Arhivă lunară: septembrie 2011

Noul “Ilie Oană”, cadoul perfect pentru toți ploieștenii!

De foarte multă vreme nu am mai așteptat un eveniment așa cum am făcut-o vineri! Întreaga zi m-am învârtit prin oraș făcându-mi de lucru în așteptarea serii. La 17:00 am fost la Brazi pentru a vedea derbiul dintre Chimia și Prahova Tomșani dar am plecat în minutul 65, atunci când era deja 3-0 pentru gazde.

Cu 30 de minute înaintea deschiderii festive am ajuns la noua arenă. Am fost puțin deranjat de scrupulozitatea celor care alcătuiau dispozitivele de pază dar nu am vrut să-mi stric seara cu acest amănunt. Fiecare treaptă până la etajul trei, cel rezervat mass-media, mi s-a părut un dulce calvar. Iar ultima, cea a eliberării, mi-a lăsat în față imaginea nepereche a celui mai frumos edificiu din urbea natală: noul stadion “Ilie Oană”, punctul de maximă atracție al Ploieștiului, mândria noastră, a tuturor, OZN-ul lupilor, palma de maximă intensitate dată de proiectanți și constructori tuturor acelora care au contestat din primul moment proiectul!

Tapetate în galben, grație miilor de tricouri oferite spectatorilor, tribunele și peluzele arenei au valsat în nesfârșite valuri ale bucuriei și speranței, propunând întregii țări o imagine HD a dragostei față de culorile clubului drag. Iar, printre oameni, la baza tribunei a II-a, o superbă orchestră simfonică alcătuită din 60 de instrumentiști și un cor format din 40 de soliști au acompaniat recitalul tenorului Vlad Miriță sosit să cânte la Ploiești alături de baritonul Iordache Basalic și soprana Irina Iordăchescu, fata renumitului Dan Iordăchescu. Sub bagheta dirijorului Daniel Jinga, un veritabil expert în alegerea repertoriilor de gen, întregul stadion s-a dezlănțuit odată cu o celebră arie din Traviatta lui Verdi, moment care mi-a adus aminte de o extraordinară paradă a unicului Andre Rieu, acum doi ani, înaintea unui meci dintre Ajax și Olympic Marseille, la inaugurarea noului Amsterdam Arena!

Acustica perfectă și sound-ul excepțional au vibrat în fiecare dintre cei peste 15000 de spectatori iar mesajul dincolo de arenă a fost receptat la mare distanță, dovadă rămânând un telefon pe care l-am primit din cartierul de Vest, amicul de acolo – rămas fără bilet de intrare! – vibrând la unison cu norocoșii zilei!

S-a trecut apoi la momentul mult așteptat, meciul dintre Gloriile Petrolului și Generația de Aur, joc desfășurat pe durata a două reprize de câte 25 de minute.

Pe teren au putut fi urmărite nume grele precum Hagi, Popescu, Viorel Moldovan sau Adrian Bumbescu, în timp ce, de partea cealaltă, antrenorii Ion Marin și Edi Iuhas au strâns toată “crema” Petrolului: Liliac, Baştină, Onuţ, Răchită, P. Guşă, Grigore, Grama, Ad. Toader, Zmoleanu, Pura, Zafiris, Cojocaru, Ruse, Cr. Vlad, Butufei și Catinca. Generația de Aur s-a impus cu 4-3, golurile fiind marcate de Viorel Moldovan (3) și Marian Ivan, respectiv Zmoleanu, Vivi Răchită (penalti) și Grama. La finalul meciului, emoționat, Gică Hagi a vorbit în termeni elogioși despre noul edificiu al fotbalului din Ploiești, apreciind deschiderea către sport a celor care conduc orașul.

Imediat după partidă, pe fondul muzicii lui Jean Michel Jarre, un mega show de lumini și lasere a încântat audiența. În galben și albastru, “măturând” când tribunele și peluzele când spațiul de joc, spectrul orbitor al luminilor a smuls ropote de aplauze iar finalul producției se apropia cu pași repezi. Prezentarea lotului actual, ploaia de confetti, turul de onoare și marșul triumfal au reprezentat cireașa de pe grandiosul tort oferit de către organizatori. O minunăție pentru care toți cei ce s-au zbătut ca totul să iasă bine sunt de aplaudat!

Au mai fost și stângăcii, poate chiar și gafe – este greu de înțeles cum “marțianul” Cosmin Tudoran a uitat să-i prezinte pe cei trei invitați de mare lux, Ilie Năstase, Nadia Comăneci și Ion Țiriac! – dar parcă nimic și nimeni nu a reușit să umbrească magia marelui eveniment!

Firește, excluzându-i pe cei care au țintele și interesele lor, sub a căror mască de incoruptibili se regăsesc ridurile metamorfozate în șanțuri, toate pline cu venin, dar și burduful acordeonului electoral, transformat de ceva vreme în flașnetă politică! Care sună din ce în ce mai dogit, parcă a cântec de jale…

Firește, acest material ar fi fost “fără sare și piper” în lipsa fotografiilor. Și, cum experiența prietenului meu Răzvan Păsărică este vastă, am mers pe aceeași relație, rezultând un întreg pe care vi-l ofer din toată inima!


I s-a lipit de suflet ca marca de scrisoare!

Vă mai aduceți aminte de Cristi Voicu, tovarășul meu care impresariază o grămadă de fotbaliști și care, an de an, organizează cantonamentele din străinătate ale multor trupe din fotbalul românesc? Și cu ajutorul lui, de ani buni, ajung să văd la fața locului meciurile din cantonamentele de vară sau de iarnă ale Petrolului sau Astrei, iarna în Antalya, vara în Austria, relațiile sale în varii domenii fiind chiar neprețuite.

Mișcându-se permanent, arătând că nu degeaba a fost un sportiv valoros, Cristi a cunoscut-o în urmă cu doi ani pe Ramona Lăzuran, fotomodelul de succes picându-i cu tronc. A adus-o pentru o săptămână în Turcia, mai precis în stațiunea Lara, acolo cunoscând-o și eu. Frumoasă, sexy, comunicativă, Ramona și-a prins în plasă iubitul iar Cristi, îndrăgostit până peste cap, a cedat necondiționat, rămânând pe recepție! Au urmat zile întregi de poveste, săptămâni de vrajă, luni de dragoste. Și-au dat seama că sunt făcuți unul pentru celălalt. Fructul dragostei lor se va naște aproape de sfârșitul acestei luni în Istanbul, la o clinică de specialitate cu notorietate.

Aseară, la arena din cartierul “9 Mai”, Cristi se agita prin curte în vederea meciului amical dintre Astra și Cherno Moretz Varna. Partidă posibilă datorită aranjamentului facilitat de el, joc care va avea și retur, la Varna, peste 5 săptămâni, odată cu o altă întrerupere a campionatului autohton!

În superbu-i autoturism cu numere de Ilfov am surprins-o pe Ramona scriind un sms. Am abordat-o și astfel, câteva minute, m-am bucurat și eu de bucuria pe care o trăiește alături de Cristi! Am aflat că sâmbăta trecută s-a întors din Turcia lăsând la laboratorul clinicii, spre rezolvare, o serie de teste specifice. Apoi, împreună, au făcut cumpărături în Istanbul pentru fetița lor. Duminică s-au distrat la nunta lui Cristi Borcea, cel care, luna viitoare, le va fi naș de cununie! Iar vineri seară au primit rezultatele testului și s-au bucurat nespus pentru starea de sănătate perfectă a copilei. Dar și a mamei! Imediat după debutul meciului, cei doi au părăsit Ploieștiul cu destinația Brănești, mai precis la restaurantul din Pădurea Pustnicu, acolo unde doi buni prieteni creștinau un copil cu Sfânta Taină a Botezului. I-am rugat să pozeze pentru voi, cititorii acestui blog, iar Ramona, mai ales, s-a arătat deosebit de încântată! Priviți ce bine le stă împreună!

P.S. Probabil că vă interesează și amănunte despre meciul în sine! Cum acesta a fost searbăd precum scorul, 0-0, prefer să nu vă încarc memoria decât cu postul despre frumoșii de mai sus!


Handbalul feminin, ce nebunie de sport!

Am ales pentru această dimineață o partidă de handbal feminin contând pentru debutul în Liga Națională a selecționatei CSM Ploiești. Sala Sporturilor din Plopeni a fost gazda meciului dintre ploieștence și brașovencele de la Corona 2010, aceasta din urmă luând locul echipei Rulmentul Brașov, team cu mari pretenții la supremația națională în urmă cu puțină vreme. O galerie extrem de activă a oaspetelor, o antrenoare cu ștaif precum Mariana Târcă dar și un lot conținând handbaliste extrem de valoroase precum Camelia Balint-Hotea, Roxana Cherescu, Adriana-Florentina Istvan, Alina-Maria Şorodoc, Mihaela-Claudia Din, Constantina-Daniela Brânzan, Laura Chiper sau Mihaela-Elena Seifer, toate la un loc dădeau fiori în vederea deznodământului.

Singurul care părea detașat de tensinea momentului părea antrenorul Gheorghe Ionescu, profesorul atât de hârșit în tainele sportului cu mingea mică. Prin atitudinea sa a făcut ca întreaga încărcătură a meciului să treacă pe umerii lui, lăsând-o pe incredibila Andreea Dospin să-și conducă colegele spre victorie.

Scorul final, 29-27 (13-12), a arătat magia echipei nou-promovate, puterea ei de luptă și unitatea care există în sânul lotului. “Woody”, așa cum mai este cunoscută Dospin, a fost cea mai bună marcatoare a partidei, ea reușind 13 goluri dintre care 10 de la punctul de penalitate! Cele 10 reușite de la 7 metri au extaziat sala, pitica cu inimă mare arătând că execuțiile sale de la linia din fața semicercului nu pot fi nicidecum parate! Realizările nepereche i-au confirmat statutul de golgeteră a echipei, performanță cu care s-a încununat și în ediția trecută de campionat!

Singurii “răi” ai jocului au fost argeșenii Barbu și Nica, arbitrajul acestora scoțând din pepeni – de nenumărate ori! – chiar și pe cei mai liniștiți spectatori din sala din Plopeni!

În rest, minunea de astăzi a fost aplaudată la scenă deschisă, minunatele handbaliste Dana Crap, Codruța Zavragiu, Ramona Ștefan sau Ramona Ruscior făcând un meci cu adevărat excepțional! Bravo fetelor, m-ați cucerit definitiv și vă promit că, în limita timpului disponibil, nu voi ezita să vin să vă urmăresc și să vă aplaud!

Etapa următoare, peste fix o săptămână, handbalistele Ploieștiului vor evolua în deplasare la CSM Bacău 2010, o altă promovată! E loc de o nouă victorie!


Până când și, mai ales, de ce?

Aflat în “moarte clinică” după ce managerul Valeriu Răchită l-a desființat la “Pasul la ofsaid”, acuzându-l în direct de tot ce poate fi mai josnic pentru nobila meserie ce o practică, pamfletarul de serviciu, Dragoș Pătraru, realizatorul emisiunii Presing, s-a repliat de minune găsind un subiect demult întâmplat, considerat chiar vechi! Însă, frezată, parfumată și proaspăt aranjată – așezată de-a dreptul cauzei politice pe care o slujește cu atâta patimă – speța a devenit perfect abordabilă în aceste vremuri de răstriște!

Ca să nu o mai lungesc, telenovela cu iz carpatin numită “Fotbal pe milioane de euro, în liga a treia. Pe fals!”, inițiată luni seară la emisiunea tv și continuată astăzi în formă scrisă, se vrea revoluționară și motivat acuzatoare la adresa managerului sportiv de la Chimia Brazi, Lucian Rădulescu. Acesta este un simplu pion de pe o mare masă de șah a fenomenului fotbalistic, personaj care – spre lauda sa! – cunoaște regulamentul sportiv mai abitir decât cei care sunt plătiți regește să facă școală în acest sens!

Refuzând să participe la emisiunea în direct, mai mult, evitând orice contact – inclusiv telefonic – cu cel care, sistematic, l-a ponegrit de-a lungul vremii, Rădulescu a dat apă la moară cârcotașilor de serviciu, lăsând ca așteptata replică să se sterilizeze la “bain-marie” pentru ceva vreme!

Pe logică, după o discuție mai acidă cu el, l-am convins să apară cu explicații vizând acuzele pe care este obligat să le suporte, Rădulescu admițând să acorde un interviu acestui blog. Iată cum a decurs discuția cu managerul sportiv al Chimiei Brazi.

Administrator: Salut, Lucian! La fel de hotărât ca și ieri să nu spui nimic?

Lucian Rădulescu: Salut! Absolut la fel!

A: Și, totuși, cum o să te aperi în fața acestor grave acuze care ți se aduc? Vezi că se vorbește despre fals în acte iar Marius Zencenco, președintele secției de fotbal de la Conpet Ploiești, afirmă că lăsarea ta în libertate reprezintă un lucru grav!

L.R.: Fiecare, la rândul său, este liber să vorbescă ce, și, mai ales, cum știe! Dar, cum și vorbesc, tot așa vor trebui să și demonstreze afirmațiile! Așa am învățat eu, de la oameni mai “grei” decât ei! Eu îi las să vorbescă, să spună absolut tot ceea ce vor, pentru că va veni și vremea ca adevărul să iasă la suprafață! Nu o să mă bag în mocirla asta, singuri se vor deconspira! Și, apropo, ce vrei să fac? Să merg la Pătraru în emisiune și să se ajungă la final, chiar în instanță, să se afirme că totul a fost tratat ca un pamflet? Să-i fac audiență unuia care se află “în cap” cu tot ceea ce înseamnă emisiune și ziar? Mulțumesc, nu vreau asta!

A: Atunci admite să dai un interviu către acest site în care să spui adevărul!

L.R.: Nu am nimic împotriva acestui lucru!

A: OK!

L.R.: O fac doar pentru că aici a apărut pentru prima oară comentariul “pe acte” în ceea ce privește gruparea plopenară! Era prin luna mai, parcă! Actele au rămas, la fel și cele referitoare la Conpet! Mie nu-mi este frică pentru că Dumnezeu nu este decât unul și doar EL va face dreptate! Adică, în prostia mea și a celor care știu ceva carte, chiar să nu-și dea seama domnul conducător Zencenco și acoliții acestuia că există experți grafologi care să se pronunțe asupra vericicității semnăturii de pe acel act? Pentru că, înțeleg, cam de asta aș fi eu acuzat! De fals, că i-am reprodus semnătura! Bine, o să se demonstreze asta! Anume că înțelegerea mea cu Zencenco, pentru suma aceea de bani, pe respectiva hârtie, a ajuns la Conpet, a fost semnată și ștampilată! Apoi, imediat, mi-a fost returnată! Întreb pe toată lumea de bună credință: ce făceam cu banii, îi luam eu acasă? Nu intrau la club? Nu era o tranzacție benefică entității sportive de la Brazi? Unde a greșit directorul Rădulescu?

A: Pardon, managerul sportiv!

L.R.: Să o lămurim și pe asta cu managerul! Clubul Sportiv “Chimia Brazi” a ales ca managementul echipei să fie atribuit către două entități, ambele subordonate președintelui: managerul financiar și managerul sportiv! Personal, consider decizia perfectă, aceasta degrevându-mă de o grămadă de alte probleme! Iar tâmpenia aia cu retrogradarea mea – nu vedeți că-i este frică și scrie că e probabilă? – poate fi verificată, oricând!

A: Dar acuza cu “nevasta finului”?

L.R.: O altă mitocănie “marca Pătraru”! De parcă eu m-am legat vreodată de nevastă-sa, de soră-sa sau de foștii sau actualii lor prieteni sau cunoscuți! Nu înțeleg niciodată de unde atâta dobitocenie! Eu o iubesc pe Georgiana, îmi iubesc copilul din fosta căsnicie, am o viață normală, la fel și fostul fin! Așa a fost să fie, ca după un timp viața să ne rezerve o altă pagină de poveste! Ce trebuia să fac la acel moment? Să plătesc publicitate la pamfletarul Pătraru pentru ca el să anunțe urbea de decizia luată împreună cu actuala nevastă? Sau ce? Să mă lase în pace, cu viața mea liniștită, pe care chiar că i-aș dori-o și lui și neamului său!

În altă ordine de idei, mai vorbim după expertiză! Și, pentru că bombardamentul cu iz politic a și început, prefer să închid telefoanele! Iureș va ieși după aflarea adevărului! Atunci să vedem cine trebuie să stea, eventual, după gratii! Sau, mai bine zis, dacă este grav că mă aflu în libertate!

A: Ar mai fi ceva de spus?

L.R.: O temă de studiu “pour le connoisseur”. Adică pentru specialiștii în regulamente: De ce, oare, mai era nevoie de acord de transfer pentru fotbalistul în cauză de vreme ce acesta era fotbalist liber de contract de la Chimia Brazi? La momentul când Zencenco va spune adevărul despre această chestionare atunci veți avea cu toții și răspunsul la moralitatea acestui conducător! Plus cheia întregului puzzle!

A: Mulțumesc pentru interviu!

P.S.: L-am apelat telefonic, ulterior, pe Romulus Olteanu, președintele Chimiei Brazi. Chestionat pe tema unei eventuale retrogradări a lui Rădulescu vizând actele cu CSO Plopeni și Conpet, oficialul a spus: “În primul rând nu a fost vorba despre nicio retrogradare, clubul promovând o altă organigramă la care Rădulescu nu a pierdut absolut nimic! Apoi, din ceea ce știu eu, cu Plopeniul speța s-a lămurit pe cale amiabilă iar despre episodul Conpet aștept mai multe lămuriri!”