Arhivă lunară: aprilie 2012

Petroliștii și pamfletarii

La Petrolul, că tot trebuia aflat odată și odată, au existat momente glisante vreme de aproape o lună. Demisia lui Răchită, aducerea lui Mulțescu, rezultatele bune ale echipei, retragerea în conservare a președintelui Crângu, premierile  finanțatorului Capră, toate la un loc au creat o undă de șoc. Din fericire, vorba seismologului Gheorghe Mărmureanu, ”cutremurul a fost unul de intensitate redusă, minor chiar, în urma căruia nu s-au raportat evenimente majore!”

Ieri, după amiază, cei patru oficiali ai echipei - pomeniți mai sus - s-au întâlnit la “Ilie Oană”. Ca bărbații, fără mijlocitori și avocați din oficiu, fără niciun martor de onoare. S-au discutat problemele ascunse dar și cele de suprafață care răzbăteau din spatele ușilor închise, s-a stabilit o strategie pe termen scurt și foarte scurt. Probabil că nu mai trebuie punctat, scopul în sine – salvarea echipei de la retrogradare – a ținut capul de afiș al întâlnirii. Fiecare contra fiecare, cu argumente dintre cele mai solide, terții au ajuns la un numitor comun. Iar cele întâmplate în ultima perioadă, multe dintre ele generate de frustrarea tuturor în fața rezultatelor uluitoare ce se produc în acest campionat, s-au risipit precum un fum de țigară. După astfel de întâlniri nu este nevoie de protocol. Fiecare știe exact cât a întins coarda în relația cu colegul, prietenul sau partenerul său. Fiecare a lăsat, la rândul său, capul în pământ. Important este că, finalmente, cu toții au lăsat deoparte încrâncenarea și orgoliul prostesc. Mai mult, fiecare a înțeles că binele comun poate fi mult mai ușor conturat și numai în cazul unei diplomații de sorginte proprie. Știindu-i pe toți petroliști, Gigi Mulțescu aderând la culorile galben-albastre imediat ce a fost instalat ca antrenor principal, am știut din prima că flerul și inteligența vor domina și subjuga interesul meschin și  ranchiuna măruntă. Bărbații din conducerea Petrolului au arătat că pasul echipei pe drumul pavat cu dale de categoria A este unul de defilare! Că nicio echipă nu va trebui să ia în joacă ambiția lupilor!

Cu venin în suflete, oamenii de serviciu care se luptă pentru agitarea apelor și destabilizarea clubului de pe strada Stadionului au rămas bușbe (bouche bee, pentru simandicoși) la auzul concordiei. Tocmai ei, cei care prognozaseră la început de săptămână că unul din doi, Mulțescu ori Răchită, va trebui să părăsească clubul din cauza incompatibilității dintre ei! Cu minciuna literă de lege, aflați la umbra emisiunilor pamflet, aceștia încearcă toate tertipurile pentru a crea haos și a conduce situația în urma doritei dezbinări: știri false, telefoane comandate, pioni otrăviți! Fără să știe că un oraș precum Ploieștiul a devenit un sat mai mare, în care fiecare se știe cu fiecare și toți îi știm pe ei! Rușine să vă fie!

Finalul îl vreau de poveste: chit că au făcut totul pentru ca nimic să nu se raporteze sub mandatul lui Răchită, oamenii mici din umbra marelui guru au ajuns să-și roadă unghiile de draci și invidie: stadionul OZN al urbei a crescut într-un an cât altele în patru, Petrolul a promovat în prima ligă după un parcurs rectiliniu de trei sezoane iar, cireașa de pe tort, situația juridică a echipei va fi soluționată definitiv mâine, în ședință a Consiliului Local, foștii acționari urmând să semneze cedarea definitivă a acțiunilor la club în favoarea celor doi frați Capră! Adică, inversul celor prognozate, în timp, de către pamfletarul de serviciu, prietenul primarilor din urbe înainte ca ei să ajungă în funcție! Doare, Pătrare?


Scârbă de scârbe

Sincer, ați crezut vreodată în liniștea platonică instalată la Petrolul odată cu rezultatele bune din ultima vreme? Nu? Nici eu! Sincer de tot vă spun asta, pentru că miza viitorului echipei este cu mult mai mare decât o simplă evitare a retrogradării. Iar, când vorbesc de miză, trebuie automat să vă gândiți la viitorul politic nu prea îndepărtat care va împărăți urbea! Cum bine se observă, indiferent cum se mișcă apele pe Stadionului 26, cineva ar trebuie să depună armele! Și nu oricum, ci azvârlit precum o măsea stricată! Da, de Valeriu Răchită este vorba, răul-răului întruchipat în manager general, singurul care – în opinia aripei protestante de serviciu! - bagă bățul prin gard și împiedică bunul mers al echipei! Mai voalat sau pur și simplu direct, acestuia i se cere să părăsească serviciul, mai precis să capituleze, războiului în floare refuzându-i-se din start o necesară antantă.

Cel care ațâță la infinit și vrea să-și atârne Răchită la butonieră este mai vechea cunoștință D. Pătraru. Un nemulțumit existențial, mereu acid dar numai ajutat de sifon, acesta a văzut în actualul manager cel mai mare rău pe care Petrolul îl are acum în structură! Răchită le urmează altor predecesori cu care jurnalistul a avut meciuri grele, nume precum Luca, Alexandru sau Bercea fiindu-i la acest moment capete de afiș în seria de procese cu care se confruntă! Un hâtru, petrolist sadea, se amuza zilele trecute atunci când discuta despre norocul conducătorilor Petrolului din anii ’50, ’60 sau ’70 de a nu-l cunoaște pe acest Pătraru. “Tinerețe, dacă era băiețașul ăsta atunci, frații Dero și toți ăilalții erau și acum la mititica!” Veșnic nemulțumit, acum trecut cu arme și bagaje în opoziție – ce să-i faci, de acolo poți arunca cu lături! – acesta își dovedește micimea și atacă la baionetă, decis să schimbe orânduirea și, eventual, să intre en-fanfare pe poarta din față a clubului. Paradoxal, cu toate că multă lume îi cunoaște regulile jocurilor murdare, mai nimeni nu-l pune la colț! “Miza Petrolul”, mai precis dorința lui de a controla o parte din afacerile de la stadion, s-a transformat în luptă de guerillă, prietenul de atunci, Răchită, refuzându-i cererea. Iar managerul - doar întâmplător consilier al primarului! – sesizând motivele iubirii ascunse, l-a ejectat pe Pătraru, conștient totuși de lupta care începea. Dezvăluite “live” de Răchită în emisiunea “Pasul la ofsaid” de la Alpha TV, potlogăriile făcute de acest Pătraru au ajuns subiecte de can-can în tot orașul iar jurnalistul, cu emfază, anunța că-l va acționa în instanță pe Răchită pentru atac la persoană! Ați auzit vreodată de acest demers? Nici eu!

Odată schimbat acționariatul, noul investitor, Daniel Capră, a adevenit ținta favorită a pamfletarului. (Apropo, v-ați întrebat vreodată de ce Pătraru semnează texte și realizează doar emisiuni sub garda pamfletului ? Simplu, deoarece nu își permite niciodată să scrie și să spună ceva asumându-și asta!) Cred că, deja, cunoașteți cine era Capră, atunci, în viziunea ziaristului: un evazionist fiscal pus sub acuzare de DNA pentru spălare de bani, dar și constituire și aderare la un grup infracțional organizat! Adică un nenorocit, “săgeata lui Florian Walter până la vară”, adus la frâiele conducerii Petrolului de un alt nenorocit, Vivi Răchită! Acum, la doar câteva săptămâni de la instalarea lui Capră, tonul oportunistului s-a moderat brusc. Deja, Capră este în barca lui Andi Crângu iar ambii sunt dușmanii lui Răchită! Observați tactica strict distructivă precum și dorința atroce de a scăpa de noul său dușman de moarte! Ce om… L-am întrebat pe Dan Capră, după prânz, în ce relații se află cu cei din conducerea clubului. Mi-a răspuns senin: “Excelente, chit că unii au temă să le destabilizeze!” Iarăși ați ghicit cine!

În ecuația bolnăvicioasă sunt incluși suporterii. Iar dumneavoastră, cei mulți și devotați exclusiv cauzei Petrolului, cunoașteți deja poziția excepțională a fanilor, nu neapărat doar a celor care sunt parte a galeriei din Peluza dinspre Maternitate. Marea masă a iubitorilor de galben și albastru trăiește, etapă de etapă, doar pentru echipă și al ei deziderat. De aceea cântă non-stop, de aceea produce valul victoriei și-și strigă iubirea pentru culori. Câțiva dintre ei, teribiliști și coruptibili totodată, au intrat subit în mrejele jocului de-a politica, încercând să exercite o presiunea josnică, menită să facă jocul celor care-i plătesc! Cu timpul, se știe, aceștia vor fi primele “sifoane”, urmând să regrete amarnic acțiunile acestor zile preelectorale… Se mizează pe tăria pumnului, pe vocea ridicată. Nimeni nu-i poate convinge că acest proiect are șanse uluitor de mari să ajungă la vârf DOAR DACĂ EI, FANII, VOR CREDE ÎN PROMISIUNILE FĂCUTE ACUM TREI ANI! Promisiuni pe care nimeni nu le-a încălcat! Firește, c-așa-i în orice mediu românesc, mai bine e să latri în vânt decât să încerci să faci concordie, mai ușor e să le ai pe toate, de-a gata, decât să muncești și să le produci!

Am fost de acord cu decizia lui Mulțescu de a schimba ultima zi de cantonament de dinaintea meciurilor oficiale, de la Crâng la un hotel din oraș. Am zis că “Turcul” are viziuni mai noi, că Răchită – cu toate că-i mai tânăr – s-a ros altfel în timp! A înțeles asta și Vivi, chit că i-a fost destul de greu să înțeleagă cum alte generații au putut face cantonament în mijlocul naturii, fără Internet și sute de canale de televiziune! Nu mai spun despre economiile conexe. Dar, și-a dat acordul! Acum, gata, a făcut rău! Plus, zice pamfletarul de serviciu, promisiunea făcută jucătorilor, un pachet consistent de prime, dacă vor câștiga următoarele două meciuri! Temă atribuită acum lui Vivi, via Dan Capră! Păi, logic, de vreme ce ambii au fost la partidă umăr la umăr și finanțatorul a promis banii de față cu el!

În rest, minciunile la ordinea zilei! Cât mai trebuie, oare, să fie suportat un astfel de caracter? Imaginați-vă câtă ură poate strânge și emana acest Pătraru, de vreme ce finalul ultimului său articol de pe blog se încheie astfel: ”Lui Răchită nu-i rămâne decât să se roage ca Petrolul să piardă la Sibiu, pentru a-și compromite definitiv șansele de salvare”! Bre, ai luat-o razna!

 

 

 


Petrolul a câștigat Cupa Pascală 2012

Suntem obișnuiți să privim cu circumspecție fotbalul celor mici și foarte mici. Noi, cei din mass-media, suntem aproape de fenomen doar la sfârșit de an, atunci când se desfășoară Cupa Moș Crăciun. În rest, nimic… Asta și pentru faptul că puținii organizatori care se mai implică în această nobilă meserie refuză – sau uită, pur și simplu! – să se promoveze cu ajutorul nostru. Observați că o altă categorie, cea a ignoranților, nici măcar nu o mai amintesc!

Astăzi, total întâmplător, am aflat că la Strejnic, pe arena Conpet, se desfășoară fazele finale ale unei competiții rezervată copiilor născuți în anii 2000 și 2001. Sub titulatura “Cupa Pascală 2012″, AJF Prahova și firma Irimat Cons – patronată de Florin Goruneanu – au oferit vreme de trei zile condiții decente pentru întreceri, cazare și masă celor 20 de echipe aliniate la start. La categoria copiilor născuți în anul 2000 au participat 10 echipe, dispuse în două grupe: Concordia Chiajna, Juniorul Brașov, FC Brașov, CSM Ploiești și Petrolul Ploiești (A) și Știința Craiova, Viitorul Constanța, LPS Buzău, Conpet Ploiești și Astra Ploiești (B). Cealaltă categorie, cea a copiilor născuți în anul 2001, a fost onorată de: Dinamo București, Concordia Chiajna, LPS Galactic Buzău, CSM Ploiești și Petrolul Ploiești (A) și CSS Târgoviște, Academia “Gheorghe Hagi”, Dinamo București 2, Conpet Ploiești și Astra Ploiești (B). Au rezultat 20 de meciuri jucate marți, alte 20 miercuri și întrecerile finale, astăzi. Fotbal pe lățimea terenului, două partide odată. Fiecare meci a avut două reprize a câte 20 de minute cu 5 minute pauză.

Am avut plăcerea să văd semifinalele și finalele competiției. Câtă emoție, câtă patimă… Spectatorii, câteva sute – majoritatea părinți – au putut savura un regal fotbalistic. Piticii, unii dintre ei cu șortul până-n vine, s-au întrecut în arta driblingului și a șuturilor minune, smulgând aplauze la scenă deschisă. Finala la categoria copiilor născuți în 2001 a revenit bucureștenilor de la Dinamo, trupă câștigătoare cu 3-0 în dauna buzoienilor de la LPS Galactic. În meci vedetă, “cei mari” – născuți în anul 2000! – au prezentat un meci cu încărcătură maximă: Petrolul – Astra! Și, asta, nu neapărat pentru că se întâlneau echipele unor tehnicieni din noul val (Iulian Cojocaru de la Petrolul, respectiv Matei Marius Georgian de la Astra), ci pentru că team-urile reprezentau duelul la vârf al momentului dintre echipele ploieștene de primă ligă! Vă imaginați cum s-a jucat, cu câtă ardoare a avut loc fiecare contact, fiecare deposedare, fiecare șut! Susținute frenetic de galerii constituite ad-hoc, cele două formații au arătat ardoarea deplină a fotbalului copilăriei, a bucuriei nebune, a lacrimilor neostoite… Au învins galben-albaștrii cu 3-0 dar meritul de a vedea un joc pe cinste l-au avut ambele echipe.

Am descoperit laturi umane care se transformă, reversibil, de la un moment la altul. Coach-ul Petrolului, un tip liniștit și cu carismă în afara terenului de joc, se metamorfozează într-un vulcan de-alungul partidei. De cealaltă parte, tehnicianul Astrei  – un bonom în viața de zi cu zi – a arătat și o altă față, cea a profesorului sever, veșnic nemulțumit de cei pe care-i antrenează! La rându-le, unii copii au arătat cum imagini oferite de televiziuni le pot influența grav comportamentul, alții – puțini, este adevărat - m-au impresionat prin naturalețea lor, prin felul în care au înțeles că fotbalul poate deveni, odată, chiar un mod de a  trăi viața fără patimă și ardoarea prost înțeleasă, demonstrată zilnic de prea mulții practicanți ai acestui JOC. Am savurat horele încinse după victorii, m-am întristat alături de cei învinși. Lacrimile curate de pe obrajii bucălați și roșii erau sorbite de mamele aflate în ipostaze, probabil, unice! Nefericite din cauza supărării pruncilor, acestea primeau și dojanele venite de la antrenori! Viață de mamă de fotbalist, ce mai! La tați era mai simplu: am văzut cum unii își încurajau perdanții, alții, prea frustrați, îi dojeneau ba chiar îi și cârpeau!!! Ce părinți…

Mi-a plăcut mult festivitatea de premiere. Toate echipele au fost recompensate pentru participare iar cele mai merituoase dintre ele au avut parte și de daruri. Echipamente de joc, tricouri de antrenament, mingii, cupe, diplome, etc. Au fost premiați cei mai buni goal-keeperi și golgheterii ambelor categorii de vârstă. Petrolul i-a propus pentru viitor pe portarul Alin Ioniță și pe atacantul Antonio Manolache. Primul, chit că era durduliu, a arătat o priză excelentă și mobilitate mare. Alin, pe tot terenul, a avut două execuții de mare valoare, șuturile sale de la peste 20 de metri făcând inutile plonjoanele astristului Ionuț Voicu. Pe fondul general al bucuriei petroliștilor, Silviu Crîngașu, președintele AJF, a avut un discurs de bun simț în care a mulțumit patronului Irimat Cons pentru efortul financiar consistent alocat întregii competiții. La final, în tandem, Crângașu și Viorel Băltățeanu – șeful sectorului juvenil din AJF Prahova, 73 de ani! - au părăsit arena, mulțumiți pentru că reușiseră să bifeze o acțiune bună. Aplauzele celor prezenți chiar au dovedit acest lucru!

Păcat că nu au fost prezenți mai mulți oficiali ai fotbalului prahovean… Doar Costel Lazăr și Gigel Rohat de la Astra, respectiv Adi Toader de la Petrolul. ATÂT! Să mai zică cineva că există interes pentru acest sector fotbalistic! Să fie foarte clar, copiii fac fotbal la acest moment DOAR din ambiția părinților de a-și vedea odraslele vedete! Cluburile sunt vai mama lor…

Pentru toți cei care urmăresc traiectul sportiv al puștilor de nici 12 ani, iată cele două loturi :

Petrolul: Alin Ioniță – Valentin Ticu, Andrei Stoicescu, Marian Constantinescu, Gabriel Diță, Dragoș Dumitru, Alexandru Rusu, Antonio Năstase, Antonio Manolache, Andrei Șerban, Cristian Manea, Adrian Țolea, Viorel Ion, Andrei Costache și Cristian Barbu. Antrenor: Iulian Cojocaru.

Astra: Ionuț Voicu, Leonard Costache – Matei Movilă, Robert Panait, Gabriel Șerban, Ștefan Barbu, Valentin Mihăilă, Ionuț Ancu, Alin Lazăr, Florin Manole, Adrian Totu, Andrei Dobrin, Gheorghe Diaconu, Bogdan Stanciu, Sebastian Stancu. Antrenor. Antrenor: Matei Marius Georgian.


Maturul, optimistul și realistul

Am fost prezent, în această dimineață, la conferinţa de presă organizată de CSU Asesoft. La întâlnirea cu reprezentanţii mass-media au fost prezenţi antrenorul Vladimir Arnautovic, jucătorii Cătălin Burlacu şi Vladimir Tica, dar și președintele executiv al grupării, Ionuț Georgescu. Temele discuției au fost legate de cei 7 ani scurși de la câştigarea FIBA Europe Cup - singurul trofeu inter-cluburi din vitrina baschetului masculin românesc! – și iminentul duel cu orădenii de la CSM,  două partide contând pentru play-off-ul campionatului național. Clasându-se pe locul patru, cu unul mai sus decât orădenii, studenții ploieșteni vor beneficia de avantajul primelor două partide “acasă”, victoria finală și pătrunderea în faza următoare fiind suficiente în algoritmul “3 din 5″.

Volubil, cu voce guturală, Vlado Arnautovici a deschis conferința răspunzând la o întrebare legată de acest loc IV obținut după sezonul regulat: “Era clar că aceasta va fi prima întrebare! Ce să zic, sunt așa și așa! Mulțumit după 11 victorii consecutive, nemulțumit că am pierdut-o tocmai pe cea de la Timișoara și astfel șansa de a termina pe primul loc după acest sezon! Oricum, la acest moment, consider că echipa este capabilă să câștige campionatul, chit că, prezumptiv, vom disputa într-un timp relativ scurt mai multe jocuri decât într-un întreg retur! Sunt de părere că pornim cu prima şansă într-un sistem 3 din 5. Și asta pentru că avem o bancă mai lungă, venim după câteva victorii importante în retur şi tocmai de aceea trebuie să tratăm cu maximă seriozitate play-off-ul.”

La rându-i, căpitanul Cătălin Burlacu a spus: “Echipa este mult mai putenică decât în tur, numai Dumnezeu făcând posibil jocul sorții! Imaginați-vă că fără accidentarea lui Mike Jones eram, probabil, în aceeași situație ca la finele turului! Așa, personal, îmi este mult mai ușor să evoluez avândul pe Vladimir (n. red – Tica) în <<căciulă>>, spațiile create de acesta fiind chiar esențiale pentru desfășurarea mea în joc! Mă întrebați despre cariera viitoare, dacă voi antrena vreo echipă… Ei bine, să știți că m-am mai gândit la asta dar nu știu ce să răspund acum. Pentru că, după ani și ani de antrenamente și jocuri, acum, când nu mai sunt chiar tânăr, devine prioritară și familia! Plus, dacă mă gândesc mai bine, să încep cu sfaturi și urlete către niște tâmpiți, parcă nici nu mai vreau! Da, îl înțeleg din plin și pe Vlado, i-am înțeles și pe ceilalți profesori pe care i-am avut! Dar una e să joci și alta la catedră! Oricum, am preferat antrenorii cu vână, activi, colerici! Cred că așa aș fi și eu! Mă mai gândesc!” Același Cătălin Burlacu a venit cu o completare perfectă la tema discuției vizând adversarii de după “meciurile de încălzire” cu orădenii: “Îmi doresc Mediașul în semifinale, este o echipă pe care am învins-o de două ori în acest sezon şi nu cred că are forţa necesară pentru a ne surprinde! Cred că finala o vom câștiga în dauna clujenilor! Așa mă văd, după norocul ăla incredibil avut anul trecut! Mor când mă gândesc la aruncarea aceea a lui Morris, de la jumătatea terenului, în ultima secundă! Acolo aș vrea să câștigăm finala, în fața unui public total ostil, pe meciul 7, să văd lacrimi și frustrare în tribune! Ar fi scenariul perfect pentru mine, unul care am trăit ultimul meci de anul trecut la niște cote inimaginabile! Mi-a fost o ciudă de moarte și am jurat că o să mă răzbun crunt! Nu vreau să mai văd supărare în ochii lui Sebi Ghiță, nu mai vreau resentimente din partea lui Alex Iacobescu! Vreau să jucăm în finală cu Clujul și să-i umilim! Dacă se poate, chiar acolo, la ei acasă!”

Ultimul, Vladimir Tica, a răspuns în engleză întrebărilor venite din sală: “Am ajuns la Asesoft destul de târziu, la jumătatea returului, dar nu-mi pare deloc rău! Am regăsit spiritul învingătorilor într-un campionat bun, la o echipă de top! Ne aşteaptă un play-off foarte interesant. Avem o echipă formată din jucători maturi, cu experienţă, care petrec, în medie, peste 20 de minute pe teren. Vreau să devin campion alături de CSU Asesoft şi un prim pas ar fi acela de a trece mai departe, în semifinale. Chiar dacă nu îmi place să dansez, dacă spuneți că acesta este obiceiul pe aici (n. red – ca învingătorii să joace pe mese!) o să mă conformez cu plăcere!”

Primele două meciuri din play-off  dintre CSU Asesoft și CSM Oradea se vor disputa, așadar, mâine și joi, de la orele 20:00, respectiv 18:00, la sala din Brazi. Ambele partide vor fi transmise în direct de DigiSport.
La primul meci, cel de miercuri, jucătorii și staff-ul CSU Asesoft vor oferi cadouri spectatorilor prezenți în sala de la Brazi, cu ocazia Sfintelor Sărbători de Paște.


Câteva lecții

Nicio minune nu a fost în Ștefan cel Mare la acest 1-3… A fost doar un joc bun al Petrolului coroborat cu o prestație subțire a bucureștenilor! Samba lui Boudjemaa și “foarfeca” lui Hamza au rămas clipele de referință ale acestui meci dar cele trei puncte sunt ale tuturor celor care au crezut – și încă o mai fac! – în aura echipei fanion a Ploieștiului.

Am întâlnit în “Groapă” zeci de prieteni ai Petrolului. Unii, cu lacrimi în ochi, ajunseseră în preajma sectorului rezervat mass-media așteptând clipa izbăvirii sunată din fluierul circarului Unimătan. Odată produsă, îmbrățișându-se în dreapta și în stânga cu semeni de-ai lor care simpatizau cu Petrolul, fanii purtând însemnele galben-albastre au dat frâu liber bucuriei. Aplaudați de bucureștenii care cereau demisia lui Ciubotariu, petroliștii au făcut spectacol pe aleile de evacuare. Tristețea și frustrarea alb-roșilor și marea eliberare a ploieștenilor. Imagini șoc trăite și de ultrașii prahoveni în urmă cu doar câteva etape…

La “zona mixtă”, 9 camere de filmat de la toate televiziunile bucureștene așteptau ieșirea “actorilor”. Rând pe rând, Niculae, Kone, Pulhac și Bălgrădean au refuzat invitația colegilor de mass-media. Cu capetele plecate, târând cu silă gențile enorme, dinamoviștii au dispărut în uriașa parcare a arenei. “Niște țărani, dacă ar fi câștigat nu mai scăpam de ei” spunea cu obidă o fătucă de la Antena 1. Care, imediat, s-a repliat rugându-ne pe noi să i-l prezentem pe Boudjemaa, apoi pe Hamza. “Vă rugăm frumos să-i aduceți dumneavoastră în fața camerelor! Începem să-i învățăm și noi pe băieții ăștia, de săptămâna viitoare nu vă mai cerem ajutorul!” Probabil că domnișoara a rămas plăcut surprinsă nu numai de driblingurile și golurile celor doi ci și de “prestația” acestora în fața camerelor de luat vederi!

În mașină, la întoarcere, ascultând interviul pe care Mulțescu îl oferea în direct celor de la Radio GSP, am avut plăcerea să constat  – chit că, personal, știu asta! – echilibrul discursului actualului antrenor al Petrolului. Întrebat despre echipa pe care o conduce și despre modalitatea prin care a reușit să-i aducă pe băieți într-o astfel de formă, “Turcul” a spus: “Corect este să radiografiem întreg spectrul discuției! Să nu se uite niciodată că fotbaliștii pe care acum eu îi conduc sunt aduși de Vivi Răchită! El i-a văzut, el i-a apreciat, el i-a convins să semneze cu Petrolul! Numai neșansa a făcut ca el să nu mai antreneze acum, chit că o merita pe deplin! El dorea o echipă ofensivă, care să facă spectacol! Nu a fost deloc departe, l-au chinuit doar cele 5 minute de la jocul cu Chiajna! Poate că nici măcar nu aș fi ajuns vreodată la Ploiești dacă Petrolul câștiga atunci! Era un moment formidabil și, sincer, ce rost avea să se gândească cineva la plecarea lui? Să știți că atmosfera la echipă o facem cu toții, cei care tragem acolo pentru același obiectiv! Încercăm să facem pași importanți, de la etapă la etapă, și încercăm să evităm retrogradarea! Petrolul nu are echipă de liga a II-a!”

Firește, pentru cei care deja mă cunosc, ediția de luni a “Pasului la ofsaid” – care va debuta după ora 20:30! – va aduce în fața dumneavoastră exact protagoniștii zilei în materie de sport prahovean: Mircea Dridea, simbolul de 75 de carate al Petrolului și Gheorghe Mulțescu, antrenorul de azi al echipei. Veți avea posibilitatea să dialogați cu invitații și să-i întrebați, eventual, cum au trăit cele 90 de minute ale tăvălugului petrolist din Groapă! Vă veți minuna de răspunsurile primite!

Îi las în plata Domnului pe “specialiștii” care dansau pe mese după înfrângerea Petrolului cu Concordia… Care, nu odată, au condamnat politica transferurilor din iarnă și l-au târât spre ridicol pe Răchită. Răutatea acestora, clipele de fericire trăite în zilele atât de grele pentru club, se pot finaliza în foarte scurtă vreme. Rămași precum cucii, aceștia vor avea parte de exact ceea ce își doresc: sictir, oprobriu, indiferență!  Meritat, zic eu! NU?

Astăzi sunt Floriile, tradiționala sărbătoare ce are loc anual cu o săptămână înainte de Paște. La mulți ani tuturor celor ce poartă numele de Florin, Florina, Margareta, etc. adică tuturor celor ce poartă nume de floare !

(Pozele, nicio noutate, sunt realizate de către prietenul meu Răzvan Păsărică, probabil cel mai bun fotograf de sport din România).


Mircea Dridea, un simbol de 75 de carate!

În preajma marii sărbători a Învierii Domnului obișnuiesc să fac o recapitulare a timpului scurs pe roata vieții. “Nu poți întoarce timpul pe care l-ai pierdut. Poți doar să nu-l mai pierzi în viitor…” spune un citat din literatura vremurilor noastre.
Îmi reconsider poziția față de unii amici, îmi cer iertare altora pe care i-am dezamăgit în ultima perioadă. De cele mai multe ori, adevărații prieteni i-am descoperit în preajma acestui mare praznic. Și nu întâmplător, astăzi,  7 aprilie, unul dintre cei mai mari fotbaliști români din toate timpurile, ploieșteanul MIRCEA DRIDEA, împlinește frumoasa vârstă de 75 de ani! De numele maestrului emerit al sportului, al fostului președinte al clubului fanion al orașului și al cetățeanului de onoare al urbei se leagă povestea romanțată a PETROLULUI, unul dintre cele mai mari, prolifice și frumoase cluburi ale României.

Ce știu foarte bine este că acest nume, DRIDEA, l-am memorat înaintea multor rude, unele chiar apropiate. Copil fiind, dus la stadionul “Ilie Oană” de către bunul meu tată, am căpătat o sensibilitate aparte față de cel care, duminică de duminică, obișnuia să vrăjească  cu golurile sale o întreagă comunitate. Și nu au fost deloc puține, în cele 282 de partide jucate NUMAI LA PETROLUL reușind să înscrie de 144 de ori! Iar, pentru echipa națională, în cele 18 selecții, a mai plusat cu alte 8! Rememorez cu plăcere nedisimulată miuțele de după meciurile Petrolului când, alături de alți copii, mă și vedeam golgheterul DRIDEA,  încercând cu toții să copiem ultimele execuții aducătoare de victorii și celebritate. Erau momentele când Mircea DRIDEA se metamorfozase în cel mai iubit fotbalist al Ploieștiului, numele său fiind pe buzele tuturor celor care aveau habar de fenomen. Fără a întinde pelteaua și a exagera inutil, DRIDEA reprezenta atunci pentru comunitatea petrolistă – și nu numai! – cam ceea ce reprezintă astăzi Messi sau Cristiano Ronaldo pentru fotbalul spaniol! Chiar mondial! (foto: Răzvan Lupică)

Mi-aduc aminte că, odată, tot copil fiind, l-am rugat pe tata să facă ceva pentru a-l cunoaște îndeaproape pe Mircea DRIDEA. Lucrând la ICOTS și avându-l director pe dl. Ungureanu – bun prieten cu președintele Urich, ICOTS fiind și unul dintre sponsorii de seamă ai Petrolului! – tata mi-a facilitat prin aceștia o întâlnire de câteva minute cu idolul orașului. Alături de mine se afla și Sorin Iamandi, prietenul dintotdeauna, de care nu am putut scăpa sub niciun fel auzind că tata a aranjat o întâlnire cu marele DRIDEA. Ne-a strâns mâna bărbătește, ne-a întrebat câte ceva legat de școală și de orele de sport și… cam asta a fost totul. Ce rețin cu claritate după acel eveniment este legat de schimbarea polilor de șmecherie în curtea școlii unde ne jucam, ajungând – grație întâlnirii cu marele fotbalist – o mică vedetă printre copii!

Mai târziu, odată cu angajarea la “Ziua-ediția de Prahova”, am ajuns în ipostaza de a-l intervieva pe marele maestru la împlinirea vârstei de 60 de ani! Am făcut un material generos, întins pe jumătate din imensa pagină de sport alocată – unde mai sunt ziarele de altădată? – textul lecturat a doua zi de Adrian Moroianu, patronul ziarului, aducând secției Sport o frumoasă bilă albă! Și mai târziu, la Alpha TV, am avut parte de o altă mare plăcere, avându-i invitați de onoare pe frații DRIDEA, succesul emisiunii “Pasul la ofsaid” fiind asigurat prin aceste prezențe de marcă. Iar luni, în cadrul aceleiași producții, distinsul sărbătorit de astăzi va fi omagiat pentru frumoasa vârstă împlinită.

Pentru cei care încă nu știu aceste lucruri, Mircea Dridea a jucat numai la Petrolul Ploieşti şi numai în Divizia A, 15 campionate (1956-1971), în 282 de jocuri, înscriind 144 de goluri, fiind unul din cei mai eficienţi jucători din istoria fotbalului românesc! Este triplu campion al României (1958, 1959, 1966) şi câștigător al Cupei României (1963), evoluând în 20 de jocuri în Cupele Europene, cu 10 goluri înscrise! Probabil cel mai valoros a fost cel marcat în victoria istorică, 3-1, cu Liverpool, cea mai bună echipă a Angliei, țara campioană mondială în acel an de poveste, 1966.

La mulți ani, DOMNULE! Fie ca această mare zi – probabil neîntâmplător “aleasă” în Sâmbăta Floriilor! – să vă aducă cele mai alese momente de liniște și pace sufletească, sănătate, fericire și toate cele bune! Iar seara, la un pahar de vorbă, țineți pumnii strânși Petrolului în meciul cu Dinamo, așa cum făceam și noi, copiii de altădată, când DUMNEAVOASTRĂ intrați pe gazon! Nu de alta dar, se știe, PETROLUL reprezintă și o parte din DRIDEA! Reversul este pe măsură!