Mayrhofen, duminică de dimineață. Vremea este urâtă, plouă mocănește, plafonul de nori este extrem de coborât. Am citit presa din țară, am conversat puțin pe mess cu familia. Savurez o cafea tare în lobby-ul hotelului la care, din 5 în 5 minute, sunt întrebat de ospătăriță dacă mă simt bine sau dacă îmi doresc ceva anume! Ar fi în stare să facă și flotări în fața clienților, doar-doar să nu-i ocolești la iarnă! Oricum, e clar că dacă voi mai ajunge prin zonă nu voi renunța la Hotelul Jagerhoff, în fapt proprietatea familiei Augscheller!

Doi tipi super, având aceeași vârstă, 54 de ani, născuți parcă pentru a administra un astfel de local! Afacerea mai cuprinde un bucătar și un șef de sală (ambii unguri), sora patroanei și o verișoară, prima ospătăriță, cealaltă cameristă. Mai este retribuit un șofer, acesta având atribuțiuni precise legate de transferul oaspeților către aeroporturile din Munchen sau Innsbruck. În rest, patronii parcă muncesc cel mai mult: doamna este recepționer, translator, somelier, degustător și multe altele iar domnul face aprovizionarea. “Cumpăr doar ceea ce văd că se consumă! Doar așa sunt sigur de reușită, fiind conștient că barometrul afacerii este dat numai de către turiști! Sunt în supermarket la ora 7:00 și stau acolo și 4 ceasuri! Nu trebuie să uit niciun amănunt, mi-am ales job-ul ăsta și vreau să-l fac cât mai bine!” spune zâmbind Karl. Iar, când aude pentru ce mă interesez, îmi promite un pahar de vin “putred” – citește vechi! – la cină, “după victoria echipei din România”. M-am luat cu vorba și, iată, am neglijat subiectul pe care-l doream expus. Subiect legat, pe logică, de echipa din “9 Mai”… Cum se știe, de la 16:30, un ceas mai târziu la noi în țară, Astra joacă un alt meci amical, după 2-3 cu Dinamo Kiev, adversară urmând a-i fi echipa de amatori a Tirolului, SV Raika Kolsass. Imediat după joc voi scrie ce am văzut.

Până atunci, având destulă vreme, o să punctez câteva impresii legate de IMAGINEA pe care o lasă echipa la nici jumătate de an de când am fost în celălalt cantonament, în Lara, Antalya. IMAGINE blurată sistematic, ajunsă fatalmente la limita de jos a suportabilității. De ce oare? Singurul care hotărăște, pe logică, la echipă, este și cel care dă banii, adică patronul Ioan Niculae. Din păcate pentru dânsul, IMAGINEA Astrei este lăsată alandala, cel puțin la nivel de Ploiești ea fiind aproape inexistentă! De ce oare? De ce, în iarnă, cu toții, de la conducător la delegat sau simplii ziariști, puteam dialoga civilizat, pe tema echipei, fără patima și încordarea care se simte acum de la o poștă? De ce până și volubilul Tibi Selymes este acum “închis” ca într-o carapace? Cine dictează peste felul de a fi al fiecăruia? Pentru că, este clar, toate aceste frânări sunt impuse din rațiunea de a se scurtcircuita legătura cu mass-media din Ploiești! Deoarece – și asta chiar am auzit-o personal! – subsemnatul agreează Petrolul și, implicit, lovește în Astra! Ce idioțenie! Adică, vezi Doamne, dacă echipa mea de suflet este Petrolul – țin cu ei de 45 de ani! – obligatoriu trebuie să urăsc Astra! Numai o minte bolnavă poate scorni o astfel de poveste, doar cretinitatea vreunui salariat obedient! Care, vă asigur pe toți, simpatizează cu această echipă doar pentru că se regăsește pe ștatul ei de plată! Deocamdată nu o să dau nume, chit că așa ar trebui! Să știe toată lumea care iubește Astra că răul cel mai mare nu va veni nici pe departe de la ziariști, ci chiar din interior! Știu bine despre cine este vorba dar mă autocenzurez, măcar pentru încă puțină vreme! Sper să se reglementeze urgent această anomalie pentru a putea dialoga civilizat cu oricine face parte din această familie: de la șofer și până la președinte! Pentru că, din păcate, repet, personal, relația foarte bună și civilizată în club o am doar la vârf! Ceea ce, nu-i așa, nu este chiar deloc normal! Iar, ca temă de studiu pentru acela care deja simte ceva presiune suplimentară, de la începutul acestui an am dialogat telefonic DOAR cu persoane din conducerea Astrei, exclus fotbaliștii care, iată, sunt amestecați printre “legăturile mele”! Atenție, ai cam încurcat legăturile și… personajele! Oricum, pentru detensionarea situației dar și pentru a vedea soarele pe chipul alb-negrilor, îți propun o resetare a contorului personal de răutate și minciună, chit că astfel ar exista și posibilitatea ca, în timp, personajul tău să ajungă printre cele pozitive ale întregului! Și încă ceva important: evită războiul! Nici nu știi cine poate să piardă!

Meciul cu austriecii de la Raika Kolsass

Luată per total, partida s-a dovedit un bun prilej de verificare a jucătorilor tineri ce alcătuiesc lotul. Echilibrul s-a menținut exact 9 minute, adică până morișca Seto-Teekloh-Stan a dibuit găurile din defensiva supranumerică a gazdelor. Apoi, cu pase măiastre continuate prin centrări perfecte, din flancuri, atacanții Astrei s-au dezlănțuit și au perforat poarta nevinovatului Hartner, în fapt cel mai valoros jucător al austriecilor! Chit că a primit 7 goluri, acesta a mai salvat încă pe atâtea luându-și aliat de nădejde și barele porților! Pe rând, Fonseca, Rusu (3) și Matei (2, unul din penalti) au marcat din mai toate pozițiile, profitând de pase măiastre venite dinspre Stan, Vădrariu, chiar și Țigănașu!

Ca element de culoare, în minutul 38, scăpat singur spre… 4-0, Bogdan Rusu a ratat nepermis, fiind chemat urgent la margine de către Selymes. În loc de teorie ieftină, antrenorul a ordonat 3 sprinturi a câte 50 de metri, așa, pentru a-l pedepsi pe incisivul atacant! Cert este că, după supliciu, Rusu a mai reușit încă două goluri și tot atâtea mari ratări, fiind gratulat de către subsemnatul drept “jucătorul meciului”. Meritat, vă asigur de asta!

La final, pe fondul mișcărilor de relaxare ale învingătorilor, ceilalți componenți ai lotului au trecut printr-un antrenament complex, cu serii de sprinturi și anduranță pe măsură! Asta așa, să-i mai treacă și șugubățului Ousmane N’Doye să mai facă panaramă în timp ce colegii săi mai tineri se luptau în teren!

La final, dintr-o discuție cu Florin Prunea, am aflat că lotul Astrei se va mări din nou – pentru câtă vreme? – cu un francez născut în 1984, mijlocaș provenit de la echipa franceză de ligă secundă Arles-Avignon! Cum în lotul acelei trupe singurul mijlocaș născut în acel an este Jamel Ait Ben Idir, rămâne să vedem dacă principiul rebusistic propus de către fostul internațional chiar funcționează! Pentru că – ați ghicit! – Florin chiar nu știa numele fotbalistului din Hexagon! Pe același segment informațional am mai aflat și despre sosirea unui fotbalist brazilian, “mare sculă”, care nu ar face parte din categoria celor văzuți și abandonați, gen Pawel Hajduczek, care a prins la Astra fix…11 minute! Pe logică, mai multe o să aflați mâine, după amicalul cu albanezii de la Skenderbeu Korca.  

Astra Ploiești – SV Raika Kolsass 7-0 (3-0)

Stadion: “Central-park” Mayrhofen. Spectatori: circa 50. Au marcat: Fonseca (9), Rusu (14, 53, 82), Matei (33, 73, penalti), Kilicer (76, autogol).

Astra: Gavrilaș – Vădrariu, Pătrașcu, Moreira de Sousa (46 Goian), Țigănașu – Seto (cpt), Teekloh – C. Matei, Stan, Rusu – Fonseca. Antrenor: Tibor Selymes.

SV Raika Kolsass: Hartner – Schmied, Schatzen, Kilicer, Plattner – Schrock, Hussl, Kraft, Pfister, Akyuz – Toprak. Au mai evoluat: Saurer, Plesser, Wechsel, Plattner, Rofner, Tiefen și Farbmacher. Antrenor: Harald Eder.

Cartonașe galbene: – Cartonașe roșii: -

Au arbitrat: Emil Kraft – Philipp Partl și Emanuel Platter (toți din Ramsau)

Jucătorul meciului: Bogdan RUSU.