Arhivă lunară: iulie 2011

Dincolo de nori

Sâmbătă, 2 iulie, zi fără fotbal, așadar propice pentru o plimbare. Din multiplele variante de excursie propuse de recepționera hotelului unde mă aflu cazat am ales Hintertux, o localitate situată la 45 de minute de mers cu autobuzul, în fapt nodul de plecare spre imensitatea cerului și spre ghețarul cu același nume.

 Despre gheţar am aflat mai multe din numeroasele pliante puse la dispoziție de primitoarele gazde. Astfel, acest adevărat palat natural de gheaţă este parte dominantă a întregului reprezentat ca fiind singura regiune din Austria în care se poate schia 365 de zile pe an, pe 86 km de pârtii având orice grad de dificultate, utilizând 21 de telescaune şi teleschiuri dintre cele mai moderne. În apropierea ghețarului se află Betterpark Hintertux, singurul snowpark pe timp de vară din Europa Centrală! Skiresort International Service Team, cel mai prestigios for de apreciere din fenomen a acordat Hintertux-ului disticția de „cea mai bună regiune de practicare a schiului pe gheţari din întreaga lume“, apreciind drumul fără obstacole, din parcarea subterană de la 1500 m și până la platforma panoramică de la 3.250 m! De asemenea, este recunoscută Peştera stalactitelor şi a stalagmitelor, cavernă situată la cea mai mare altitudine din Europa, fiind apreciată drept cea mai mare grotă din Alpii Centrali! În sfârșit, se vorbește la superlativ despre terasa panoramică de la altitudinea de 3.250 m dar, cum veți vedea mai departe, eu chiar am avut neșansă de această dată!

Cei aproape 20 de kilometri ce despart Mayrhofen de Hintertux înseamnă o diferență de nivel de aproape 1200 de metri, bus-urile performante trecând ușor de la circa 700 de metri la peste 1800! Firește, neavînd habar spre ce mă îndrept, am ales o ținută de septembrie – cu blugi și un pulover – în contradicție flagrantă cu pasagerii îmbrăcați ca pentru un ianuarie friguros! “Sunt mai în vârstă ca mine, e logic să se echipeze mai gros” mă îmbărbătam cu fiecare kilometru parcurs, admirând halucinantul peisaj oferit de Alpii Tirolezi. La Hintertux, deja, se înnorase bine iar termometrul arăta 11 grade, față de cele 19 de la hotel. Localitatea de câteva sute de suflete trăiește – foarte bine! – din micul comerț dar și din stația de teleferic, punctul de plecare spre… dincolo de nori! Am aflat la mare viteză că pot opta pentru trei variante: un pass de 650 de metri, un altul de 500 și, în sfârșit, un al treilea de 400, costul întregii aventuri mergând, în total, la 26 de euro: 12, 18, 26! Adică, mai precis, dacă doreai să te oprești pentru plimbare sau mountain-bike alegeai pass-ul 1, dacă alegeai snow-bord sau sanie, placă sau sky-începători urcai încă 500 de metri iar dacă preferai sky-ul adevărat, de dificultate înaltă, plus ghețarul și panorama, plăteai tot pachetul.

În prostia mea, dorind să ajung la vârf, am ales cardul de 26 de euro! Logic, am făcut o mare tâmpenie, de vreme ce eram echipat ca pentru o plimbare de 15 minute, toamna, prin centrul Predealului! Dar, în sfârșit… Până la 2500 de metri a mers cum a mai mers, temperatura fiind de 2-3 grade, așadar cât de cât acceptabilă! Apoi, la al doilea pass, la -5 grade, gluma s-a îngroșat, mai ales că salariații de la telecabină își dădeau coate la momentul când am coborât! Afară, pe drumul de nici 100 de metri către cealaltă stație de plecare, am simțit cu adevărat ce înseamnă frigul zdravăn! Ningea viscolit iar vântul sufla cu 60 km la oră, conform indicatoarelor electronice ce se găsesc peste tot! Inimaginabil, la 3000 de metri, chiar între cele două stații în discuție, se construiește un complex hotelier de 5 stele, proiectat să fie dat în funcțiune la începutul sezonului viitor, în noiembrie 2012! La cum se muncea într-o zi de sâmbătă, la orele 11:00, cu 4 macarale și zeci de muncitori, la – 5 grade, pe ninsoare viscolită, parcă nici măcar nu-ți vine să-i contrazici!

În sfârșit, ultima porțiune – din care nu am înțeles mai nimic! – a stat sub semnul incertitudinii câteva minute, vântul prăvălit în rafale de pe creasta mărețului Olperer (3476 m) împiedicând funcționarea telecabinei! Aflat la 3200 de metri într-o cabină precum într-o cușcă, singur, legănat destul de strașnic, am ales să-mi sun soția și să conversez! Orice, dar fără să o sperii, alegând o poveste cu capre negre, flori de rododendron, și alte amintiri din Carpați! Până la urmă instalația a pornit iar momentul descinderii a coincis cu o uriașă plapumă de nori lăptoși, asemeni celor driblați în timpul zborului cu avionul! Nu vă mai interesați dacă era frig pentru că în 10 secunde cât am stat cu nasul afară nu am înțeles mai nimic! Atâta doar că termometrul arăta -11 grade, vântul urla sălbatic iar niște semeni – nebunie curată! – se încingeau din cap și până-n picioare pentru o coborâre cu schiurile ce semăna teribil a sinucidere!

Pentru 25 de minute am rămas în restaurantul din zonă – fără să părăsesc niciun moment stația! – și am savurat un pahar cu lapte cald! Probabil, în condiții de vizibilitate, panorama trebuia să fie într-un fel anume! Astăzi, din păcate pentru mine, am văzut doar “lapte”! Peste tot! Asa cum, probabil, se vede și din fotografiile reușite din cabina telefericului…


Doar rezultatul a fost negativ!

Mils, localitate tiroleză aflată la 600 de metri înălțime și populată de circa 4000 de suflete, înseamnă pentru Austria cam tot ceea ce este Bușteniul sau Sinaia pentru Prahova: un colț de Rai, o excepțională provocare pentru excursioniști de a face turism. Un adevărat turism!

Terenul de joc al echipei regionale SC Mils 05 este o adevărată masă uriașă de biliard iar tot ce se învârte în jurul arenei respiră dragoste pentru sport, pentru fotbal. Acolo, la Mils, echipa Astra Ploiești a fost programată pentru a susține primul joc de pregătire din cadrul periplului cantonamentului de vară ce se desfășoară la Mayrhofen. După 60 de kilometri de drum cu sute de imagini nepereche, autocarul ploieștenilor s-a oprit la marginea localității, undeva sub streașina impunătorului perete Wattensam (3015 m). Din mers am remarcat Muzeul Swarovski, deja o mare minunăție a Austriei. Dar gândul tuturor, aici, este doar la fotbal iar Selymes pare călăul tuturor închipuirilor de relaș sau destindere.

Aflați aproape de locul unde au avut cantonamentul, fotbaliștii echipei ucrainiene se găseau deja la teren, chit că partida urma să înceapă după 75 de minute! La o cafea, cu voie bună, elevii cunoscutului Yuriy Semin păreau a fi călăul perfect pentru “dracii” din “9 Mai”: niște voinici înalți – parcă cei mai înalți fotbaliști pe care i-am văzut la o echipă! – gata-gata să spulbere visele patronului Ioan Niculae, sosit la Mils cu președintele Petrică Buduru și antrenorul Florin Marin în același moment cu echipa sa. Miliardarul din Zimnicea a aterizat la Innsbruck – circa 15 km de Mils – avionul personal făcând cale întoarsă imediat după joc. După ce a dat mâna cu toți fotbaliștii și a purtat o rundă de discuții cu oficialii formației, Niculae a luat loc în tribuna arenei, decis să vadă un meci de calitate. Și, sincer, chiar că nu prea a avut ce regreta…

Jocul cu vicecampionii Ucrainei a debutat excelent pentru Astra: la cea de-a doua raită în flancul drept, după un corner executat de pe acea parte, J. Morais a recentrat cu efect iar FATAI, nemarcat la 8 metri, a șutat fără speranță pentru Shovkovskyy, chiar sub bară: 0-1! Cu avantaj, astriștii au încercat să-și surprindă adversarul înaintând cu elan dar fără a-l marca pe YARMOLENKO – unde era Kubala? – al cărui șut năprasnic, de la 28 de metri, a țintuit balonul în vinclul drept: 1-1! Fără să se sperie, astriștii au continuat să-și preseze adversarul iar același J. Morais a reușit o nouă centrare de manual, de această dată din flancul stâng, așezând mingea pe capul lui MIRANDA, care, de la 9-10 metri, a plasat obiectul în dreapta portarului: 1-2! Chiar dacă au mai fost 3 mari ocazii – două pentru ploieșteni! – scorul la pauză a rămas favorabil elevilor lui Selymes.

După sfertul de oră convențional, cele două echipe au revenit pe gazon, coach-ul ucrainienilor apelând la alți câțiva fotbaliști de mare valoare pentru a nu risca să piardă. La rându-i, antrenorul Astrei a început sarabanda schimbărilor iar finișul a fost oarecum așteptat vizazi de calitatea fotbaliștilor de pe bancă. Egalitatea a survenit în minutul 56, atunci când cuplul Seto-Goian a bâlbâit un balon simplu iar ALIEV, proaspăt, a sprintat printre ei și l-a executat pe Grigore: 2-2! Nu a fost să fie 3-2 pentru Astra – atunci când Tigoianu i-a ridiculizat pe Kalytvyntsev și pe Yussuf, șutând finalmente, din unghi mic, fără ca mingea să intre în plasă după ce a lovit pe rând bara de sus și pe cea din stânga!! – meciul terminându-se în avantajul dinamoviștilor, după un gol banal marcat din apropiere de către HARMASH la centrarea lui Milevskyy: 3-2! Firește, la final, cel mai amărât a fost Selymes dar patronul Niculae l-a consolat, apreciind jocul foarte bun al echipei sale, măcar până la momentul în care au intervenit schimbările. 

La rându-i, antrenorul Yuriy Semin a vorbit despre Astra ca despre cel mai puternic adversar din stagiul austriac, Dinamo Kiev mai disputând partide de pregătire cu turcii de la Manisaspor dar și cu slovacii de la  FC Senica, ambele viitoare adversare ale trupei din Ploiești. Interesant de remarcat, vedeta lui Dinamo, Andriy Sevcenko, a rămas la hotel în așteptarea colegilor, o sciatică rebelă împiedicându-l să ajungă la teren! Imediat după meci, “alb-albaștrii” au ajuns la hotel și de acolo la aeroport, luând calea Kievului în jurul orelor 15:00! Marți, 5 iulie, aceștia vor disputa primul meci al sezonului urmând să joace în Supercupa Ucrainei cu rivala Șahtior Donetsk, iar sâmbătă, 9 iulie, vor evolua la Kiev, în cadrul primei runde a campionatului, adversară urmând a-i fi Metalurg Harkov.

 * Fără nicio discuție, echipa ucrainiană are și ea un fotbalist responsabil cu show-ul precum N’Doye la Astra, numele lui fiind Pape Diakhate, și el tot senegalez, ca și Ousmane! Întâlnindu-se, cei doi au făcut caterincă la maxim, Pape împrumutând niște ochelari de la un localnic, lăsându-se apoi imortalizat cu “fratele” din România!

* Probabil vă surprinde numele Hajduczek trecut în casetă ca “schimb” al lui Goian! Ei bine, chiar în această dimineață acesta a aterizat la echipa ploieșteană, urmând a fi testat de Selymes la următoarele meciuri. Numele lui exact este Pawel Hajduczek, este polonez și are 29 de ani, fiind liber de contract după ce ultima echipă la care a evoluat a fost Metalurg Zaporoje.

Duminică, de la orele 18:00, Astra joacă la Mayhofen cu austriecii de la SV Raika Kolsass, câștigătorii Landesliga Est. Apoi, luni, de la aceeași oră și pe același teren (superb!) Goian&Co. vor evolua împotriva albanezilor de la Skenderbeu Korca (prima ligă albaneză).

Dinamo Kiev – Astra Ploiești 3-2 (1-2)

Stadionul: “Regionale” Mils. Spectatori: circa 100. Au marcat: Fatai (6), Miranda (34)/ Yarmolenko (14), Aliev (56), Harmash (87).

Astra: Lungu (46 Grigore) – Mihalache (79 Vădrariu), Bruno Miguel (55 Oprasal, 66 Pătrașcu), Goian (79 Hajduczek), J. Morais (65 Stan) – Strătilă (65 Tigoianu), N’Doye (65 Ben Teklook), Kubala (55 Seto), C. Matei (38 Țigănașu) – Fatai (65 Fonseca), Miranda (46 Rusu). Antrenor: Tibor Selymes.

Dinamo Kiev: Shovkovskyy – El Kaddouri, Vukojevic, Diakhate, Khacheridi – Husyev, Aruna, Eremenko, Ninkovic,  – Yarmolenko, Kravets. Au mai jucat: Bogush – Almeida, Yussuf, Kalytvyntsev, Harmash, Aliev, Milevskyy, Zozulya. Antrenor: Yuriy Semin.

Au arbitrat: Gerhard Wagner – Manfred Rossmann și Volkman Staudegger (toți din Mils).

Cartonașe galbene: -

Cartonașe roșii: -

Jucătorul meciului: Junior MORAIS.