 5, a reușit în acest an câștigarea Cupei Cehiei, calificându-se pentru turul trei preliminar al Europa League.

Mlada a câștigat lupta finală după o victorie smulsă greu, 5-4 după penaltiuri, trupei Sigma Olomouc. Adversara Astrei s-a întors în Europa după trei ani de absență. Iată și componența câștigătoarei în finala Cupei Cehiei: Miller – Kysela, Rolko, Johana, Sirl – Mendy, Opiela, Kudela (9 Procházka), Taborsky (81 Dimoutsos) – Kulic (57 Reznicek), Chramosta.


Petrolul, dragostea și ploieștenii

Motto:

Mereu noi vom iubi Petrolul    

Nume ce-n suflet îl purtăm,

La locul nostru din peluză

Orice ar fi nu renunțăm!

Culorile galben albastre

Le vom iubi orice ar fi,

Indiferent de rezultate

Pentru Petrolul vom muri!

Știam că Petrolul va promova! Adică nu, doream atât de mult ca echipa să promoveze încât verbul “a dori” putea fi înlocuit imediat cu mai domesticul “a ști”! Inima, destul de permisivă până acum, mi-a jucat feste în mitanul secund până la reușita a doua a lui Buhăescu dar și la clipa fluierului de final al bucureșteanului Dragoș Istrate. E clar, emoțiile de tot felul, mai ales cele prilejuite de clipele fericite ale existenței, nu-mi mai fac bine… Un nod imens mi s-a pus în gât iar ochii s-au scăldat în lacrimi. Patima oricărui ploieștean care se respectă, Petrolul, putea subjuga și cele mai raționale momente de liniște sau zbatere iar clipa nepereche s-a constituit într-o frântură de imensă bucurie. Într-o viață în care astfel de trăiri sunt primite cu pipeta – în dauna oceanului de necazuri și neîmpliniri – performanța echipei de suflet înseamnă un imens balon de oxigen. Pentru toți cei care suferă, îndură și se bucură atunci când Petrolul arată ceva!

Povestea aceasta începe cu eroul meciului de ieri, Vasile Buhăescu, și se termină cu hora promovării jucată la banchetul de la restaurantul Best. La ore mici, atât din zi cât și din noapte, galben-albaștrii au arătat determinare, umilință, patimă, onoare, rezistență și curaj!

Au demonstrat că fotbalul, acest minunat joc la care parcă se pricepe toată lumea, reprezintă câte un dram din nebunia și frustrarea zilnică a fiecăruia dintre noi, că ambiția și speranța fac, deseori, casă bună și, mai ales, că încrederea în unitatea de grup și în proiectul demarat în urmă cu doi ani le poate aduce, iată, mulțumirea și fericirea!Petrolul a reușit primul pas, probabil cel mai greu! Urmează un al doilea, cel al concretizării și al întregirii ideii de colectiv nou, unul care să reziste vicisitudinilor eșalonului de elită. Al treilea pas, cel dorit de către toți iubitorii fotbalului din Ploiești, ar însemna deja prezența în primul eșalon și în sezonul 2012-2013.

Un deziderat care s-ar putea realiza doar dacă cei care răspund de proiectele pe termen mediu și lung ar conștientiza că nimic în viață nu se poate face fără fundament și ambiție. Că lătratul în vânt, la porți închise, poate aduce haos dar și ilaritate fără a mai spune că o idee, odată nobilă, poate cădea în desuetudine la momentul când civilizația este confundată cu cocina. Sau, mai precis, când politizarea fenomenului se face cameleonic, azi cu o culoare și mâine cu alta… Doar așa, pentru că unii-s mai darnici și – vezi Doamne! – și mai harnici! Personal, am început să nu mai cred în baliverne și promisiuni deșănțate, viitorul fiind doar al celor care și lasă ceva în urma lor!

E ceas de exaltare, e ceas de împlinire! Să ne bucurăm, oameni buni, alături de Petrolul, echipa care ne-a dus de la extaz la agonie și apoi, iată, din nou, în extaz! Urmează o ediție de campionat grea, poate imposibil de grea, dar ce mai contează asta la acest moment? Hai să trăim fericiți, împreună, această clipă! Mâine, din păcate pentru unii, poate fi prea târziu…