Sincer, nu-mi mai amintesc prezența în teren a lui George Marin, mijlocașului Petrolului din anii ’60. Eram mic, poate prea mic pentru a-l reține pe cel care era desemnat să distrugă atacurile adversarelor. Privirea îmi zbura către atacanți, spre cei care culegeau, de regulă, ovațiile tribunei. Puțin mai târziu, tata mi-a vorbit despre el ca fiind juniorul promovat în sezonul 1957-1958 cu care Petrolul lui nea Ilie Oană a câștigat, la golaveraj, titlul național în dauna marii echipe a CCA-ului. Primul titlu din istoria clubului! De altfel, în vara anului 1957, nu mai puțin de cinci tineri jucători au fost promovați la prima echipă, alături de sărbătoritul de azi regăsindu-i și pe Sfetcu, Tabarcea, Florea și Mircea Dridea. Iar astăzi, din marea echipă câștigătoare a primului trofeu național, alături de George Marin (foto: al doilea din dreapta), îi mai avem în viață doar pe Dumitru Munteanu, Mircea Dridea și Vasile Sfetcu…

Astăzi, la aniversară, vreau să-l omagiez pe distinsul component al Generației de Aur a Petrolului anilor ’60 și să aduc în fața dumneavoastră un episod la care domnia-sa a fost parte – la nivel de discuție – în vacanța de vară pe care am petrecut-o, anul trecut, la Izmir și apoi în Cesme (Turcia). Am avut plăcerea și, totodată, onoarea să discut atunci cu patronul firmei de turism Ekselans, venerabilul Tozge Erdogan, un excepțional om de afaceri născut în anul 1928 și care, de-a lungul vremii, a fost, printre altele, și patronul clubului de fotbal Altay Izmir. Știind câte ceva despre mine, o colaboratoare de-a sa fiindu-mi prietenă, a căutat să-mi facă plăcere deschizând o discuție despre Petrolul Ploiești, Mircea Dridea și… George Marin. Astfel, am aflat că în toamna anului 1963, aflându-se cu treburi la Istanbul, a ales să vadă un meci pe arena Dolmabahce între Fener și Petrolul, partidă contând pentru o cupă europeană, tur preliminar. “Au învins gazdele, parcă la trei goluri, 4-1 sau 5-2! Dar ochii mei au rămas pe doi fotbaliști din România, cel care a și dat un gol, Mircea Dridea, și George Marin, un mijlocaș cu care Senol, vedeta lui Fener, a avut mult de furcă! După o lună am ajuns la Ploiești și i-am revăzut pe cei doi într-un joc retur  pe care Petrolul l-a câștigat cu 1-0 prin golul aceluiași Dridea! Pe amândoi am vrut să-i iau la Izmir, să joace la Altay, dar nu am avut șansă pentru că șefii echipei mi-au declinat oferta! Cred că era vorba și de ceva politic la acea vreme! Aș fi dat bani serioși pentru băieții aceia! Am avut de așteptat ceva vreme pentru a putea să aduc români la Altay, dar nu m-am lăsat! I-am transferat, pentru un sezon, pe Viorel Kraus de la FC Argeș și pe Ion Motroc de la Rapid! Tare bine au fost primiți aici, la Izmir! Fotbaliști buni, talentați, dar parcă valoarea era sub ce văzusem la Dridea și Marin de la Petrolul!” a încheiat partenerul de discuție. Și, ca cireașă pe tort, mi-a arătat un superb tablou cu echipa din Izmir a acelor vremuri, în partea din stânga, la rândul din mijloc și cel de jos, descoperindu-i pe cei doi români transferați…

75 de ani înseamnă, pentru mulți, o viață! Pentru George Marin, doar un alt frumos început! Să ne trăiți, DOMNULE, și să ne bucurați mereu cu amintirile dumneavoastră nepereche! LA MULȚI ȘI FERICIȚI ANI!