După ce, în urmă cu o zi, am neglijat complet gruparea “lupilor” din cauza supărării pricinuite (și) de anularea meciului amical cu Terek Groznîi, revin – chiar și pe scurt – prezentându-vă câteva clișee ale antrenamentului de dimineață. Dar și făcând un corolar al unei sâmbete frumoase…
Vestea bună este că pregătirea decurge ca înainte de anunțarea insolvenței (!), adică așa cum este și normal de vreme ce tot ajungi să bați atâta amar de cale pentru a-ți fortifica organismul și tonusul. De a te familiariza cu o climă nouă, cu alți factori de decizie la nivelul băncii tehnice, chiar și cu colegi noi. Din fericire, atât Rednic cât și Sinescu ori Vasilcan sunt personaje cu care actorii din iarbă ar trebui să se mândrească: ponderați la vorbă, neconflictuali, foarte aproape de ei – din mai toate punctele de vedere – excelenți psihologi, la fel și profesioniși în meseria pe care și-au ales-o! Iar când afirm aceste lucruri să fiți siguri că o fac după ce i-am studiat și aici, în Turcia, dar și în alte conjuncturi, la alte echipe unde au activat! 
Din păcate, și aici trebuie făcută o paranteză, niciunul dintre ei nu a avut – “în ultimul cincinal” – norocul de partea sa, toate echipele avute în pregătire parcurgând probleme, care mai de care mai mari, din cauza patronatelor, a politicului, a tensiunilor interne, etc. Nu mai detaliez dar trebuia să amintesc asta iar cei care știu fenomenul îmi vor da dreptate!
Veniți cu inima deschisă la Petrolul, “Puriul” anunțând că o face ca și o reparație morală în compensație iar Vali întrucât echipa fanion a Ploieștiului îi era la suflet, dintotdeauna, cei doi s-au trezit după nici trei săptămâni într-un mare vârtej, sarcina de a gestiona probleme care nu țin de compartimentul tehnic eclipsând menirea acestora la echipă! Inclusiv decizia lor de a anula meciul de pregătire de ieri, cu Terek, a reprezentat un gest de mare onoare la adresa clubului Petrolul, toți cei care apreciază moralitatea și dreptatea putând a le fi recunoscători! Și, credeți-mă, nici măcar nu scriu cuvinte mari!
Antrenamentul din această dimineață a fost unul intens, bine structurat, cu destule elemente de noutate pregătite cu minuțiozitate în cancelaria hotelului de către staff-ul tehnic. 
Poate și din această cauză, fiind lucrat cu destule momente de bună-dispoziție, acesta a ținut aproape două ceasuri, după încălzirea complexă obișnuită trecându-se gradual la jocurile de posesie, tema fundamentală, o singură atingere a mingei, fiind elementul tabu! Apoi, pentru unii chiar obligatorii, au urmat serii mai lungi sau mai scurte de alergări în diferite tempo-uri iar la final – bucuria copiilor! – jocul în sine! Cu pregătirea în urmă, fiind relativ menajați, Fanchone, Vasilache și Robi Alecsandru au alergat separat, în alt ritm.
În această după-amiază “lupii” sunt liberi iar mâine, în proporție mare, vor avea parte de două antrenamente, cel de-al doilea, al după-amiezii, urmând să fie axat pe pregătirea meciului de marți, cu Levski Sofia, ocupanta locului 6 în prima ligă bulgară, team situat la numai 4 puncte de zona echipelor care luptă pentru un loc în Cupele Europene.
Rapidul s-a schimbat complet! În bine!
Ieri, așa cum v-am spus, am părăsit Lara pentru câteva ore și am mers în Belek, stațiune unde se află în pregătire destule echipe din România. Printre ele și Rapid, trupa lui Pustai având programat la baza sportivă Arcadia un amical cu ungurii de la Debreceni VSC, locul 4 în țara lor.
Fostul tehnician al ASA TG Mureș a aruncat în teren un prim 11 alcătuit din: Bornescu – Săpunaru, Sapina, Josl, Cmovs – Edu Oriol, Gekov, Meulens, Rui Miguel – Benson, Niculae. Chiar dacă au jucat curajos și au deschis scorul din primul sfert de oră (Fred Benson, după o centrarea perfectă a lui Niculae), alb-vișiniii au pierdut cu 1-2, pregătirea fizică, în ansambru, trădându-i! Pe un teren alăturat, CSMS Iași a fost învinsă cu 0-2 de către bosniacii de la NK Zvijezda Gradacac, locul 13 din cele 16 echipe ce combat în Premijer Liga.
Românașii lui nea Puiu… subțirei!
Imediat după minutul 60 m-am deplasat la Mardan Stadion, în Lara, acolo unde selecționata României (fotbaliștii care combat în campionatul intern) a jucat împotriva Bulgariei. Alături de impresarul de turnee Cristi Voicu am luat loc la tribuna VIP, fiind alături de oficiali ai Stelei, ai Pandurilor, ai naționalei U17 a României, etc. Nu are rost să vă descriu atmosfera înghețată în care s-a jucat, uriașul Mardan Stadi arătând dizgrațios cu doar 300-400 de spectatori în incintă. 
(Am văzut la lucru în urmă cu câțiva ani, spre exemplu, pe Antalyaspor, trupa regiunii având un meci de etapă cu Trabzonspor! Cei peste 12000 de spectatori au creat o atmosferă unică, când am ajuns în pat, la hotel, adormind într-o continuă bâțâială, la fel ca la stadion: An-ta-lya, An-ta-lya, șampion! A fost penultimul an de nebunie în zonă, ulterior echipa mutându-se în oraș, pe renovatul Antalya Ataturk Stadion, și… retrogradând.)
Meciul în sine a fost de nota 6: unul în care marile ocazii au fost de partea bulgarilor dar Lung a prins o zi bună. La fel și Budescu, colegul sau de la Astra Giurgiu, în cele 10-15 minute cât a jucat acesta având două bune acțiuni încheiate cu șuturi fără grad ridicat de periculozitate. În rest… ca la meciurile în care în tribune sunt fotbaliști: caterincă, semințe, miștouri aruncate de la unii la alții! Am auzit și refrenul “made in Ploiești”, acela cu “cine ține cu Steaua”, cântat de patru olteni de la Pandurii, fostul “petrolist” Guilherme zâmbind încurcat la auzul lui!!! D-ale fotbaliștilor!
Nimic nou în rest… să așteptăm ziua de mâine!
Comentarii recente