La Mehedinți, în Prahova!

“La vie en rose”…

Nu vreau să scriu despre numele englez sub care filmul “La Mome” – viața inegalabilei Edit Piaf – a fost prezentat în țara noastră. Nici despre senzaționala interpretare a lui Louis Armstrong de pe albumul “Satchmo Serenades” ori despre vila cu același nume din Bușteni… Astăzi, pentru mine și destui semeni de-ai mei, “viața în roz” are o conotație aparte doar pentru bucuria de a ne putea deplasa fără să avem nevoie de vreun ajutor.

O să zâmbiți, poate chiar veți cârcoti, dar niciunul dintre voi nu are voie să nu învețe ceva din acest articol. Unul nu neapărat de mulțumire la adresa unui medic, cât o dorită imensă propagandă pentru o instituție precum Centrul de Recuperare Medicală “Mehedinți Decebal SRL” din Poiana Câmpina. Locul unde ședinţele de fizioterapie şi kinetoterapie, serviciile de electroterapie și anticelulitice, gimnastică electrică, mecanoterapie și masajele medicale te vindecă și-ți redau plăcerea de a zâmbi.

După câteva zile de tratament complex – care poate dura și 3 și 4 și 5 ore! – ajungi să prețuiești fiecare pas și orice mișcare pe care o faci în natură! Liniștea sufletească transmisă, plăcerea comunicării, arta de a modela fiecare milimetru care ascunde o durere, toate acestea îi fac pe MAEȘTRII VINDECĂRII din clinică adevărații zei în care puteți crede cu adevărat! De la masor-ul
Marian Dumitru și kineto-terapeutul Ștefan Gustea și până la asistentele Mihaela Dobre, Clara Artene sau Adela Răduță, cu toții coordonați de către domnișoara asistent-șef Elena Ioniță, întregul grup de 50 de oameni speciali care se subordonează prof. dr. Decebal Mehedinți inspiră încredere. Nădejdea că peste o vreme te vei vindeca înseamnă mult. Oricum, suficient pentru ca 5 zile din săptămână, de la orele 10:00 la 24:00, oricine are nevoie de ajutor să îl poată găsi. Muncind cot la cot cu cei de acolo și sperând în micul succes de zi cu zi.

La clinica profesorului am văzut oameni în toată firea plângând de fericire după varii  perioade de recuperare. Am fost coleg de suferință cu un medic greu din Capitală, cu directori de instituții, cu copilași de 1-2 ani, cu mulți, foarte mulți sportivi! I-am regăsit, zi de zi, pe astriștii Salif Nogo, Ben Teeklok, Laionel Silva Ramalho și, mai târziu, Cătălin Grigore. Cu toții, încrezători în
ziua de mâine! Salif, extrem de mulțumit după tratament, mi-a spus: “Domnul doctor este extraordinar! Am reușit să mă vindec aici după operație într-un timp record! Sunt foarte fericit că pot reveni la echipă de la începutul săptămânii!” Zâmbetul acestui fotbalist din Burkina Faso spunea multe, oricum destul pentru a-i face pe sportivi să opteze pentru serviciile clinicii din Poiana Câmpina. Acolo unde, peste tot, sunt expuse fanioane și postere ale echipelor care și-au trimis sportivii să se recupereze la “dom’ profesor”.

Fost sportiv, apoi salvamontist, Decebal Mehedinți are structura unui atlet și acum, după mai bine de 4 decenii de muncă. Privirea sfredelitoare, glumele de calitate, cultura generală, toate îl ajută în relația cu pacienții. Nimeni nu pleacă de acolo neconsultat zilnic. Mănușile domniei sale, adevăratele vedete ale centrului, “vorbesc” continuu despre starea subiecților. Electrozii care le înnobilează curentează fiecare părticică a locului bolnav iar despărțirea de ele te fac, parcă, să plutești până la vestiare și apoi către ieșire. Zi de zi, puterea sporește și după ceva vreme încerci să șutezi, atent, într-o minge imaginară! Uff, tot minge! Și, miracolul deja capătă consistență! Merge, nu mai doare, doar ai impresia că ceva te mai ține! “Este frica, te obișnuiești și cu ea! Dă-i bătaie, e ca înainte!” aud fraza pe care o aștept rostită de ceva vreme. Și, cu promisiunea că voi mai exersa o vreme programul dat, am părăsit Poiana Câmpina.

Acolo, la doi pași de arena unde juca odată echipa lui Dan Chițu, i-am lăsat pe MAEȘTRII VINDECĂRII să încerce alte noi minuni. Minuni care, nu uitați, sunt posibile doar dacă fiecare dintre cei care ajungeți acolo veți crede cu tărie în vindecare, în cei care vă ajută să vă recuperați și în fiecare clipă de muncă! Fără să neglijați, niciodată, speranța și să aveți mereu încredere! Articolul poate fi citit și în ediția tipărită a Telegrafului de Prahova de astăzi, 12.03.2012.


Lasă un comentariu


NOTĂ - Poţi utiliza: HTML tags and attributes:
<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>