Bucurie placidă (articol publicat în cotidianul Telegrama)

Viitorul Constanţa – Petrolul Ploieşti 1-2 (1-0)

Stadion: “Farul” Constanţa. Spectatori: circa 3000. Marcatori: Galamaz (11, autogol)/ Younes (74), Morar (87).

Viitorul: Vâtcă 6.5 – Mladen 3, Larie 5.5, Bejan 5.5, Toşca 6 (84 Bălaşa) – Al. Lazăr 6.5, Onicaş 6.5 – Iancu 6.5, Dică 7 (cpt) (64 Vaştag 6), A. Chiţu 6.5 – Alibec 6.5 (77 Albu). Antrenor: Cătălin Anghel.

Petrolul: Bornescu 6.5 – Achim 6.5, Galamaz 6.5, Yamissi 6.5, Guilherme 6 – Boudjemaa 7.5, Marinescu 7.5 (cpt) (84 Morar), Mustivar 7, Cristea 4 (60 Opriţa 5.5) – Bokila 6, Grozav 4.5 (72 Younes 8). Antrenor: Mircea Rednic.

Cartonaşe galbene: Alibec (2), Onicaş (23), Larie (78), Mladen (90)/ Mustivar (24).

Cartonaş roşu: Mladen (90).

Au arbitrat: Cristi Balaj 8 (Baia Mare) – Valentin Avram 7 (Bucureşti) şi Florin Păunescu 7 (Rm. Vâlcea).

Observatori: Viorel Sandu şi Ion Neagu (ambii din Bucureşti).

 

Nu aş fi crezut vreodată că o să ajung să nu mă bucur deplin după o victorie a Petrolului în deplasare! Chit că juca cu nişte copii, echipa lui Hagi fiind la prima experiență sub soarele primei divizii. Dar, iată, la prima izbândă din acest campionat pe teren străin, mai toţi cei care s-au deplasat la malul Mării au plecat frustraţi, principalul motiv fiind atitudinea complet în afara spiritului Petrolului a lui Mircea Rednic, antrenorul principal al LUPILOR.

Indiferent dacă s-a câştigat partida, chit că izbânda a venit târziu de tot, după un joc care a semănat în prima repriză cu un balet al boxerilor, personal nu am voie să nu amendez cele două greşeli majore (dintre care una de neiertat!) care au creat o stare comoţională la nivelul celei mai iubite echipe a Prahovei. Să detaliez.

Încă de la ora 16:20, aşadar cu 40 de minute înaintea debutului de la Constanţa, la lecturarea echipei din Ploieşti, am avut neplăcuta surpriză de a constata prezenţa printre titulari a cuplului Cristea-Grozav, adică un afront făţiş adus tuturor celor care simt în galben şi albastru după simulacrul văzut cu doar o săptămână în urmă! Adică, sincer domnule Rednic, aţi preferat să vă mai expuneţi cu cei doi după batjocura de meci pierdut în faţa Stelei? Chiar nu aţi simţit că niciunul dintre ei nu este “electrocutat” cu sindromul LUPULUI galben? Ce aţi aşteptat să vedeţi, o metamorfozare peste noapte a unor indivizi pentru care oraşul nostru reprezintă atât de puţin? Chiar să nu fi înţeles, chit că numai eu v-am spus – pe căi oficiale şi nu numai – că insistenţa în cazul amândurora seamănă cu orice altceva mai puţin profesionalismul de care ne vorbiţi la fiecare întâlnire? Ce obligaţii aveţi şi faţă de cine atunci când preferaţi acest cuplu în dauna unor fotbalişti, ţinuţi rezerve, care au pentru această echipă ceva aparte? Care au demonstrat, şi încă o mai fac, că sunt trup şi suflet pentru Petrolul şi nu ar trăda spiritul LUPILOR indiferent de avantajele efemere ale unui moment bolnav…

Sâmbătă, la Constanţa, m-am făcut mic la umbra pupitrului incomod şi cu scaun rupt. În faţa mea, pe două rânduri, stăteau nişte ploieşteni cu poziţii sociale speciale, veniţi să vadă şi să trăiască “live” ieşirea echipei din conul de umbră. Erau vreo 12, cu toţii purtând însemnele Petrolului, mai toţi agitând steguleţe galben-albastre. Prieteni ai echipei, oameni care colindă ţara în lung şi-n lat şi care cheltuiesc mici averi pentru a face din sfârşitul de săptămână o fiesta atât de mare precum dragostea pentru team-ul LUPILOR.

Nedumerirea lor (şi a lor!) vizavi de decizia lui Rednic de a-i titulariza pe Cristea şi Grozav s-a amplificat o întreagă primă repriză, mai ales că niciunul dintre fotbaliştii în cauză nu dădea semne că ar vrea să intre în joc! “Prinţul” a excelat cu pasele laterale, niciuna în tranziţie ofensivă, cele două cornere au fost executate complet aiurea, lentoarea fazei de creaţie a lipsit, indolenţa a fost la ea acasă! Nici măcar la schimbare, atunci când publicul l-a huiduit copios, nu a avut prezenţa de spirit să lase privirea în pământ… Iar Gicu, un talent prin definiţie dar ţâfnos şi îndârjit precum un catâr, vrând să arate că este de neînlocuit, a sfârşit şi mai tragic: după un prim mitan în care a avut două ocazii imense, în urma cărora era obligat să marcheze de fiecare dată, a cedat nervos odată cu substituirea, arătând degetul mijlociu celor care i-au “apreciat” prestaţia la modul cel mai cinstit, huiduindu-l! In-cre-di-bil!

Palma morală venită din partea “rezervei Hamza”, golul de kinogramă realizat la numai două minute de când intrase în teren, a stârnit galeria ploieşteană! Fără să se bucure după realizare, Younes a turnat acea picătură a revoltei care l-a şubrezit pe Rednic! “Demisia, demisia”, a devenit şlagărul ultimelor 10 minute, timp în care o altă rezervă, Morar, făcea posibil visul iniţial al delegaţiei LUPILOR. Şi aici s-a produs cea de-a doua greşeală majoră a tehnicianului, cea care-i va deveni, poate, fatală! Cu o ură nedisimulată, simţind frustrare dar şi o nebunie pe care doar revolta interioară o poate da, uitând parcă să se mai şi bucure, fanii Petrolului au urlat la propriu împotriva coach-ului echipei, fiind gratulaţi cu nişte cuvinte abominabile, uşor de citit pe buzele acestuia de la numai 5-6 metri! Înţeleg că şi operatorii televiziunii care a transmis meciul au surprins neplăcutul moment, dar nimeni şi nimic pe lume nu îmi poate devoala scena pe care şi acum o am adânc întipărită în minte!

Vă dau cuvântul de onoare, pot să înţeleg orice în acest fenomen: ambiţia, neputinţa, ghinionul, frustrarea, bucuria, chinul, chiar cinismul! Numai că a avea o astfel de reacţie precum cea pe care Mircea Rednic a avut-o la adresa suporterilor „petrolişti” şi apoi să o întorci“ca la Ploieşti”, în conferinţa de presă, declarând că nu ştia de existenţa fanilor Petrolului, acolo, asta mi se pare maxim!!! Da, chiar maxim, pentru că, repet, toţi cei aflaţi la doar trei paşi de banca tehnică – într-o zonă centrală, conform banilor mulţi plătiţi să stea acolo! – erau “coloraţi” în galben şi albastru, purtând la vedere fulare sau eşarfe ale LUPILOR, agitând până la epuizare steaguri cu culorile clubului! Nimeni, niciodată, nu putea să-i ignore sau să-i încurce pe cei care, la debut de meci, au făcut show pro-Petrolul, salutându-şi şi încurajându-şi idolii! Iar despre protestul spontan de muţenie venit dinspre  galerie, după pauză, şi unisonul de a-l contesta pe Rednic, chiar şi la golul victoriei şi după terminarea partidei, asta spune chiar totul! Pentru că, vorba finanţatorului Florian Walter, “galeria are tot dreptul din lume să apostrofeze şi să combată pe oricine, ei sunt cei care plătesc sa vadă spectacolul sportiv şi, logic, pot avea toate trăirile din lume!”

Restul, deja este istorie! Cele trei puncte, probabil, vor menţine intact scaunul acestui antrenor pe care, personal, l-am apreciat şi l-am susţinut în tentativa de a duce Petrolul acolo unde-i este locul. Numai că, acum, după această experienţă tristă, mă declar în solidar cu toţi cei care s-au simţit şi se simt trădaţi. Nici nu vreau să mai continui…

Declaraţii după meci

Mircea Rednic:“A fost o victoie meritată, băieţii au dat dovadă de caracter şi au înţeles tot ce am vorbit la pauză. Am avut ghinion că am fost conduşi cu un autogol. Am dominat clar în repriza a doua, am avut multe ocazii. Dacă eşti suporter adevărat trebuie să încurajezi echipa chiar dacă ai ceva cu antrenorul. Au strigat demisia de cum au venit la stadion. Atunci când îmi voi da seama călucrurile nu merg bine din cauza mea îmi voi da demisia. 16 puncte sunt puţine, dar să nu uităm că am pierdut trei meciuri în prelungiri. Din 1995 nu s-a mai făcut nicio performanţă la Ploieşti”.

Cătălin Anghel: “Este supărare mare, am făcut o primă repriză bună, a doua a fost chiar inexplicabilă, am comis greşeli copilăreşti şi am renunţat la joc mulţumindu-ne doar să ne apărăm. Este un moment delicat, dar tot timpul ai ocazia să-ţi îmbunătăţeşti jocul. Dacă luăm puncte la CFR putem spune că va fi o pauză binevenită”.

 

 


Lasă un comentariu


NOTĂ - Poţi utiliza: HTML tags and attributes:
<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>