Scrisoare deschisă adresată lui Florian Walter (articol publicat în cotidianul Telegrama)

Nu vă ascund faptul că, din momentul în care aţi preluat oficial Petrolul, am vrut să port o discuţie cu dumneavoastră, acel demers jurnalistic pe care îl caută inutil şi ceilalţi colegi de breaslă. Cu toţii am fost duşi cu zăhărelul, amânaţi, fentaţi, aflând că mai existaţi numai din imaginile surprinse cu greu de camerele TV ori lecturând câte o declaraţie acordată doar unui anumit cotidian din Capitală! Atunci când trebuie, când există un anumit interes, etc.

Frustarea noastră, a prahovenilor, se accentuează odată cu trecerea etapelor, lipsa de transparenţă a dumneavoastră făcând prozeliţi şi prin cancelariile oficialilor de la club.

Habar nu am care ar fi logica politicii de a sta în umbră, cert este că decizia produce efecte dintre cele mai ciudate printre noi, iar, prin extensie, la nivelul suporterilor Petrolului. Am convingerea că nici măcar nu vreţi să ştiţi ce s-a întâmplat, în timp, aici, la Ploieşti, atunci când potentaţii zilei sau pur şi simplu oamenii cu putere de decizie au ales politica struţului!

În cazul de faţă, lipsa comunicării, repet, transparenţa aproape zero, problemele legate de echipă şi alte “mărunțişuri” arată nivelul unui club care se caută, nicidecum al unei entităţi sportive care să bată la porţile Europei reale. Nu pot să cred că n-aţi vrea să cunoaşteţi şi alte idei decât cele pe care v-aţi obişnuit să le ascultaţi! Care, volens-nolens, sunt spuse cu perdea, chiar fricos, de vreme ce scaunul mai tuturor subordonaţilor este unul frumos şi comod dar plasat pe un teren destul de glisant.

Domnule Walter, am convingerea că vă place fotbalul, că investiţiile pierdute la Dinamo şi “U” Cluj v-au întărit! Sunt sigur, însă, că v-aţi format o imagine greşită vizavi de mass-media, iar când vorbesc despre acest segment mă refer strict la colegii din Ploieşti. Aici, în urbea lui nenea Iancu, există la unii şi plăcerea de a savura spectacolul fenomenului, nu doar pe cel al can-can-ului de zi cu zi! Astfel, chit că vă convine sau nu, aţi fi aflat de la noi că faceţi greşeli majore atunci când insistaţi, în timp, să plătiţi sume astronomice unor jucători, chiar antrenori, care mimează fotbalul! Că valoarea lor este alta, cu mult mai mică decât cea sugerată de agenţi, impresari sau apropiaţi. Vă văd chircit de supărare după meciuri ratate precum cel cu codaşele CSMS Iaşi ori Gloria Bistriţa. Omul, la bucurie dar şi la supărare, vorbeşte, se exteriorizează, transmite! Ori, dumneavoastră, lăsaţi impresia că trăiţi doar la umbra partidelor câştigate cu Ceahlăul ori Pandurii…

Nimeni nu vă ceartă, nimeni nu vă dă lecţii… În fond, banii sunt ai dumneavoastră! Doar îmi permit să vă reamintesc că, în vară, vrând să explicaţi de ce aţi ales Ploieştiul în dauna Clujului, spuneaţi despre răceala oamenilor de acolo: “În trei ani de şedere acolo, nu m-a invitat nimeni la un gulaş, la o ciorbă de fasole, o ceapă sau o pălincă. Să stăm la o masă şi să vorbim. Nu m-a felicitat nimeni pentru ziua mea de naştere, de Crăciun, de Florii, de orice ar fi vrut. Era clar că nu am fost dorit. Munca depusă acolo mi-a făcut plăcere, dar banii daţi s-au dus pe Someş. Din păcate, după 3 ani la Cluj, pot spune că mi-am făcut doar doi prieteni: Paul, şoferul autocarului nostru, şi Mirela, doamna de la club care îmi aducea cafeaua”.

Iar acum, venit la Ploieşti, vreţi să fiţi mai catolic decât Papa şi testaţi capacitatea noastră de a înţelege o stare de fapt vecină cu ambiguitatea.

Poate că acum aveţi mai mult de doi prieteni, că aţi fost invitat la un şniţel prahovean şi o sticlă de Fetească Neagră de Valea Călugărească… Atâta doar că cei mulţi care susţin echipa sunt trecuţi în subsidiar iar calitatea oamenilor cu bani – în speţă şi a dumneavoastră! – ar trebui să fie arătată şi lor. Cum? Simplu! Ascultându-i, răspunzându-le, băgându-i în seamă într-un cuvânt! Şi, cum se poate exemplifica acest lucru? Şi mai simplu! Făcând cunoştinţă cu noi, cei care suntem liantul părţilor în discuţie! Mai ales că, în vară, la un meci amical al Petrolului în cantonamentul din Austria, ne-aţi şi promis acest lucru…

Abia atunci, pesemne, o să conştientizaţi reala valoarea a întregului. Şi nu vă veţi mai plânge de banii scurşi pe Dâmboviţa ori Someş, chit că – probabil cunoaşteţi! – ape curgătoare sunt şi în Prahova!


Lasă un comentariu


NOTĂ - Poţi utiliza: HTML tags and attributes:
<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>