Arhivă lunară: octombrie 2012

“Pasul la ofsaid” de ieri, 23 octombrie 2012

Acesta este link-ul emisiunii de ieri la care a fost invitat Laurențiu Marinescu, “căpitanul” Petrolului. Vă doresc vizionare plăcută!

http://www.dailymotion.com/video/xukr1s_pasul-la-ofsaid-23-10-2012-transfer_sport

 

 


Campioană cu repetiție (articol publicat în cotidianul Telegrama)

Sala de sport din cartierul Silva din Buşteni a găzduit, luni seară, finala “Cupei Văii Prahovei” la fotbal. Competiţia, excelent organizată de Primăria oraşului Buşteni, a devenit o provocare pentru echipele din zonă fiind aşteptatăde mulți iubitori ai acestui sport.

La orele 17:00, sub acordurile imnului Champions League și aplauzele celor peste 200 de spectatori, echipele Caraimanul Bușteni și Perla Carpați au luptat pentru locul III și pentru un cec în valoare de 1000 de lei. Meciul, încins, cu fotbaliști preocupați să demonstreze că și după 35 de ani fotbalul are frumusețea lui – vârsta aceasta este cea minimă stipulată în regulamentul de participare! – a fost câștigat cu 7-6 de Caraimanul.

Protocolul finalei mari, cea dintre Alexandros Bușteni și Ontic Fieni, a respectat tot fasonul marilor întreceri, beneficiind inclusiv de comentariul în direct al lui Ilie Dobre! Mult mai tehnică și mai motivată, echipa condusă de primarul Emanoil Savin s-a impus fără nicio problemă, 8-3 (6-1), arătând – măcar până la pauză! – ca o echipă capabilă să spulbere orice adversar! În cadrul echipei învingătoare au evoluat doi foști fotbaliști ai Sportului Studențesc București, actualmente dedicați fotbalului în sală – Iordan Mazat și Florin Petruș – achizițiile de ultim moment făcând deliciul suporterilor locali și, implicit, diferența pe tabelă.

În vervă, pivotând în atac mai ceva ca Ibrahimovici, primarul Savin a reușit să marcheze de 4 ori și să ofere trei pase decisive colegilor săi, reușind astfel să se aureoleze cu un premiu –neremunerat, neacordat! – care, cinstit, era bine să fi fost propus! Iar finalul a făcut toți banii: transformat în organizator de competiții, sub o ploaie de șampanie, același Savin a pus stăpânire pe microfon și a prezentat eroii “Cupei Văii Prahovei”. Pentru locul secund, echipa din Dâmbovița a primit 1500 de lei iar trupa pe care o conduce și-a luat partea leului, cei 2000 de lei reprezentând miza pecuniară cea mai de preț! Pentru că, de fapt, au mai fost și alte premii acordate tuturor participanților la turneu, Primăria Bușteni oferind diplome, cupe, mingi și echipamente sportive.

Prezent în sală, Silviu Crângașu, președintele Asociației Județene de Fotbal Prahova i-a oferit primarului Emanoil Savin o diplomă de excelență pentru merite deosebite în întreaga activitate sportivă dar și frumoase cupe celor 4 echipe care au jucat finalele competiției. A fost un gest de mulțumire întors către edilul din Bușteni, cel care a decis ca Selecționata de amatori “Prahova-Muntenia” – recent aureolată la Istanbul cu primul loc în serie! – să fie echipată cu un set sportiv comandat și plătit de domnia-sa! Frumos și totodată pilduitor pentru cei care se bat cu pumnii în piept că ajută fotbalul, sportul, și, în realitate, nu știu cum să acționeze pentru a-l vedea ajuns în sapă de lemn…

Bușteniul va avea echipă de futsal

Simțind competiția mai bine ca oricine, Savin s-a consultat cu oficialul AJF în vederea promovării acestui sport dinamic care este futsalul la nivelul unei trupe care să evolueze în campionatul național. Astfel, săptămâna viitoare, un oficial al FRF urmează să se deplaseze la Bușteni în vederea unei discuții legate de o viitoare participare a echipei Alexandros Bușteni în eșalonul secund de profil dar și, totodată, de a inspecta și omologa sala de sport din cartierul Silva. “O să încercăm să ne ridicăm și noi la nivelul futsalului mare, chiar dacă poate ne va fi greu la început! Sunt sigur că talente există în acest bazin al Văii Prahovei iar competiția în sine va stimula” a declarat primarul Bușteniului.

Imediat după această vizită, Emanoil Savin va părăsi România cu destinația Montreal, acolo unde îl va sprijini pe Lucian Bute în tentativa acestuia de a-l învinge pe rusul Denis Gracev, sâmbătă, 3 noiembrie, la Centre Bell.

Inițiativă demnă de toată lauda!

Din discuția avută după competiție cu edilul Bușteniului am aflat că luna viitoare, mai precis în 24-25 noiembrie, Primăria orașului și Consiliul Local vor acorda un nou titlu de „Cetăţean de Onoare” al oraşului. Fericitul premiat va fi Eduard Novak, primul român care a câştigat un titlu olimpic la Jocurile Paralimpice desfășurate  la Londra! „Voi invita toţi cetăţenii de onoare ai acestui oraş la decernarea titlului pentru Eduard Novak. Este, poate, cea mai semnificativă demnitate acordată până acum, pentru că acest român chiar merită întreaga noastră consideraţie pentru ambiţia de care a dat dovadă! Sper să fie disponibili cât mai mulți cetățeni de onoare ai orașului pentru a-l cinsti cum se cuvine pe Novak” a spus Savin despre evenimentul sfârșitului de noiembrie. Ciclistul născut la Miercurea Ciuc și care a triumfat la Londra a suferit acum 12 ani un groaznic accident rutier, alegându-se cu piciorul drept amputat. Fără să abandoneze lupta cu viața, cu fenomenul sportiv, acesta a continuat ciclismul, obținând rezultate de-a dreptul extraordinare, precum acest titlu obţinut la Londra.


Marinescu face “Pasul la ofsaid”

În această seară, de la orele 20:00, Laurențiu Marinescu, căpitanul Petrolului Ploiești, vine în studioul de la Wyl TV pentru a face “Pasul la ofsaid”. Vă doresc vizionare plăcută!


Severin, ce dulce chin! (articol publicat în cotidianul Telegrama)

Petrolul Ploiești – CS Severin 1-0 (0-0)
Stadion: “Ilie Oană”. Spectatori: circa 12.000. A marcat: Bokila (55).

Petrolul Ploieşti: Bornescu 7.5 – Achim 6.5, Galamaz 6.5, Yamissi 6, Guilherme 6.5 – L. Marinescu (cpt) 7, Mustivar 6 (46 Bokila 8.5) – Opriţa 7 (87 Hoban), Cristescu 6.5 (70 Grozav 5.5), Boudjemaa 7 – Hamza 6.5. Antrenor: Mircea Rednic.

CS Severin: A. Marinescu 7.5 – Mitic 6.5, Gugu 7, Durimel 6, Giurgiu 6.5 – Olah 6.5 (79 Buleică), Golic 7.5, Moutinho (cpt) 6, Zaharia 6 – Arnăutu 6 (68 Neacşa 5.5), Thomas 6.5 (67 Vancea 6). Antrenor: Nicolo Napoli.

Cartonaşe galbene: Guilherme (39), Yamissi (67)/ Durimel (16), Moutinho (45), Neacşa (85).

Au arbitrat: Emil Voicu 6 (Bacău) – Adrian Ghinguleac 7 (București), Daniel Hulubei 7 (Vaslui).

Observatori: Vasile Bratu (Slobozia) și Ion Dumitru (București).

Jucătorul meciului: Jeremy BOKILA.

 

_Sunt fericit! Chiar dacă sâmbătă, la meciul cu codașa din Severin, echipa s-a exprimat mai greoi, trăind periculos și înainte și după ce Bokila a reușit singurul gol al meciului… Dar, cum altădată jucam frumos, cu ocazii cât casa și eram egalați sau chiar înfrânți la ultimele faze de joc, tot așa de bine acum, cu un 1-0 tremurat, ar trebui să ne exaltăm!

Petrolul a început în forță, ca de obicei, dar arbitrul Emil Voicu i-a refuzat un penalti vizibil și de pe Lună, la hențul lui Durimel
petrecut în suprafața de pedeapsă! După 13 minute, Bornescu s-a opus perfect balonului reluat cu capul de Arnăutu! Acestea au fost singurele ocazii notabile de gol, prima repriză terminându-se fără nicio realizare majoră.

_Imediat după pauză, Rednic a mutat fericit, Mustivar cedând locul în teren atacantului Bokila. De-acum cu două vârfuri împinse, Petrolul a pus stăpânire pe joc iar golul a venit ca o consecință firească: mereu în priză, căutând eliberarea de adversar și posibilitatea de a se face util, Oprița s-a debarasat de Giurgiu (55) și a centrat perfect pentru semi-șpagatul lui BOKILA, 1-0! Ieșită la joc și mai mult decât o făcuse până atunci, echipa severineană a riscat totul și era aproape de a egala la faza în care Yamissi l-a faultat în careu pe Joel Thomas (68). Penaltiul, corect acordat, a avut istoria sa în sensul în care jucătorul lovit a insistat să execute el lovitura, deși antrenorul îl desemnase pe Moutinho! Întârziată de la executare din cauza schimbării precipitate a lui Thomas, penalitatea nu s-a materializat, Bornescu parând formidabil șutul preferatului lui Napoli! Nu exclud ca cel înlocuit să se fi rugat în gând ca Moutinho să rateze, reacția de supărare a acestuia putând alimenta speculația!

_Descătușată ca după un glonț trecut razant cu tâmpla, Petrolul s-a aruncat în atac dornică să-și estompeze chinul dar Bokila, scăpat singur cu portarul Marinescu, a fost blocat în ultimul moment! Și cu asta, basta! Trei puncte mari, obținute fără nicio
mare glorie dar contabilizate pe răboj, care conduc echipa lui Rednic pe locul 5! Sincer, pe mine asta mă interesează la acest moment, într-un campionat în care surprizele au început să se țină lanț! Și, parcă, poziționați înaintea campioanei CFR Cluj, a fostei aureolate, Oțelul Galați, dar și a bucureștenelor Dinamo și Rapid, galben-albaștrii chiar pot spera și la mai mult! E loc, nu-i așa?

Cesinha vrea performanță cu Petrolul

Așa cum “Telegrama” a intuit încă de joi, brazilianul Cesinha a ajuns la Petrolul, ruga lui Rednic de a-l avea sub baghetă fiind ascultată de finanțatorul Florian Walter. Astfel încât sâmbătă, la 17:30, cu o cursă Tarom venită de la Madrid, mijlocașul de
picior stâng a aterizat pe aeroportul “Henry Coandă”, fiind condus la Ploiești unde a servit masa, s-a cazat și, ulterior, a fost orientat către o lojă a arenei “Ilie Oană”. _După meci, vizibil emoționat, Cesinha a vorbit cu mass-media și a declarat că vrea să facă performanță cu Petrolul. Până una alta, acesta va face vizita medicală în această dimineață și va intra în programul echipei, nefiind exclus să-l vedem în teren chiar la jocul pe care Marinescu&Co. îl vor disputa vineri, de la orele 20:00, cu FCM Brașov, în orașul de sub Tâmpa.

Gloriile Petrolului au fost omagiate

În semn de recunoștință pentru cei 46 de ani scurși de la victoria Petrolului în fața lui Liverpool – echipa campioană a țării devenită în 1966 Campioană Mondială – 9 foste glorii ale Petrolului au fost premiate de Corina Ungureanu, consilierul pe probleme de sport al Primăriei, dar și de Tavi Grigore, fotbalist emblematic al “lupilor”, înaintea meciului cu trupa din Severin. _Au primit frumoase distincții – dar care nu țin deloc de foame! – idolii Petrolului: Mircea și Virgil Dridea, Dumitru Munteanu, Costică Moldoveanu, Constantin Cernăianu, Șoni Pall, Constantin Iuhas, Camil Oprișan și Octavian Dincuță. Cu toții aclamați la scenă deschisă de miile de fani prezenți în tribune, semn că prețuirea prahovenilor pentru simbolurile Petrolului nu poate fi niciodată uitată!


Cesinha va fi prezent diseară pe “Ilie Oană”!

Intuiția nu mi-a jucat feste! Rebusul propus de Mircea Rednic joi, după vizita la Grădinița “Licurici”, în urma căruia trebuia să ghicesc numele viitorului mijlocaș de picior stâng al Petrolului, mi-a indicat o soluție “grea”: brazilianul Carlos Cesar dos Santos, alias Cesinha. Publicat vineri, oarecum “în orb”, numele vedetei care a mai jucat sub bagheta lui Rednic, la Rapid, în anul 2007 se adeverește a fi chiar opțiunea tehnicianului galban-albaștrilor, prezența acestuia, diseară, în tribuna oficială de la “Ilie Oană”, fiind certă! Astfel, se dovedește buna credință a finanțatorului Florian Walter, cel care a admis venirea brazilianului la cererea expresă a fostului său profesor! Bem-vindo, Cesinha!

Profil de fotbalist
Carlos Cesar dos Santos (Cesinha) s-a născut pe 12 martie 1980 în Sao Paulo (Brazilia). Are 185 cm și 74 kg, evoluând atât la mijlocul terenului cât și în atac, pe extremă, excelând în jocul cu piciorul stâng. A debutat în anul 2000 la brazilienii de la Atletico Paranaense iar apoi, până în anul 2004, a mai jucat la Londrina, Santa Cruz și Caxias do Sul. A părăsit Brazilia pentru a evolua trei sezoane la Braga iar din 2007 s-a transferat pentru 800.000 de euro la Rapid, sub comanda lui Rednic. A jucat sub culorile alb-vișinii 4 sezoane, marcând de 11 ori în 78 de partide. În anul 2011 a părăsit echipa din Giulești semnând cu grecii de la FC Larissa. După o jumătate de sezon a ajuns în Portugalia la prom divizionara Moreirense. Actualmente este liber de contract și are o cotă de piață de 500.000 de euro, potrivit transfermarkt.de.


Rednic a ales fundașul-fundaș! (articol publicat în cotidianul Telegrama)

Ieri, imediat după acțiunea de la Grădinița “Licurici”, Mircea Rednic a admis să discute despre noua achiziție a Petrolului,
facând și o scurtă avancronică a meciului de mâine.

Bine dispus, semn că întâlnirea cu prichindeii de la “Licurici” i-a plăcut, antrenorul Petrolului a făcut o declarație reporterului “Telegramei”. Iată ce a spus acesta: “M-am hotărât să-l păstrez la echipă pe italianul Stefano Avogadri, nu de alta dar acesta mi-a părut că este singurul care i-ar asigura concurenţă lui Sebi Achim, pentru postul de fundaş dreapta! A fost alegerea mea, chit că și Michael Elias Timisela mi-a plăcut! Am admis că Petrolul are nevoie de acest fundaș, că maleabilitatea lui în flancul drept poate ajuta segmentul defensiv! În plus, Stefano a răspuns mai bine parametrilor fizici și de pregătire, așa încât de etapa viitoare poate debuta în tricoul galben-albastru! Fotbalistul are doar de trecut vizita medicală, eu zic că nu vor fi niciun fel de probleme, iar apoi, până la vară, va evolua ca într-o perioadă prelungă de probă! Cert este că la terminarea campionatului, dacă va convinge definitiv, va avea parte de un contract pentru doi ani și jumătate”.

Așa cum am mai anunțat, fundașul de 27 de ani și 185 cm este un fotbalist liber de contract, provenit de la falimentara Piacenza, echipă pentru care a evoluat, în Serie B, în 114 meciuri, înscriind 3 goluri.

Pentru meciul de mâine – ora 21:30, cu CS Severin – antrenorul Petrolului nu îl poate folosi pe Geraldo, accidentat în continuare, iar Tony, Cojocnean și Mendy nu vor intra în calculele sale.

“Nu am renunțat la mijlocașul de picior stâng!”

Întrebat dacă ar mai trebui să sosească vreun fotbalist liber de contract, Mircea Rednic a mai spus: “Vreau să cred că, de această dată, vom putea să-l aducem pe cel care-l cunosc și pe care-l urmăresc de atâta timp! Este un fotbalist bun, chiar foarte bun, care corespunde bine filozofiei mele de antrenor, un tip tehnic, pentru care postul în echipa Petrolului i s-ar potrivi precum o mănușă! Are o singură hibă pentru care ar putea să fie respins de către cel care dă banii, vârsta cam înaintată! Dar, oricum, garantez pentru el și pentru integrarea imediată sub culorile echipei noastre!”

Nu am cedat, chit că Rednic era precipitat în dorința de a demara cât mai rapid: două vorbe măcar, ce vârstă are și de unde este…

“Este născut acum 32 de ani, într-un loc cu mult soare!” a zis și… dus a fost!

Am rămas să dezleg rebusul lui Rednic. Am pornit de la faptul că l-ar putea cunoaște fiindu-i elev. Am ajuns la Rapid… Singurul mijlocaș de picior stâng și 32 de ani acum ar fi… Carlos Cesar dos Santos! SĂ VINĂ CESIHNA LA PETROLUL? Vom vedea, astăzi sau mâine!


Istanbul sau… dorul de ducă! (III) (articol publicat în cotidianul Telegrama)

Ultima parte a aventurii trăite în week-end, atunci când am ajuns la Istanbul pentru a fi martori la succesele Petrolului şi României în meciurile cu Galatasaray, respectiv, echipa naţională a ţării gazdă, se încheie astăzi!

Rămăsesem la coborârea din maxi-taxi. Eram la 200 de metri de hotel dar pe partea cealaltă.  Trebuia să traversăm cele 8 benzi, patru de dus şi tot atâtea de întors, printr-un loc unde nu existau marcaje pentru pietoni! Sincer, gestul părea sinucigaş dar foamea şi setea plus imensa oboseală acumulată ne-au alimentat curajul. Câte doi, câte trei, funcţie de curaj, am slalomat printre maşinile care rulau nebuneşte, primind de la şoferi sudalme dintre cele mai neortodoxe! Pentru ca, odată ajunşi pe partea cealaltă, să vedem cea mai incredibilă scenă din această deplasare: zeci de comercianţi, de toate rasele şi culorile, s-au apucat ca la un semn să-şi strângă, intempestiv, marfa, razia Poliţiei fiind anunţată pe firul scurt! Vă jur, o astfel de scenă ar rivaliza cu orice producţie premiată cu Oscar: un turc, de exemplu, avea mai bine de 100 de perechi de pantofi frumos aranjate pe cutii, chiar la margine de trotuar. La semnalul primit, în câteva zeci de secunde, întreaga marfă a dispărut în saci şi apoi… în neant! Nu mi-a venit să cred! La fel, un kenyan de vreo 2 metri şi ceva a evaporat peste 100 de statuete imitând abanosul, marfa scăpând neverosimil de confiscare. Acum să nu credeţi că toţi au scăpat! Cu bastoanele din dotare (bastoane din lemn, nu din cauciuc!) zecile de poliţişti au măturat întreaga zonă, confiscând absolut tot ce era de vânzare la margine de drum, inclusiv cărucioarele celor care ofereau turiştilor scoici umplute, porumb fiert, castane coapte, murături ori alte tentaţii! Întreaga captură era aruncată alandala în maşini deschise, urmând probabil să fie incinerată! Cert este că nu se făcea niciun proces verbal, nimeni nu comenta, fiecare înţelegea cum stă treaba! Numai noi, sideraţi, am avut subiect de conversaţie la cină, mai ales că, în nici 30 de minute, comercianţii nopţii au revenit cu marfă proaspătă, ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat!

Am pomenit de cină… O masă la ora 1 şi jumătate de la care nu au lipsit tentaţiile străzii din Istanbul: pui şi prepeliţe rotisate, berbec la proţap, kebab de oaie, ghiveci cu vinete, iahnie de fasole, murături… Unde am mâncat, chiar la margine de trotuar, bucatele au părut de 10 ori mai savuroase decât într-un restaurant, singurul impediment fiind acela că respectiva locaţie nu servea decât răcoritoare. Asta nu a însemnat nimic pentru că, la câţiva metri, exista un magazin non-stop (în toată Turcia, mai peste tot, este deschis non-stop!) care comercializa şi bere, astfel încât savuroasa Efes Pilsen a desfătat încinsele papile gustative! Am închinat pentru Petrolul, pentru “tricolori” şi pentru ideea de a veni în Turcia. Dar, parcă, fiecare a avut o refulare la gândul că toate peripeţiile zilei de vineri nu ar fi fost rezolvate fără un ajutor divin, venit împreună cu o căruţă de noroc!

Ne-am retras în camere în jurul orei 3, având o deviză clară: trezirea la 9:30! Pentru a prinde micul dejun, a ne clăti ochii câteva ceasuri prin Grand Bazar iar apoi… plecarea! Norocul mi-a surâs şi de această dată, camera în care am aţipit instantaneu fiind mare, curată şi… fără niciun partener! Să fi fost “mâna” vreunui coleg care a preferat să doarmă fără acompaniament? Bravo lui!

Fix la 9:30 am ajuns în sala de mese şi, după un mic dejun frugal, am pornit într-o expediţie de 4 ore către inima comerţului din Istanbul. De-a lungul timpului au avut plăcerea să vizitez cam tot ce trebuie văzut în acest oraş: Catedrala Sfânta Sofia, Palatele Topkapi şi Dolmabahce, Moscheile Albastră şi Laleli, Marele Bazar… Nu a fost concediu pe care să-l fi petrecut în Turcia, în special vara, la mare, fără să mă opresc câteva zile în Istanbul! Am o plăcere cu totul aparte să mă pierd pe străzile super aglomerate, să mă tocmesc cu negustorii pentru te miri ce, să mă înfrupt din viaţa lor de zi cu zi. Acest unic megalopolis care se întinde pe două continente emană energie şi poftă de viaţă, încărcând baterii considerate uzate printr-o definiţie simplă: oraşul comerţului şi al trepidaţiei! Nicio zi nu seamă cu alta, mereu descoperi că ieri ai făcut o alegere proastă în dauna noii oferte. Atunci când turcul cedează unei tocmeli cu mai bine de 20-30% şi crezi că ai reuşit să scoţi un preţ minune, trebuie să ştii că tot el rămâne în câştig! Niciodată turcul nu pierde! Cum, de altfel, o să-l vezi complet derutat dacă un turist îi achită preţul cerut! Se mai întâmplă cu japonezi, francezi ori englezi, niciodată cu ruşii, polonezii, sârbii şi românii! Am auzit vorbind un ploieştean că turcii nu au habar de limbile străine! Ce naiv… Da, ei nu ştiu engleză, franceză sau germană dar se joacă cu orice rus, sârb sau român pe limba lor! Cum altfel ar putea să vândă tonele de produse, zilnic? Cum s-ar descurca în negociere? În sfârşit…

Am ales Spice Bazaar, locul unde se regăsesc toate miresmele şi mirodeniile lumii. Probabil nu mai este o noutate, îmi place gastronomia. Savurez cu plăcere orice provocare de gen iar această piaţă închisă te zăpăceşte la propriu: găleţi şi găletuşe pline ochi cu tot felul de pulberi, care mai de care mai aromate şi mai frumos colorate, zeci de plante uscate pentru cele mai minunate ceaiuri – apropo, am descoperit “mugurii iubirii”, un bulb floral uscat care, odată introdus într-o cupă cu apă fierbinte, înfloreşte ireal, dezvoltând un miros senzaţional şi un gust suav, precum iubirea pe care o cauţi chiar şi într-o ceaşcă de ceai! – tipsii prezentând  cele mai dulci preparate ale Imperiului (20 de feluri de rahat, dintre care 8 fără zahăr (!), sâmburi caramelizaţi, de toate felurile, baclavale, sarailii, cataif, kunefe, biscuiţi şi pişcoturi nepereche care ţi se topesc în gură, halvale, siropuri şi esenţe dintre cele mai neobişnuite şi mai parfumate! Am intrat în bazar la 11:00 şi am ieşit la 13:30… Cu diabetul urcat nebuneşte – cretină boală! – dar stăvilit imediat cu pilulele luate cu sfinţenie, mai ales că ştiam că nu o să mă pot abţine…

Am respectat ora de întâlnire, am aranjat cadourile în maşină şi… duşi am fost! Ne-am mai oprit la un ceai, aproape de Edirne, apoi – după trecerea uşoară a vămii otomane – am mers fără oprire, ajungând la 7:00 în Ploieşti! Obosiţi morţi, dar cu satisfacţia de a fi avut parte de un week-end intens, plin de satisfacţii profesionale şi nu numai!

Partenerii de deplasare, cei cu care ai putea să ajungi şi până la marginea lumii, au fost colegi de la cotidianele Prahova şi Telegraful dar şi reprezentaţi ai cluburilor CSM Câmpina, Unirea Urlaţi, Petrolistul Boldeşti, Vispeşti, Conpet Ploieşti, Oţelul Larisa, CS Petrolul, Unirea Tomşani, Petrolul 95, Unirea Teleajen precum şi de la AJF Prahova. Sincer, nu mă voi opune niciodată unei alte provocări de acest gen! Cu un amendament: să călătorim pe calea aerului! (sfârșit)


“Prinţul” joacă “Acasă”! (articol publicat în cotidianul Telegrama)

Luni seară, în lipsa obişnuitelor meciuri de final de etapă, am ales să butonez telecomanda până la sosirea lui Moş Ene. Nu m-am oprit la canalele de sport, mai toate repetând obsesiv detaliile avancronicii meciului România–Olanda. Sau prezentând scene de K1 sau wrestling, sporturi nu tocmai pe gustul meu. Aşa că, ocolind ştirile despre politică sau zgomotul numit muzică, am ajuns departe, tocmai pe “Acasă”, post de televiziune la care, adunat de la debut,  nu cred că m-am uitat o oră!

Numai că, de această dată, chipul lui Adrian Cristea m-a făcut să zăbovesc mai bine de 15 minute, adică până la finalul emisiunii respective! “Să vezi ce noutăţi despre fotbal smulg jucătorului Petrolului ăştia de la <<Acasă>>!” mi-am zis rămânând să urmăresc producţia. Când colo, în două minute, am înţeles adevăratul motiv al prezenţei “Prinţului” în platou: femeile din viaţa sa! Încercaţi să înţelegeţi şi dumneavoastră chinul prin care trece Adi, probabil şi motivul pentru care joacă aşa cum joacă… Redau conţinutul aproximativ al emisiunii  Cancan TV.

“Sunt un bărbat singur”, aşa a început Adrian Cristea interviul la care a admis să fie prezent. “Nu Tania Budi a fost motivul despărţirii mele de Bianca Drăguşanu! Cu Tania nu a fost vorba despre iubire. A fost ceva normal, fără nicio obligaţie din partea nimănui. Abia ieşisem dintr-o relaţie şi nu au fost sentimente între noi. Încă mai am sentimente faţă de Bianca. După 3 ani de relaţie frumoasă, este chiar absolut normal. Cu ea vorbesc des şi ne vedem când avem timp. Ne spunem că ne este dor unuia de celălalt”, a continuat Adi.

Imediat a schimbat registrul devenind acel mijlocaş de mare travaliu pe care şi l-ar dori şi Rednic: “Când sunt liber, Dumnezeu cu mila! Cu Tania nu mai păstrez niciun fel de relaţie, nici măcar nu ne mai vorbim. S-a încheiat totul când a intrat în această dispută! Sincer, eu mă  văd doar alături de Bianca!”

Şi, pentru ca totul să se termine frumos, Bianca a admis să vorbească prin telefon: “Adrian trebuie să lupte mai mult pentru mine! Să mă facă să am din nou încredere în el! Adi a fost iubirea vieţii mele. I-am fost devotată și fidelă! Acum vreau să-mi dea dovadă de maturitate. Avem multe lucruri de clarificat între noi doi”, a terminat Bianca Drăguşanu.

Şi, odată cu ea, şi emisiunea respectivă. De la care nu am înţeles deloc care este motivul pentru care la serviciu, acolo de unde-şi ia banii, Adrian nu poate să arate valoarea din platourile de televiziune… Atât!


Istanbul sau… dorul de ducă! (II) (articol publicat în cotidianul Telegrama)

Revin cu cea de-a doua parte a aventurii trăite în week-end, atunci când am ajuns la Istanbul pentru a fi martori la succesul Petrolului în faţa trupei lui Fatih Terim dar şi la izbânda României în partida cu echipa naţională a ţării gazdă!

Ştiu, v-am asasinat cu belelele acelei zile de vineri! Dar, sincer, chiar aşa a fost! Imediat după debarcare, ca la un semn, mii de oameni au apărut de oriunde! Cu toţii mergând la meci sau comercializând câte ceva! Strigăte bezmetice, galerii formate ad-hoc, sute de vânzători ambulanţi care-ţi ofereau fulare, steaguri, goarne şi alte însemne ale Semilunei! Iar alţii, cu apă, sucuri, sandviş-uri… Nimeni, dar absolut nimeni, nu vindea vreun bilet de meci! “Ajungem în câteva minute, nu are rost să luăm niciun taxi!” l-am auzit pe unul dintre românaşii mei. Şi am zis să fac şi eu ca el! Mare greşeală, imensă! D-abia mă uscasem pe vas că a trebuit să transpir din nou! Mai bine de doi km în pas alergător, slalomând printre fani ai turcilor, pentru a ajunge la vreme în partea opusă a arenei (se putea altfel?), la locurile rezervate oaspeţilor! Am alergat în rampă, în pantă, printre gunoaie cât casa, pe sub un nod rutier circulat intens! Am fost la un pas să renunţ! Nici acum nu ştiu de unde am avut destulă energie să ajung la punctul terminus! Iar aici (gata, sper să fie ultima oară când scriu asta!) altă belea: aveam şi laptop-ul şi camera foto, două ustensile cu care, teoretic, era imposibil să intri în incinta arenei altundeva decât la locurile rezervate presei! Mai erau 15 minute până la fluierul de debut şi mă aflam în faţa unui obstacol greu de depăşit! Habar nu am cine mi-a simţit ruga, Dumnezeu sau Allah ori numai Nurhan (aşa scria pe ecusonul celui care m-a luat în primire), dar am depăşit bariera de control cu ambele ustensile la purtător, emoţionându-l pe stewart după ce i-am arătat pastilele pentru diabet şi sticla cu apă din dotare! O ultimă provocare, goana până la etajul trei, mi s-a părut o bagatelă şi iată-mă faţă în faţă cu mamutul “Sukru Saracoglu”, plin ochi! Cu doar 3000 de români, restul otomani! Un petec de tricolor, o mare de alb şi roşu, un ocean de nebunie a fotbalului!

La cucurigu, lângă Opriţa, Tony, Morar şi Cristescu, avându-i aproape pe Guilherme, Mustivar şi Boudjemaa dar şi pe tânărul Iulian Ilie, unul dintre cei mai talentaţi copii ai CCJ al Petrolului. Cu toţii emoţionaţi, dornici să-l vadă la lucru şi să-l susţină pe Gheorghe Grozav, colegul de la echipă! Am avut parte de o bucurie mare, parcă fără margini, atunci când Gicu a arătat de ce Piţurcă ţine atât de mult el, titularizându-l meci de meci! L-am văzut şi pe Florian Walter, radios, zâmbind cu generozitate la final de joc! Pariul său, diamantul neşlefuit, pare a putea să ajungă perla coroanei! Îmi şi imaginez cum este să deţii un astfel de giuvaer… Ce sentimente trebuie să ai atunci când o ţară întreagă îţi apreciază bunul! Vreau să cred că, după ani şi ani de secetă în materie de fotbal mare, Petrolul va ajunge într-un timp record să fie acea echipă de temut, care să fie respectată oriunde joacă! Premisele par a fi dintre cele mai bune, la fel şi ambiţiile concentrate! Astfel de evenimente, precum cele trăite vineri la Istanbul, fac dintr-o astfel de entitate care – pe logică! – încă se mai caută, acea forţă pe care orice iubitor de galben şi albastru ar dori-o permanentizată! Este loc pentru aşa ceva! Şi, chiar o şi dorim!

Am ieşit din stadion după 45 de minute de la fluierul de final al englezului Webb. Fotbaliştii au avut autocarul aproape “la scară”, noi, ceilalţi, am cotit-o spre feribot! Numai că, altă belea (era sâmbătă, vorbesc despre o altă zi!) la ora 0:00 era plecarea ultimei curse spre continentul european! Năuciţi la propriu, printre turci amărâţi înecându-şi amarul într-un pahar cu bere, am obţinut o informaţie potrivit căreia ar exista un autobuz-metrou care face cursa respectivă, ocolind întreg golful Bosforului şi încălecând Marele Pod “Baiazid”, urmând a schimba direcţia spre hotel, vreo 3-4 km, la bordul unor taxiuri-microbuz de 8 locuri! Aşa am şi făcut, cu alţi doi km alergaţi până la staţie (deh, acum scăpam autobuzul!), cu 30 de minute de mers în mare viteză, cu un peisaj mirific al Mării Negre văzut de pe pod, de la 70 de metri înălţime! Apoi, o coborâre precipitată pentru a ajunge printre primii la un nod rutier unde se găseau maxi-taxiurile! Negociind un preţ, turcul şi-a riscat licenţa înghesuindu-ne pe toţi 16 în maşină, demarând în trombă şi lăsându-ne după 5 minute în apropierea hotelului, pe o arteră intens circulată. (va urma)


“Pasul la ofsaid” de marți, 16 octombrie 2012

Acesta este link-ul cu emisiunea al cărei invitat a fost Liviu Drăghici – alias Poetul din Peluză – un interlocutor agreabil, care a avut o prestație frumoasă, demnă de renumele creat cu atâta migală! Vă doresc vizionare plăcută tuturor celor care nu ați urmărit producția “live”.

http://www.dailymotion.com/video/xudqj2_pasul-la-ofsaid-16-10-2012-transfer_sport