Imediat după meciul de miercuri, atunci când remiza Petrolului cu medieșenii i-a purtat pe toți “petroliștii” pe culmile din ce în ce mai înalte ale extazului, pe site-ul suporterilor www.doarpetrolul.ro user-ul “PeTroLiStuL” posta un excepțional material în care gândurile și emoțiile sale s-au amestecat cu cele ale zecilor de mii de prahoveni care au ținut pumnii strânși pentru această frumoasă performanță a terminării campionatului pe un loc de podium.

Atât de mult mi-a plăcut depeșa, așa de complexă și de bine a fost scrisă încât m-am hotărât să o găzduiesc în paginile acestui blog, fără să am nicio imixtiune. Pentru că, sincer,  nici nu era cazul… Felicitări, tinere! Ai har! Și, nu glumesc, chiar vreau să purtăm o discuție!

Avem un poet in peluza si, pentru cateva minute, o sa avem si un mic scriitor!
Putinele articole scrise pe la diverse ziare mi-au implatat aceasta dorinta de a-mi da cu parerea, ca o fi bine, ca o fi rau, despre orice. Am vrut si-un blog, insa am renuntat pentru ca aveam atat de multe idei incat nu stiam cu sa incep, dar mai ales cum sa le abordez.
Aseara am avut inca o idee, dar pe asta nu am abandonat-o(sper inca si acuma, cand scriu, sa nu o fac): o scrisoare deschisa tie, Gheorghe Grozav.
Apoi mi-am dat seama ca as gresi! Nu total, pentru ca aceasta scrisoare este adresata tuturor, dar da, in special tie, Grozav.
Ai venit la Ploiesti ca un star, ca un jucator extraterestru si cred ca din prima s-a avut asteptari imense de la tine! Poate asta ti-a turnat plumb in ghete, dar iata ca, acum la final, cand asteptarile s-au micsorat treptat ai revenit la viata!
Si aseara m-ai surprins! Nu doar pe teren, toti au vazut determinarea ta (si din ultimele partide), la un moment dat, prin minutul 100, erai mijlocas defensiv, cat mai ales cea din peluza!
Nu pot trece mai departe fara sa marturisesc public ca mi-ai dat un ditamai bobarnacul peste nas, peste cap, peste orice!
Da, te-am injurat Gicule, uneori nedrept, uneori prea dur, alteori prea mult, uneori meritat, dar mereu imi turnam cenusa-n cap cand ajungeam acasa si ma calmam!
Imi dadeam seama ca am gresit si-mi doream sa nu mai repet, dar asemenea unui copil caruia ii ascunzi jucaria si el o cauta ore-n sir pana o gaseste, asa parca te-njuram si eu.
Incepeam cu tine, continuam cu mingea, apoi luam la rand, vorba lu’ Multescu “mortii si ranitii” sau mai stiu eu ce, dar iti spun cu mana pe inima ca nu cu rautate, ci doar in tensiunea meciului: pentru ca echipa nu juca, pentru ca rezultatul era nefavorabil, pentru ca vroiam sa castigam, pentru ca vroiam sa marchezi!
Aseara ai vazut si tu cum e sa simti frustrarea maxima, te-am vazut cum erai in meleu si desi ti-ai fi dorit sa dai drumul la pumni asemenea unui boxer in corzi nu puteai!
Eram trist dupa meciuri, chiar si dupa victorii. Trist ca eram obisnuit sa vina jucatorii la galerie super fericiti, cantau, sareau, ba chiar se aruncau pe burta!
Si cand te vedeam pe tine ca plecai, suparat, catre vestiare ma napadeau cei mai negrii draci si iar cadeam in pacat! Te-njuram! Incet sau in gand, dar te-njuram, prostul de mine!
Aseara ai aratat ceva. Mi-ai aratat ceva! Inca din momentul in care te-ai “lasat” in chiloti! Se citea pe fata ta nostalgia unui pusti, fericirea asemenea unui baiat mic atunci cand primeste o jucarie. In momentul cand ai urca in peluza, parca retraiam clipele de acum 3-4 ani, cand in locul tau erau Cristi, Benga sau Budescu.
Nu ma asteptam! Nu ma asteptam sa faci asta, cum nu ma asteptam sa dai tonul galeriei!
Vroiam sa plang, na si baietii mai plang cateodata: “suntem betivi drogati si rai, pusi pe scandaluri si batai”. Asta ai vrut tu, “piesa” ta si o stiai perfect – cap coada! Mai bine ca unii din peluza! Am ramas perplex! Am plans, in interior, de fericire ca un jucator face asta.
Erai atat de priceput incat i-am urat lu’ sponsoru sa ia o vacanta!
Vezi tu, Gicule, asta a fost momentul in care ai cel mai mare respect, din partea mea.
Poti sa fii tu cel mai slab de pe teren, poti sa ratezi cu poarta goala, sa-ti dai si autogol, insa gestul asta, Gicule, va ramane in inima si mintea mea!
Se zice ca respectul se castiga greu si se mentine si mai greu.DA! L-ai castigat greu, dar l-ai castigat pe vecie!
Gicule, sper ca acea seara sa fie momentul in care ai reusit, asemenea unui dirijor sau magician, sa schimbi perceptia tuturor cu o simpla miscare de bagheta.
Pf, am uitat de restul. Am uitat de toata echipa!
Incep cu tine, banatene. Dl antrenor, te stiam vulcanic si am ramas profund impresionat de cum faceai pe banca, cum te exteriorizai si recunosc ca asteptam sa fii mai calm, mai cumpatat.
Dar cand te-am vazut cum ai tasnit glont in meleu, sa-ti aperi HAITA, sa-ti arati coltii in fata dusmanilor, ai facut trecerea de la timisorean la petrolist.
Imi semanai cu Rocky, capabil sa te bati cu toti, sa mori cu ei de gat pentru a apara 2 culori!
Da, Gurita, nici macar stewarzii nu-ti faceau fata.
Si tu, Mircea, nu intelegeam de ce ai fost eliminat, l-am acuzat pe arbitru de prostie, dar cand colo…Cand colo tu te-ai facut frate cu Suarez. Muscai din ei de nervi! Nu pot sa-mi imaginez cum un fost boxer a putut sa-si tina pumnii-n frau, cand e cert ca isi pierduse capul.
Of, Guilherme, cat esti tu de mic, pe-atat de-al dracu. Nu vroiai scandal, doar sa nu mai traga de timp, dar la raspunsul impertinent al adversarului ti s-a urcat sangele-n instalatie.
Si cine te poate acuza? Tu-ti ajutai culorile!
Iar tu, Jeremy, parca erai cel mai feroce tigru tinut in cusca.Te plimbai de colo colo, pregatit oricand sa-ti infigi “ghearele” in adversari!
Ai fost probabil, printre cei mai nervosi, dar in acelasi timp cumpatat.
Cel putin asa am vazut pe viu, o sa ma uit si la reluari, dar totul e mai intens la prima vedere!
Il stii tu pe Ganea, Jeremy?
Eh, daca nu, iti fac un mi rezumat: te vedeam transpus in acest personaj atunci cand ai luat galben: pregatit sa-l strangi de gat pe tusier, dar… Ai renuntat! Bine ai facut!
Euforia finalei m-a cuprins total! Ma gandesc la tot felul de scenarii: pozitive in special, dar si negative!
Ma imaginez alaturi de lupii mei sarbatorind pe strazile din bucuresti, rasunand peste tot  numele Petrolul!
Of, cat de pacat ar fi sa irosim sansa asta, sansa de a trasforma un vis in realitate!
Pana aseara, era cel mai negru cosmar pierderea finalei, nu puteam sa-ntrevad un scenariu, dar in meleul acela  s-a oprit timpul, s-a schimbat perceptia!
Nu mai conteaza ce se-ntampla! Aseara ati aratat miracolul.
Miracol mai mare decat curcubeul de deasupra coregrafiei cu Ilie Oana!
Ati aratat BUCURIA, ati aratat DORINTA, ati aratat INDARJIREA de a respecta culorile galben albastre!
Ati aratat ca o haita veritabila de lupi, gata sa sfasie orice fiara care i-ar iesi in fata.
Pentru asta nu exista bani sa cumpere.
Uitati-va la cfr: cu bani au reusit! Titul, cupa, supercupa. Dar la ce folos? La ce bun cand nu ai un public in spate? Cand nu ai pentru ce sa lupti?
Ce ati aratat voi aseara depaseste orice trofeu! Fie el cupa, campionat sau Champions League.
Tot ce ati facut voi aseara pe teren, in timpul meciului, in timpul meleului si la sfarsit S-A SIMTIT!
Pentru toate celelalte exista Mastercard!
Va rog, ramaneti asa, indiferent de rezultat! Veti ramane pentru mine, CASTIGATORI! Si asta conteaza cel mai mult.