În al cincilea an, consecutiv, în cantonamentul Petrolului din Turcia, ajuns la hotelul din Lara undeva după miezul nopții – în loc de 21:30, “mulțumesc Pegasus Airlines…” – am avut parte de același deja-vu: personalul și cazarea la superlativ, conexiunea la internet, ZERO! “Se rezolvă la primele ore ale dimineții”, am fost asigurat cu voce mieroasă de către recepționer iar șansa de a vă descrie cum am călătorit alături de Iustin Popescu, portarul împrumutat de la Dinamo până la vară, s-a transformat în… intenție!
Debut cu stângul, mi-am zis, și după duș, un sanviș și o mandarină am trecut în lumea viselor. De la ora 8:00 și până la 11:00 am făcut toate diligențele pentru a avea conexiune stabilă în cameră iar toate încercările s-au dovedit inutile până când nu am convenit ca serviciul să fie plătit! Cert este că, având sprijinul prietenului Cristi Voicu – probabil cel mai influent agent român de turnee în zona Turciei și nu numai! – voi achita întreg sejurul la un preț foarte bun, având bonus și neplata serviciului de internet! Ca și acum un an, atunci când am beneficiat și de o mașină închiriată pentru 3 zile, în contrapartidă cu conexiunea neachitată!
Ajungând la subiectul principal, acela pentru care m-am și deplasat aici, vreau să cred că voi vedea la lucru o echipă a Petrolului complet schimbată în bine față de cea propusă în vară. Un lot remaniat condus de un antrenor tânăr și ambițios, o altă atitudine a fotbaliștilor, o altă ambiție, o altă dorință. Exact opusul celor văzute și trăite în urmă cu un an, atunci când răzmerița din lot – despre care “mi-am permis” să scriu în timp real – a subminat autoritatea antrenorului Mircea Rednic și a sporit conflictul cu seniorii-senatori de drept ai echipei, primii și cei mai nemulțumiți din lotul care era anunțat peste noapte că Petrolul a intrat în insolvență!
Poate că nici măcar nu se va putea evita retrogradarea, poate că toate zbaterile de ultim moment vor fi inutile… Vor rămâne, însă, dorința și suferința cu care elevii inventatului Shumacher vor înțelege să se lupte pentru fiecare rezultat bun. Acea răutate pozitivă de care “lupii” nu sunt străini, în general. După un meci cu azerii de la FK Sumqayit pe care cei de aici l-au catalogat drept cel mai reușit de până acum, par a exista destule premise pentru viitorul imediat…
Au mai rămas aceste 10 zile de cantonament și 4 meciuri de verificare pe tărâm turcesc. Fiecare zi are provocarea ei, fiecare test, rațiunea lui. Se prefigurează un nou sistem de joc, cel mai probabil unul mai elastic și mai laborios pe faza ofensivă. Petrolul are nevoie de victorii, de multe victorii, iar aceste pot veni doar forțând atacul. Shumacher știe asta și-și folosește vârfurile în cele mai inedite combinații, alături de mijlocașii ofensivi. Sunt, la rându-mi, curios cum va înțelege să-și asume anumite riscuri. Cum va gestiona momentele mai puțin reușite din jocuri.
O să scriu destul de puțin, poate doar despre acele considerente care denotă o creștere a calității, atât la antrenamente cât și în jocuri. Nu o să speculez și nici nu vreau să merg pe linia fragilă a frivolilor. Vreau să induc cititorilor mei speranța că Petrolul are o șansă. Nu neapărat una foarte mică. Mai mult, așa cum odată fremătam de bucurie atunci când suporterii lansau deviza “Noi credem că se poate!”, tot așa, la rându-mi, îmi doresc să pot participa la bucuria puținilor care încă mai cred în această echipă!
Nu știu de ce, poate din credința că Petrolul chiar face parte din viața mea, aș vrea să vă rog să credeți în steaua echipei. Să lăsați orice ranchiună și orice conflict în plan secund – uitați de foști și actuali conducători, ei au fost și vor fi vremelnici! – și focusați-vă energia în folosul trupei lui Schumacher. Iar de va fi să ne putem bucura la vară, meritul vă va aparține înzecit. Veți pluti de fericire!
De puțină vreme, cu ochii țintă pe laptop pentru a urmări victoria Barcelonei la Malaga, am surprins un moment excepțional derulat pe ecranul televizorului deschis pe canalul de fotbal TRT Spor.
Comentarii recente