Arhivă zilnica: 27 martie 2012

N-ar fi deloc rău!

Astăzi, pe seară, am citit editorialul colegului Cristi Geambașu de la Gazeta Sporturilor intitulat “Celălalt Iordănescu”. O pledoarie pentru valoarea tânărului antrenor Edi Iordănescu, secundul lui Ilie Stan de la Steaua. Ambii puși pe liber, astăzi, de către mult prea grăbitul Gigi Becali. Lecturând materialul m-am gândit că nu ar fi deloc rău ca Edi să poată ajunge să antreneze Petrolul, mai ales că el a și jucat pentru culorile galben-albastre în sezonul 2002-2003! Și, din câte îmi amintesc, a făcut-o din toată inima, fără mofturile și vedetismele unui fotbalist care revenea în fotbalul românesc după o experiență trăită în străinătate! Mă gândesc și la această variantă, entuziasmându-mă vârsta lui – 33 de ani! – tinerețea și ambiția acestuia putând aduce acel declic în rândul Petrolului. Este doar o variantă! Voi propuneți vreuna? Iată, în continuare, textul lui Cristi!

Celălalt Iordănescu

Edi Iordănescu este fiul cel mai mare al lui Puiu Iordănescu. Dar nu numai atît. Condiţia de fiu al unuia dintre cei mai importanţi antrenori români nu l-a ajutat neapărat în viaţă pe Edi, dar i-a creat un confort material în copilărie şi în adolescenţă la care mulţi ar fi rîvnit. Nu a fost ceea ce se cheamă o beizadea, deşi la un moment dat amorul lui cu o cîntăreaţă a ocupat pagini în tabloide. Juniorul a avut chiar şi o carieră de fotbalist, totuşi fără rezultate săpate în memoria mulţimilor. A trecut mai întîi pe la Steaua, ca junior, mai apoi ca senior. A încercat după aceea în Grecia, la Panionios. Au urmat Unirea Focşani, Rapid, Rocar, Alki Larnaca, Petrolul şi, în sfîrşit, la FC Vaslui, pe cînd echipa lui Adrian Porumboiu de-abia făcea ochi în fotbalul românesc.

Edi Iordănescu nu a moştenit talentul de fotbalist al părintelului său – nici Jordi nu l-a concurat pe Johan Cruyff, asta-i viaţa! -, iar după ce a renunţat să mai joace s-a apucat de antrenorat. O meserie grea. O meserie şi mai grea avînd în spate antecedentele familiale. Cînd ai un tată declarat antrenorul secolului, una şi aceeaşi persoană cu omul care s-a aflat la un penalty distanţă de semifinalele Cupei Mondiale, începi cu un handicap. Tot ce faci, tot ce spui este filtrat, comparat, disecat. La 33 de ani, Edi a apucat să antreneze cîteva etape Steaua, de fiecare dată ca interimar care aparţine unui interimat gigantic demarat sub stăpînirea lui Gigi Becali. Oamenii care se pricep la teoria fotbalui spun că tînărul Iordănescu este pasionat şi pare să aibă harul unei meserii dificile pe care o poţi practica şi fără să fi fost un mare jucător. La extrem, pur şi simplu fără să fi fost fotbalist. Aici replica lui Mourinho rămîne fundamentală: nu trebuie să fi fost cal ca să fii un bun jocheu!

Edi Iordănescu nu s-a sfiit să-şi contreze patronul atunci cînd acesta îşi sfătuise echipa să o ia pe jos spre Bucureşti în cazul unui rezultat prost cu “U” Cluj. La scurt timp a venit declaraţia lui Edi care evalua ca minime şansele Stelei la titlu. Mulţi au citit tupeu în replicile lui, inclusiv Generalul, care nu s-a ferit să-şi urecheze odrasla în media după episodul Cluj. Fiul a rămas ferm pe poziţie, dar şi-a argumentat disidenţa. Astăzi, Ilie Stan este antrenorul atent să aplice indicaţiile tehnico-tactice ale managerului Becali, iar secundul Edi Iordănescu este omul care îşi asumă declaraţiile incomode – falimentul echipei MM Stoica-Rony Levy, optimismul demobilizator care domnea peste lotul stelist înaintea meciului de la Tîrgu Mureş. Mîine, este posibil ca rolurile să se schimbe, fiindcă lui Gigi îi plac persoanele care îi cîntă în strună, dar îi apreciază pe cei care au curajul să-i spună adevărul. Adevărul este că Edi Iordănescu s-ar putea afirma ca antrenor în altă parte decît la Steaua. Cu sau fără binecuvîntarea tatălui. Apoi va şti dacă Steaua se refuză sau nu.


“Dragoste” pentru Petrolul!

Întors târziu de la Piatra Neamț, acolo unde Petrolul a clacat din nou, 1-2, am adormit cu greu după ale două ceasuri petrecute pe net. Somn cu adevărat nu am avut iar pe la 9 și ceva am plecat spre stadion. Doream să înțeleg mai multe după acest rezultat negativ, mai ales că jucătorii chiar își propuseseră să facă tot ce le stă în putință să reușească adjudecarea tuturor punctelor puse în joc. În biroul lui Răchită se mai afla administratorul stadionului, Titel Arsene, și el negru de supărare după ce văzuse aseară. După alte câteva minute au mai apărut președintele Andi Crângu și ofițerul de presă Ionuț Pană. Apoi, fugitiv, Marius, contabilul. Mai toate privirile “alergau” spre managerul general. Mai senin ca de obicei, în puține cuvinte, acesta a lăsat să se înțeleagă că decizia luată după meciul cu Concordia nu mai putea fi întoarsă. Că fronda făcută de fotbaliștii săi, la câteva ore după jocul mai sus amintit, nu a avut niciun efect pe termen lung. Convingerea că trebuie să lase locul unui alt antrenor îl stăpânea. Cu ambele telefoane deschise, vorbind cu mai mulți tehnicieni, lăsa impresia unui impresar în căutare de noi contacte. După Andone și Hizo, ambii refuzând politicos Petrolul din cauza unor alte discuții în derulare, a urmat italianul Trombetta. Și acesta a declinat invitația, la acest moment având o situație contractuală cu clubul italian Udinese. A urmat Mircea Rednic, fostul coach al bucureștenelor Rapid și Dinamo, în ultimii doi ani la Alania Vladikavkaz și Khazar Lankaran. Acesta a cerut un timp de gândire de două ceasuri, tentat parcă de provocarea ivită. Nu au mai trecut nici 5 minute și am asistat la cel mai josnic scenariu trăit în întreaga mea existență de jurnalist: zece tineri, postați în rol de cai troiani, au făcut cale netedă reporterilor de la Prahova TV și RTV – posturi controlate politic de către miliardarul Sebi Ghiță – intrând nepoftiți în birou, chestionându-l pe Răchită despre jocul echipei, demisie, noul antrenor, strategie… Genul acestor răzvrătiți este descris foarte bine de către unul dintre cei mai influenți și mai prolifici bloggeri din România, colegul Adrian Ciubotaru. (http://www.adrianciubotaru.ro/razvratitii-camuflati/)

Am trăit cele mai umilitoare 15 minute din viață, cu camerele colegilor îndreptate în stânga și în dreapta ca niște adevărate mitraliere și cu un final grotesc, în care o colegă de la televiziunea locală aproape că s-a legat de un scaun, fiind cu greu convinsă să părăsească încăperea în care filmase fără niciun acord! Tânăra dorea, țineți-vă bine, declarații în exclusivitate, de la Răchită sau Crângu, amenințând că nu pleacă până nu le obține!!!

Repet, am văzut în viață o grămadă de acțiuni ale mass-media menite să descopere adevăruri irefutabile. Sunt de acord cu incisivitatea, cu umorul de bună calitate, cu ironiile fine. Dar, această modalitate de a face televiziune, cu pătrunderea forțată într-un spațiu public, totul din dorința de a fabrica senzaționalul - în acest context lucrurile reprezintă o uriașă miză politică! - demonstrează o incredibilă formă de tupeu, urmând, probabil, să ne așteptăm și la alte astfel de mizerii odată cu apropierea datei alegerilor!

Firește, asta este clar, odată cu finalul campionatului vom constata evidența: Petrolul se salvează și meritele sunt clar ale noului antrenor sau Petrolul retrogradează și vina este exclusiv a lui Răchită&Co. Chiar dacă o să ziceți că am luat-o din loc, eu încă mai cred în salvarea de la retrogradare pentru că echipei îi mai trebuie 5 victorii din 11 etape…

La final, o (altă) veste proastă: și Rednic a renunțat, anunțând că urmărește o pistă în afara României. Chit că a admis faptul că echipa are potențial și, implicit, șanse să se salveze.