Arhivă lunară: august 2011

Tavi Grigore, din nou la Chimia Brazi

Debutul în noua ediție de campionat precum și eliminarea Chimiei din Cupa României i-au fost fatale antrenorului Răzvan Vlad.

Catastrofa de la Plopeni, coroborată cu părăsirea competiției KO în dauna piteștenilor de la FC Argeș plus remiza de ieri în fața dâmbovițenilor de la Urban Titu (1-1) i-au determinat pe oficialii Chimiei Brazi să-l contacteze de urgență pe Octavian Grigore, coach care a mai activat la echipa de eșalonul trei care combate pe terenul de lângă Combinat. Imediat după meciul terminat la egalitate, nemulțumiți de randamentul unor fotbaliști dar și de ineficiența schimbărilor, președintele Romulus Olteanu alături de managerul cu probleme sportive Lucian Rădulescu și vicepreședintele Ion Bordei au hotărât pe loc schimbarea lui Răzvan Vlad, cel care-i va urma la timona formației urmând a fi Octavian Grigore.
Acesta a fost apelat imediat și convins să preia Chimia, detaliile contractului urmând a fi bătute în cuie în această dimineață. Cel mai probabil, cunoscând bine entitatea, Tavi va avea pretenția ca Minciună&Co. să ajungă la final de ediție în eșalonul secund. Altfel, pe bună dreptate având în vedere cariera acestuia, este greu de presupus că aventura la Chimia se va termina pozitiv! Cunoscute fiind greutățile cu care se confruntă acum divizionara prahoveană, este de așteptat ca Grigore să fie un factor de mediere între conducere și echipă, iar, de la debutul returului – atunci când va intra în vigoare o altă partitură bugetară – echipa să se regăsească în apropierea formațiilor care vizează promovarea! Baftă, Tavi!

Octavian Grigore, fostul fundaş de succes al Petrolului Ploieşti – prima și singura echipă la care a evoluat! – se află pe locul 76 în topul celor 100 fundaşi-golgeteri ai lumii, cu 52 de goluri marcate în 441 de meciuri. De pe banca tehnică, ca antrenor, Octavian Grigore a reuşit în 2003-2004 să promoveze, din Liga B în Liga A, echipa la care a jucat toată cariera sa, FC Petrolul Ploieşti.
Grigore s-a născut pe 15.07.1964 la Urlaţi. A terminat Institutul de Petrol şi Gaze Ploiești, Facultatea de Foraj. Este de profesie inginer dar iubește meseria de antrenor. Are două fete, fiind divorțat.


Adevărul, ca untdelemnul

Luni, la “Pasul la ofsaid”, managerul Valeriu Răchită a avut un speech de câteva minute, prezentându-și fostul prieten și colaborator, jurnalistul Dragoș Pătraru, drept principal inamic al Petrolului.

Tirada declanșată ca din senin a avut parte de o reacție acidă, după nici trei ceasuri, Pătraru făcând public anunțul acționării în instanță a celui care răspunde de destinele echipei fanion a urbei.

Jocul de-a dragostea față de culorile echipei a avut și are, iată, alte conotații!

Nu cu foarte multă vreme în urmă, pe vremea când semnam în paginile “Telegrafului de Prahova”, ajunsesem să fiu, efectiv, batjocorit de camarila realizatorului emisiunii Presing, influențele acestuia asupra unei fracțiuni a galeriei “Lupilor galbeni” permițând huliganilor de serviciu să-mi vandalizeze mașina, mai mult, ajungându-se să fiu amenințat cu cuțitul în plin centrul orașului! Era perioada aceea de “dolce far niente”, în care jurnalistul și managerul își sorbeau liniștiți supa de la ora 15:00, în care Răchită și Pătraru făceau un cuplu indestructibil pe banii președintelui Crângu. Simplu, la Best! Da, nu am uitat, era perioada când numele subsemnatului era terfelit săptămânal, minciuni care mai de care mai gogonate găsindu-și loc în intervalul unei producții televizate și al unui săptămânal de pamflet. Cunoscându-l bine pe realizator, convins fiind că “mariajul” nu avea cum să reziste datorită firii imposibile a acestuia, am așteptat momentele adevărului. Le-am pregătit cu vârf și îndesat în editoriale atent selectate, am intuit că flerul profesional nu-mi poate juca feste. Pentru a nu știu câta oară am apreciat corect! La împărțitul bucatelor, atunci când țăranii și arendașii nu mai sunt deloc simpli oameni ci doar exploatați și exploatatori, cei doi s-au certat! În primă fază, așa, de ochii lumii, apoi, când jocul politic și-a băgat coada, definitiv!

S-a ajuns, iată, la dispute violente, la niște adevăruri sosite deloc fortuit! Întregul eșafodaj al mitului incoruptibilului Pătraru s-a năruit precum un castel de nisip! Acuze dintre cele mai dure s-au formulat din studioul de la Alpha TV iar răspunsul venit ceva mai târziu părea ceva de la sine înțeles! Rămâne să vedem cine va câștiga!

În opinie personală, chit că am avut destule de împărțit cu Răchită, îl văd pe acesta câștigător, fie și pentru faptul că declasificarea afirmațiilor la adresa lui Pătraru s-a făcut acum și nu s-a așteptat fatidicul 2012 electoral! Iar feeling-ul meu spune că dreptatea, singura, poate avea moștenire grea în felul de a fi al conducătorului de la Petrolul, singurul dintre cei doi care a făcut pasul spre împăcare, recunoscând cu timpul că patima și dușmănia nu fac casă bună între doi petroliști adevărați! Între a rămâne învrăjbit cu cineva care, după aproape doi ani de ceartă, sugestionat de către terți, a spus despre mine că-mi recunoaște valoarea de petrolist, și un altul care nu a făcut, niciodată, măcar un gest de omenie – din contră! – prefer de zeci de ori subiectul unu! Chit că este mai stufos și destul de alambicat, dar măcar știu că poate să admită că adevărul, în viață, se schimbă rar de tot, nu zilnic, precum la alții!

Apropo: ce valoare poate avea un OM dacă, în timp, acesta renunță la aproape toți prietenii apropiați, la relațiile de familie, cele inter-umane, etc? Cine să se mai încreadă în spusele sale și în eventuala lui bună creștere? Eu unul, cu siguranță, chit că am trecut în cea de-a doua jumătate a vieții, prefer să nu mai dau credit atât de ușor vorbelor mieroase și tinereții deșănțate, urmând să aleg continuitatea, diplomația și rezultatul faptelor care includ adevăruri palpabile! Doar acestea vor fi apreciate și, mai mult, vor dăinui!


Calificare meritată, dar muncită și greu obținută

Ieri, la Titu, fotbaliștii Chimiei Brazi au reușit accederea în turul IV al popularei competiții dotate cu Cupa României, după un joc dârz disputat și apreciat. Mai ales datorită rezultatului final.

Firește, nimeni dintre cei care mai cred în steaua norocoasă a Chimiei nu a intuit că acest meci cu defuncta Electrosid Titu va fi atât de greu și, implicit, atât de arid din punct de vedere al realizărilor pe tabela de marcaj. Dar, studiind traiectul anilor trecuți mai ales după cantonamentele de iarnă sau de vară, oricine a putut observa că fotbaliștii Braziului își golesc traista de goluri în meciurile amicale, lăsând impresia că nu ar exista niciun adversar în serie care să-i stea în cale! Cel puțin în această vară, cu cele 13 goluri date echipelor de eșalonul doi FC Snagov și Farul Constanța, plus alte vreo 30 administrate unor colege de eșalon, se părea că Minciună&Co. vor defila prin seria a III-a a Ligii a III-a! Rămânea ca frișca de dinaintea ornării finale a tortului să fie pusă într-un meci oficial, iar nimeni nu a părut speriat de echipa dâmbovițeană sortită după împerecherea de săptămâna trecută!

Meciul a debutat pe o căldură excesivă, fotbaliștii făcând eforturi considerabile să joace la capacitatea optimă. Fideli schemelor de atac exersate până la acel moment, elevii lui Răzvan Vlad au fost surprinși de bariera ridicată de gazde, mai bine de 75% din dominarea primului mitan fiind una sterilă, fără mari oportunități de a deschide scorul.

După pauză, impulsionați și de vizita la vestiare a managerului sportiv Lucian Rădulescu, prahovenii au apăsat pedala accelerației forțând deschiderea scorului. Au apărut și marile oportunități dar golul lui MINCIUNĂ (71) a făcut toți banii: pătrundere frontală din apropierea mijlocului terenului, până la 25-28 de metri, urmată de un șut fabulos care a trimis balonul în plasa lui Nițoi, mingea izbind nervos și butul stâng: 0-1! După un minut, C. Munteanu scapă de lentul I. Dan dar centrarea perfectă a fost reluată peste poartă de către Arnăutu! Și tot așa, după alte trei minute, cu Vișan în rol de mare ratangiu!

Fotbaliștii antrenați de Nicușor Croitoru, parcă fără nicio vitamină pe final de meci, au “trăit” din două cornere și o lovitură liberă directă de la 30 de metri – șutată în plopi! – cedând și finalul de meci, mai ales din cauza pregătirii fizice precare! Capitol la care fotbaliștii Chimiei nu prea au avut de suferit, să recunoaștem!

Dar, dacă este să vorbim despre întreg, este bine și normal să spunem că trupa lui Vlad s-a zbătut îndelung pentru victorie, că traseele studiate la antrenamente au fost “citite” repede de către vulpoiul Nicușor Croitoru și că, iată, Urban Titu ar putea să fie exact nuca tare a seriei în care Chimia joacă. Iar, despre echipa de lângă Combinat, fără a spune vreo noutate, ea ar fi, cu siguranță, vedeta seriei, cu amendamentul că numărul fotbaliștilor ce populează banca rezervelor este chiar redus și, cu siguranță, nu toți sunt pregătiți să facă față iureșului din campionat! Firește, mă refer la valoarea lor intrinsecă…

Dar, pentru că așa se obișnuiește mai ales după un joc oficial, transmit felicitări echipei pentru această nouă performanță și, logic, aștept la Brazi o echipă tare, de eșalon secund! Și apoi, una de primă divizie, ca anii trecuți!

Urban Titu – Chimia Brazi 0-1 (0-0) 

Stadion: „Municipal” Titu. Spectatori: circa 200. A marcat: Minciună (71)

Urban: Niţoi 6.5 – I. Dan 5.5, Coman 6, L. Neagu 7 (cpt), Albu 6 – Roman 6.5, Ivaşcu 6.5 (83 I. Dumitru), Mihăescu 6, Spătaru 6 (73 Neacşu 5.5), Ciocătoiu 5.5 (63. S. Dumitru 5.5) – M. Ionică 6.  Antrenor: Nicuşor Croitoru.

Chimia: A. Gheorghe 6.5 – M. Dinu 6, Ciobanu 7, Neagu 7.5, Irimescu 7 – C. Vlad 6.5, Minciună 8 (cpt), Butufei 6.5, Năstase 6 (46 C. Munteanu 7) – Arnăutu 6.5, Vişan 6.5. Antrenor: Răzvan Vlad.

Cartonașe galbene: Spătaru (60)/ Irimescu (86).

Cartonașe roșii: -

Au arbitrat: Horia Mladinovici 7.5 – Mihai Ungureanu 7, Lucian Stamanichi 7.5 (toţi din Bucureşti).

Jucătorul meciului: Bogdan MINCIUNĂ.


Un model demn de urmat

Ieri, chiar în zi de Sfânta Marie, la invitația fostului coleg de la “Șocul cotidian”, Paul Mâinea – actualmente jurist în cadrul Primăriei Blejoi – am participat la o acțiune menită să demonstreze că acolo unde există energie, pasiune, dorință și mobilizare se pot face lucruri dintre cele mai bune. Și, lucru rar, mai ales când vine vorba despre latura sportivă a comunităților, parcă nimic nu mai este cum era odată! Dar, iată, tot ce s-a întâmplat aseară pe arena sportivă construită special pentru echipa locală CS Blejoi Vispești, are darul să contrazică și, mai ales, să promoveze un eveniment cu totul și cu totul aparte!

La doar 100 de metri de clădirea Primăriei, în plin câmp, a răsărit o bază sportivă de toată frumusețea, dotată cu o tribună care poate găzdui circa 6-700 de suflete și vestiare moderne pentru jucătorii ce se vor întrece acolo. Există și două loje, una a oficialilor și cealaltă a jurnaliștilor, ambele moderne, dotate cu aer condiționat, pupitre, scaune ergonomice și geamuri termopan! Terenul, pentru cine cunoaște fosta pârloagă de lângă puierniță, arată acum ireal, un adevărat covor de iarbă precum o masă de biliard în locul dâmburilor cu diferențe de nivel de peste 2-3 metri stârnind uimirea tuturor! Iar organizarea, una fără cusur, a impresionat complet, prietenul Paul făcând absolut tot ceea ce a depins de el ca lucrurile să fie cât mai bine reliefate!

Personal, am fost surprins de maleabilitatea echipei de stewarzi cu toții amabili și istruiți să nu iasă ei în evidență! Apoi, atât la capitolul organizare internă cât și la cel al relațiilor inter-umane, primarul Adrian Dumitru dar și vicele Viorel Predescu au arătat flexibilitate, dialogând cu toată lumea și arătând exact ceea ce este mai important în astfel de momente: ospitalitate! Iar, la Blejoi, pentru cine nu știe deja acest lucru, capitolul atât de sensibil al ospitalității reprezintă deja o marotă!

Raliindu-se ideii generoase de susținere a unui fenomen atât de complex precum este cel fotbalistic, Adrian Nistoroiu, patronul firmei Vispești Glass, și-a arătat disponibilitatea financiară, închegând o structură bine pusă la punct, avându-l manager general pe Daniel Tănase. Lângă acesta, în funcția de director sportiv, activează Valeriu Nicoară iar directorul tehnic este fostul petrolist Aurel Joe Panait. Președintele clubului este Dan Neluțu Toderașcu, acesta fiind totodată și preotul parohiei Ploieștiori! Pe lângă Adrian Nistoroiu mai “cotizează” pentru echipă și Florin Tudor de la Vigo Hotel dar și Iulian Nia de la Nipter Construct, ambii prieteni cu primul.

Sărbătoarea inaugurării complexului sportiv de la Blejoi a fost deschisă de cuvântul primarului Adrian Dumitru și continuată de preoții Bogdan Georgescu (Blejoi) și Dan Toderașcu (Ploieștiori), aceștia sfințind arena. S-a continuat cu prezentarea lotului echipei gazdă, sarcina speecher-ului fiind atribuită profesorului Dan Culicovschi, cel care a comentat și meciul dintre Selecționata Artiștilor din România și cea a Veteranilor, un meci al marilor amintiri și emoții. La final, trupa locală a fost împărțită în două, angrenându-se într-un meci al marilor orgolii.

Primul joc s-a terminat cu victoria Selecționatei Veteranilor, cea care a câștigat cu 4-0 grație golurilor realizate de Dani Oțil (autogol), Mihalache, Chiriță și Măldărășanu!

Apoi, în meci vedetă, echipele Blejoiului au arătat un fotbal de calitate, învingători cu 4-3 fiind declarați “cei mai experimentați”!

Gazdele nu au uitat nici de “cel de-al treilea meci”, unul în care s-au putut detașa doar cei care cunosc elemente legate de rezistență și acuitate! Așadar, nu numai vedetele și fotbaliștii! Amfitrionii de la “Casa Nicole” din Ploieștiori au fost gazde primitoare, muzica a fost frumoasă, bucatele și băuturile, la loc de cinste! Un singur lucru nu prea a plăcut: faptul că evenimentul nu a ținut trei zile și trei nopți, ca în povești! Pentru că, de fapt, așa ar fi meritat un astfel de program, la un asemenea model demn de urmat! Felicitări, le meritați cu prisosință!

Primul meci

Selecționata Veteranilor: Rică Răducanu – D. Chiriță, Bumbescu, A. Panait, Măldărășanu, Lupu, V. Sava, Majearu, J. Grama, Răduță, Mihalache.

Selecționata Artiștilor: A. Temișan – Kamara, A. Ștefănescu, Dani Oțil, Fl. Moise (Dj), Paul Gheorghe, Fl. Lixandru, Ionuț Pascu (Pepe), Cornel Păsat, Tavi Clonda, Cr. Pascaliuc. Au lipsit (motivat): Ionuț (RO.Mania), Adrian Enache, Mihai (Hi-Q), D-l Problemă și Rareș (Free Dj), Alex Duban și L. Ghimiși.

 Al doilea meci

CS Blejoi Vispești (rezistenții): B. Manea – Năescu, Popa, Onuț, Mincă – Cr. Vlad, Bridinel, Oct. Gheorghe, Fl. Gheorghe – G. Nae, S. Panait.

CS Blejoi Vispești (experimentații): Pandelescu – Secrețeanu, R. Catană, C. Crăciun, Tătaru – Pintilie, Iordan, Răducanu, Sterie – A. Ioniță, Sebastian Steriu. Au mai evoluat Dragoș Petcu și Kamara.

Cum bine se observă, “vedeta” Kamara a fost cooptată în echipa blejoiană pentru actualul campionat la fel ca și Sebi Steriu, fotbalistul Petrolului!

Partidele au avut parte de arbitraje tari, pe măsura invitaților la eveniment: Vasile Lambru, Gheorghe Biziniche și Cristian Nica!


Meciul jandarmilor

Sâmbătă noapte, imediat după meciul Petrolului de la Buzău contra Rapidului, delegația mass-media prahoveană se îndrepta către microbuzul ce urma să o conducă acasă. În dreptul ieșirii de la peluza fără tabelă, mai precis din poarta prin care galeria Petrolului tocmai fusese evacuată, câțiva ultrași priveau neputincioși la zbaterea unui coleg care fusese serios atins de bastoanele jandarmilor. “Domnule Anghelescu, priviți ce i-au făcut ăștia lui tata, l-au rupt în bătaie fără ca nimeni să facă absolut nimic! Doar pentru că am solicitat o evacuare civilizată, coordonată atent de ei, și uitați unde s-a ajuns! Dumneavoastră ați mai fost alături de noi, ce să facem acum că nici măcar Salvarea nu mai vine!”

Am ajuns în dreptul lui Adi Popescu, alias Giușcanu, unul dintre cei mai vechi fani ai echipei, oricum un personaj care a suferit pentru galben-albaștrii încă de pe vremea când deplasările spre Gura Humorului sau Suceava ori Iași erau strict apanajul frumoșilor nebuni ai galeriei vechi a Petrolului. Plin de sânge, cu fața tumefiată și aproape fără cunoștință, acesta era sprijinit de către fiul său, un ditamai vlăjganul cu fața în lacrimi! Lângă ei, la câțiva metri, reprezentanți ai Jandarmeriei echipați ca pentru război priveau cu o scârbă infinită scena agoniei acelui om! Mai mult, unul dintre ei aproape că mi-a smuls din mână aparatul de fotografiat în clipa în care am pozat tabloul descris! Obișnuit cu reacțiile acestor mascați, plini de elan și curaj doar în fața unor puștani fără de apărare, m-am legitimat imediat și astfel, ușor derutați,  au bătut în retragere! Suficient timp pentru a dispărea urgent în microbuz și a demara în trombă! Giușcanu a fost ridicat imediat de către oficialii Petrolului și dus cu autocarul echipei spre spitalul din Ploiești!

Citesc acum, ieri s-a formula un protest oficial al clubului către Jandarmeria Română, astfel încât sunt extrem de curios cum vor fi găsiți nevinovați “negrii buzoieni” după ancheta ordonată de la București! Iar, de va fi să fie așa, nu mă gândesc decât la ziua în care Petrolul își va deplasa fanii către Buzău pentru ultima oară, la meciul cu Ceahlăul Piatra Neamț…

Cât despre rezultatul negativ al echipei, eșecul în fața Rapidului ar trebui să ambiționeze, nu de alta dar – s-a văzut! – diferență așa de mare între competitoarele primului eșalon nu prea există iar “lupii” chiar au arătat că știu să gestioneze destulele momente de criză! Urmează Mediașul, un oraș care găzduiește partidele Universității Cluj, din nou un team cu ștaif al campionatului românesc! Devenit astfel după un singur sezon sub soarele Ligii Naționale! Se poate, așadar, nu-i așa?

 


Față în față cu o nouă provocare!

Să nu credeți, vreodată, că ratarea promovării în eșalonul secund a fost trecută cu vederea prea lejer de către cei desemnați să răspundă de destinele Chimiei Brazi… După câteva săptămâni de păsuire, ambiționați să-și aștepte osânda din partea “oligarhilor” de la FRF, oficialii echipei de lângă Combinat au purces la judecată. Una internă, dorită dreaptă, de la care să nu lipsească în primul rând jucătorii și antrenorii și mai apoi toți cei care au avut tangență cu traiectul formației!

Cu toții au pus privirea în pământ, mulți au admis că sarcina promovării a fost compromisă din proprie greșeală. În urma schismei produsă la final de campionat, atunci când destule contracte de sponsorizare pe relația Petrom au fost reziliate din cauza imposibilității societății patronatoare de a mai susține fotbalul din Brazi, s-a ajuns într-o situație limită, aproape fără precedent la Chimia: sindicaliștii din Combinat, conduși cu mână forte de liderul Romulus Olteanu, au hotărât ca echipei lor de suflet să i se mai poată da o șansă, chit că, în pricipiu, rezultatul era din ce în ce mai greu palpabil… Hârșit într-ale fenomenului, având în Lucian Rădulescu o mână dreaptă cu experiență în domeniu, girând practic pentru performanță, Olteanu a reîntins mâna fotbalului: Chimia va mai avea parte de sponsorizare și în această ediție de campionat! S-a ținut cont de tradiția clubului, de profesioniștii care lucrează acolo, de potența de netăgăduit a lotului, de tinerețea și de ambiția fiecărui component al echipei!

S-a adus la cunoștință fiecărui angajat fișa postului, acel angajament pentru care cel în cauză muncește și răspunde de ceea ce face! Ca noutate absolută, managementul la club va fi complet diferențiat, de cel sportiv urmând a se ocupa fostul director executiv Lucian Rădulescu! Cel care, în urma unei discuții pe care am purtat-o în această zi, a afirmat că măsura în sine ar putea avea efecte dintre cele mai ambițioase și corecte, de vreme ce multiplele sarcini se vor împărți iar finalul – unul dorit victorios! – ar însemna bonusuri sau, eventual, retrogradări, în funcție de calitatea prestației! “Chiar nu-mi este frică de treabă și de destulele sarcini pe care le am trasate! Și, chiar dacă o să greșesc ceva, să fiți convinși că o voi face doar pentru că muncesc! Chimia, spiritul ei, va dăinui în timp iar pentru că șefii mei s-au orientat din nou către mine nu face decât să mă bucure! Nu o să am decât obiective de performanță dar, ar fi bine să ne gândim cât de aproape am fost de promovare în acest an! Chiar întreb și eu: oare ce s-ar fi întâmplat dacă reușeam să ne clasăm primii în grupă sau dacă regulamentele FRF erau respectate? De unde și până unde suplimentam un buget și așa ciuntit, repet, de vreme ce trecerea de la liga a treia la cea secundă presupunea un efort financiar măcar de patru ori mai mare? Pentru că, hai să fim sinceri, cine nu-și dorea Chimia în liga a II-a? Nu-i nimic, poate facem figura la anul, cu mai puțini bani!” a mai spus charismaticul tânăr manager sportiv. De urmărit!


Patronul şi referenta

Am lăsat, special, să se decanteze apele la gruparea din „9 Mai”, ştiut fiind faptul că unicul finanţator, patronul Ioan Niculae, nu prea se joacă cu vorbele iar noaptea, de regulă, nu reprezintă mereu pentru acesta un sfetnic bun!

Aşadar, a rămas exact aşa cum s-a promis duminică seară: întreg colectivul tehnic a fost destituit iar lotul de jucători va fi serios remaniat odată cu desemnarea noului staff tehnic. Semn că supărarea miliardarului nu a fost o simplă toană, ieri, cu un ceas înainte de miezul zilei, am aflat chiar de la domnia sa că fusese redactat un comunicat de presă ce urma să apară în cel mai scurt timp pe pagina oficială a clubului astrist.

Lăsând la o parte faptul că nici măcar după trei ore nu se postase nimic pe sit, ofiţerul de presă Geo Raeţchi aşteptând „în joc de glezne” apariţia comunicatului, în jurul orei 15:00, aşadar la patru ceasuri de la momentul difuzării actului către mass-media (oare către cine, de vreme ce, pe logică, orice act oficial apare întâi pe pagina oficială a clubului!) am lecturat vrerea lui Ioan Niculae, preşedintele Adunării Generale a FC Astra Ploieşti. Iată cum sună aceasta:

COMUNICAT FC ASTRA

În urma rezultatelor slabe ale echipei FC ASTRA din ultima perioadă şi a analizei activităţii staff-ului tehnic, a analizei activităţii jucătorilor şi a analizei activităţii conducerii administrative, Adunarea Generală a FC ASTRA, întrunită azi, 01.08.2011 a decis:

- diminuarea bugetului clubului la 3 milioane de euro ;

- reducerea personalului administrativ cu 25 %;

- rezilierea contractelor de munca ale staff-ului tehnic;

- reevaluarea activităţii lotului de jucători după desemnarea noului staff tehnic.

Cum se vede, supărare mare! Cât de cât normală, de vreme ce startul în noua ediţie de campionat a fost complet ratat iar problemele de disciplină din lot începuseră să se înmulţească! Anormală, în opinie personală, de vreme ce „cutremurul devastator” a venit la prima undă seismică, una de mică intensitate, lăsându-ni-se impresia că debarcarea antrenorului era aşteptată! Vor urma zile de ambiguitate, cu instalarea unui nou staff tehnic, care, aproape pe logică, va debuta cu nemulţumirile legate de pregătirea fizică a lotului, cu calitatea materialului uman, pretenţii, etc. Vor trece destule zile până când, din nou, compatibilitatea antrenor-lot va fi deplină! Până când relaţiile inter-umane se vor suda şi până când disciplina de odinioară va fi întronată. Va fi nevoie, aşadar, de răbdare, adică exact ceea ce îi lipseşte  unui patron precum Niculae. Abil, acesta a recurs la câteva măsuri de forţă (vezi comunicatul!) prin care a preferat ca, în astfel de aşteptate momente, să nu i se scurgă în neant fonduri alocate doar performanţei!

Până la urmă, şi asta cred că interesează cel mai mult, se pune întrebarea logică: ce vină mortală a avut Tibor pentru a fi azvâtlit precum o măsea stricată? Parţial, vina o poartă el pentru că este mult prea credul în oameni şi prea cu mult bun simţ atunci când vine vorba despre modestie şi bună creştere! Într-o astfel de junglă, precum cea din fotbalul autohton, era rău cu salariile neplătite şi nemulţumirea cvasi-existentă pe vremea când era la Sportul Studenţesc. Apoi, dintr-odată, chit că a muncit pe brânci pentru a crea un colectiv de fotbalişti după chipul şi asemănarea sa, a coborât strocul pretenţiilor la nivelul relaţiilor inter-umane, lăsându-i şi pe alţii să-şi dea cu părerea atunci când venea vorba despre FOTBAL! Şi nu numai despre asta, dar a închis ochii – abdicând de la propriile principii! – atunci când senatori de drept aduşi printre copiii săi au început să facă legea, atât la antrenamente şi jocuri cât şi în afara cantonamentului în sine! A permis lucruri nefireşti (ce căuta la masă, cu echipa, în cantonament, referentul de relaţii publice Liubliana Nedelcu?), cunoscute fiind reticenţele fotbaliştilor atunci când vine vorba despre prezenţa persoanelor de sex opus în cantonament? Mai mult, i-a permis lui Goian, şi nu odată, să-şi articuleze verbal – la modul măcar bădărănesc! – propriii colegi de echipă, lăsându-se impresia că de la vorbă la corecţia fizică nu mai este decât un pas! Sau, la maxim, a aflat ultimul despre escapadele amoroase de la Cluj ale nigerianului Fatai sau despre orele mici la care N’Doye obişnuia să dea o tură prin localurile cu ştaif ale urbei lui nenea Iancu! Sau la malul mării! Fireşte, asta în săptămâna premergătoare meciului cu CFR!

Poate părea o răzbunare personală, chit că vă jur că nu este aşa – am anunţat „războiul” încă din 3 iulie, din Mayrhofen – atunci scriind, fără să dau nume, cum şi ce se întâmplă rău la nivelul IMAGINII de la clubul Astra. Terminam postarea intitulată „Duminică, toată ziua” cu următoarele fraze: „Pentru detensionarea situației dar și pentru a vedea soarele pe chipul alb-negrilor, îți propun o resetare a contorului personal de răutate și minciună, chit că astfel ar exista și posibilitatea ca, în timp, personajul tău să ajungă printre cele pozitive ale întregului! Și, încă ceva important: evită războiul! Nici nu știi cine poate să piardă!” Scriam atunci „fără îndrăzneală”, cu bun simţ, adresându-mă acestei domnişoare Nedelcu Liubliana, personaj care confundă locul de muncă cu propria feudă încercând să maximizeze chiar şi funcţia de pe ştatul de plată, adică referent de relaţii publice, descriindu-se într-o alta cu mare amplitudine: director de imagine! Cu un simplu clic dat pe sit-ul Astrei puteţi afla că funcţia de mai sus aparţine domnului Geo Raeţchi! Asta aşa, ca şi chestie în sine, că tot ni se prezenta duduia ca şef al onorabilului om de presă!

Înainte de a pleca spre cantonamentul din Austria al Astrei, deplasare datorată patronului Ioan Niculae – cel care, iniţial, îşi dăduse acordul ca subsemnatul să fie însoţit la Mayrhofen de un cameraman de la Alpha TV – domnişoara Nedelcu, extrem de preţioasă şi dorită a se prezenta doctă în materie, mi-a explicat telefonic, vreme de un ceas, că este imposibil să ajung cu un cameraman la oricare dintre jocurile Astrei, toate întâlnirile echipei, începând cu meciul de la Braşov cu Oţelul şi apoi toate partidele din Austria, ar fi fost negociate personal de către dumneaei! Şi că, vezi Doamne, cei care transmiteau partidele acelea ar fi avut exclusivitate absolută! Acum, la o lună şi ceva după discuţie, sunt în măsură să adresez o întrebare oficial clubului Astra, lucru pe care o să-l fac şi la proxima conferinţă de presă: ce sumă de bani a fost raportată patronului Ioan Niculae după cele 7 meciuri amicale, unul în România, cu Oţelul, la Braşov, celelalte 6 din Austria, bani veniţi – cum spune Nedelcu – în urma amintitelor prestaţii televizate? Pentru că, sincer, am făcut o anchetă personal şi am ajuns la concluzia că suma obţinută este egală cu ZERO!!! Sincer, realizatorii de la Sport.ro au declarat că nu s-a discutat absolut nimic despre bani la acel joc iar în Austria, din fericire, am constatat cu stupoare că nimeni nu s-a „înghesuit” să filmeze vreun amical al echipei! În afara profesioniştilor de la Dinamo Kiev – veniţi cu cameramanii lor! – a mai fost un singur „specialist în domeniu”, subsemnatul, cel care a şi filmat, fără nicio problemă, meciurile echipei, pe toată perioada cât a stat acolo! (Cred că nu vreţi să ştiţi ce faţă a făcut domnişoara la momentul când ne-am întâlnit, la prima conferinţă de presă din acest sezon: a evitat să mă privească, chit că, onorabil, eram pregătit să o salut!)  

Apoi, atunci, imediat după ce Selymeş a terminat discuţiile cu mass-media, am încercat să repet acţiunile anilor trecuţi, solicitând fie o maşină pentru deplasarea de la Cluj, fie finanţare pentru ca eventualii ziarişti doritori să vadă Astra în jocul cu CFR să poată ajunge în Ardeal cu maşina personală. Este bine să se ştie că patronul Niculae, în urma unei discuţii purtată cu ziariştii din Prahova, aprobase un buget pentru deplasarea slujitorilor condeiului, măsură cunoscută de către preşedintele Buduru, cel care, acum un sezon, întrebat despre repetarea acţiunii în sine, spunea: „Este logic să se păstreze un bun câştigat de către presa prahoveană, rămâne exact ca şi anul trecut! Iar „bunul câştigat” a fost pe deplin onorat! Acum, de vreme ce acelaşi Buduru mi-a spus că „domnişoara Nedelcu se ocupă acum de problema aceasta, sunaţi-o pe ea!”, am înghiţit în sec şi… am sunat! Nu cred că mai trebuie să vă redau conţinutul convorbirii cu această duduiţă, mă citez, „extrem de preţioasă şi dorită a se prezenta doctă în materie”… Cert este că deplasarea de la Cluj nu a mai avut loc! Probabil vă gândiţi la faptul că trebuia sunat patronul Ioan Niculae! Da, dar dacă domnia sa este apelat de către oricine se simte lezat, în varii probleme, teme legate strict de problematica echipei, înseamnă că toţi cei care sunt plătiţi să răspundă de bunul mers al treburilor la club, în toată organigrama, ar trebui eliberaţi din funcţie pe motiv de incapacitate organizatorică! Personal, am refuzat să mai acţionez în consecinţă, lăsând timpul să vorbească cine şi ce pierde din acestă „afacere”! Fireşte, cu proxima ocazie, faţă în faţă, o să-l întreb pe „number one” dacă a dispus vreodată o astfel de măsură! Personal, nu cred, de vreme ce Astra a avut, în timp, una dintre cele mai discrete relaţii cu mass-media, măcar atunci când a fost vorba despre… can-can şi nebunie! Iar când afirm asta o fac, logic, în nume personal! Şi atunci? Chiar ar trebui încercat un „El Dorado”? Lăsând la o parte o eventuală discuţie legată chiar de „ghinionul de la Cluj”, despre provenienţa partenerei lui Fatai, ori aranjamentul în sine, mijlocitorii şi alte alea! Aha, am înţeles acum de ce presa nu trebuia să fie acolo! Dumneavoastră, domnule Niculae? 

Iar, la final, o întrebare care, sincer, ne-o adresăm noi, ziariştii, între noi: ce o fi căutând, săptămână de săptămână, această fătucă, la conferinţele de presă organizate de club? Trebuie să dea, cumva, vreun raport cuiva sau ţine cu tot dinadinsul să înveţe cum se organizează un astfel de eveniment?

Pentru că, sincer, pentru prima întrebare nu este nevoie decât de un reportofon (nu este scump!) iar pentru cea de-a doua există acolo un coleg care chiar ar putea-o învăţa ceva, ştiut fiind faptul că astfel de funcţii se obţin numai după ce absolvi o întreagă şcoală în materie!

P.S: În calitate de referent de relaţii publice – iar aceasta chiar este o funcţie care să-ţi permită să te interesezi în acest sens! – sunt curios dacă poţi să-mi spui câte limbi cunoaşte Bruno Miguel Moreira De Sousa, portughezul nou-venit în vară. Este doar un test, pentru că noi, ziariştii, nu suntem lăsaţi în preajma jucătorilor! Să nu-i corupem la prostii!


Bătălia de la Vaslui

Acum 536 de ani, lângă oraşul Vaslui, a avut loc o bătălie între armatele aliate creştine moldo-maghiaro-polone sub comanda lui Ştefan cel Mare şi oastea otomano-munteană sub conducerea lui Suleiman Paşa. Lupta, menţionată uneori drept Bătălia de la Podul Înalt, este mai cunoscută astăzi şi sub numele de Bătălia de la Vaslui. Chit că a dispus de o armată numeroasă, formată din măcar dublul ostaşilor lui Ştefan, trufaşul Suleiman a fost zdrobit categoric, istoria povestind cu lux de amănunte aventura bătăliei.

Sâmbătă, la o oră potrivită mai degrabă pentru discotecă sau club de noapte, arena municipalităţii vasluiene a găzduit meciul contând pentru cea de-a doua etapă a campionatului naţional de fotbal dintre FC Vaslui şi Petrolul Ploieşti. O partidă dezechilibrată apriori, de vreme ce moldovenii prezentau încă aureola vice-campionilor ţării iar Petrolul pe cea a unei trupe nou-promovate. Fără să se teamă, elevii lui Răchită au tratat meciul cu atenţie şi înverşunare, făcând o primă repriză foarte bună, apărându-se atent şi atacând surprinzător. A fost nevoie de un exces de zel din partea arbitrului vâlcean Comănescu – acesta eliminându-l uşor pe portarul Suat – pentru ca terenul să fie înclinat, definitiv, spre poarta echipei galban-albaştrilor!

Chiar şi aşa, pe fondul unei apărări colective, ce a părul din înaltul tribunei aidoma unei defensive de handbal, pe semicerc, petroliştii au reuşit să nu piardă, chit că moldovenii au dominat autoritar, uneori dramatic, fără a penetra însă plasa bravului Zimmermann! Surescitat la maxim, publicul vasluian a început să părăsească tribunele, încă din minutul 75, blamând jocul fără orizont al multor fotbalişti echipaţi în alb-verde, destui spectatori fiind convinşi că răfuiala dintre unii titulari din formaţie şi antrenorul Viorel Hizo a dus la o situaţie atât de jenantă! Chit că a dominat, uneori categoric, trupa care luptă pentru un loc sub soarele Champions League se poate considera şi lipsită de şansă, două torpile semnate de Adailton şi, respectiv, Sănmărtean lovind bara de sus! Pentru ca şi alte raiduri, finalizate cu şuturi periculoase sau reluări cu capul, să fie catalogate drept faze cu grad ridicat de periculozitate.

Cert este că Petrolul, organizată disciplinat şi beneficiind de fotbalişti ascultători, dispuşi la efort, a părut exact echipa pe care, momentan, managerul Răchită o doreşte: muncitoare, dispusă la luptă şi sacrificiu, umilă şi cu foame de puncte! Adică, mai exact, precum trupa lui Ştefan cel Mare, la Vaslui, acum 536 de ani…

FC Vaslui – FC Petrolul 0-0

Stadion: “Municipal” Vaslui. Spectatori: circa 5000.

FC Vaslui: Cerniauskas 6.5 – Gheorghiu 6 (67 Neagu 5.5), Papp 6, Farkas 6.5, Bălace 7 – Gerlem 4 (46 Temwanjera 5), Zmeu 6 (76 R. Costin), Wesley 7, Sănmărtean 7 – Yero Bello 4.5, Adailton 7.5. Antrenor: Viorel Hizo.
FC Petrolul: Suat 3 – Străuţ 6, Sipovic 8, Djurovic 6 (27 Tudor 7.5), P. Stoica 7 – Bărbulescu 7.5, Negru 6.5 - Opriţa 6.5, Fl. Dumitru 6.5, Stoimirovic 6 (77 Borza) – Apostu 6.5 (44 Zimmermann 7.5). Manager: Valeriu Răchită. 

Au arbitrat: Adrian Comănescu (Rm. Vâlcea) 5 – Sebastian Stoianof (Constanţa) 6 şi Vasile Marinescu (Bucureşti) 6.5.
Observatori: Cornel Cacoveanu (Tg. Mureş) şi George Ionescu (Bucureşti).
Cartonaşe galbene: Zmeu, Sănmărtean/Străuţ, Zimmermann, Borza.
Cartonaş roşu: Suat. 

Jucătorul meciului: Enes SIPOVIC.