În urmă cu destulă vreme, odată cu “execuția” pe care am primit-o pentru că am fost cinstit și, ulterior, nu am vrut să particip la mizerii cu parfum telegenic, am hotărât să nu mai scriu nimic despre sport, în general, despre Petrolul în special.

De puțin timp, o serie de oameni de fotbal, destui dintre ei apropiați până la identificare cu fenomenul, m-au rugat să revin asupra deciziei luate. Nu o voi face, m-am mai gândit, și merită să aflați și din ce cauză.

Pălării noi, Mării vechi!

Îi înțeleg pe cei care doresc să revin “în pâine”. Aș fi făcut-o, chiar așa, pro-bono, dacă și aveam certitudinea că la echipă lucrurile-s în curs de normalizare. Că atitudinea conducătorilor este una normală, morală, aplicabilă la orice echipă care se respectă. Dar, pur și simplu, căile de contact pe care orice jurnalist caută să răzbată sunt, aici, atent controlate! Dacă se poate chiar dinamitate, oricum, doar pentru a nu se afla nimic!

Tema la zi, pandemia, este cheia de boltă pe care ei, conducătorii, o tot afișează pe varii canale. “Nu putem vorbi despre asta”, “este greu să ne vedem”, “muncim zi lumină, chiar nu pot veni la emisiune”, “încercați la ofițerul de presă”, aceastea-s barierele uzuale care împiedică orice contact cu clubul care are parteneriat financiar oficial trustul Veolia.

Jurnalism de Facebook

Tema pandemiei, cum știți deja, a avut parte de o abordare sui-generis la această echipă: fiecare află despre situația infectărilor de unde poate! Nimic oficial, niciun cuvânt, nicio reacție, nimic, nimic! Postura jenantă a colegului de breaslă Ionuț Pană, ofițerul de presă al clubului, a făcut din Petrolul ținta ironiilor tuturor canalelor de presă centrale. Aflam, zilnic, informații trunchiate, dovedite ulterior false sau parțial false, de la suporterii care aflau una-alta prin mijloace neortodoxe. Și care se grăbeau să le posteze pe canalele de social media în speranța că pot lumina, cât de cât, în bezna autoimpusă.

Cine o fi luat această măsură abjectă, cine a crezut că tăcerea poate lumina calea rectilinie a echipei? De unde și până unde presa prahoveană ar avea ceva cu această echipă?

Paradoxal, văzând că nimic nu merge cum trebuie și că tăcerea nu este mereu cel mai bun răspuns, oficialii Petrolului s-au afundat în negură. Decizia de a conduce fără transparență va fi aspru pedepsită! Iar eu, personal, nu am de gând să girez o astfel de tâmpenie preferând să trag acest semnal de alarmă și să rămân, liniștit, în conul de umbră autoimpus.

Îmi pare rău pentru tot ce se întâmplă, sufăr pentru că iubesc acest club dar nici nu pot să dansez la infinit fără a cunoaște melodia care nici măcar nu mai decrie tema succesului.

Observați cu toții, prefer să mă fac că nu știu despre noii veniți, plecările intempestive, ascunzișurile cu iz de fraudă, etc, etc. O las așa, în plata Domnului!

Sfat gratuit!

Cei care hotărăsc destine și fac prognoze pe termen scurt, le transmit doar atât: apropiați-vă de suporteri (și) prin mass-media prahoveană, jurnaliștii ploieșteni fiind singurii care și iubesc Petrolul! Trusturile de presă din Capitală, precum marile entități energofage, vă consumă fondurile și lasă echipa în paragină! Emițând comunicate de presă din care transpar atât greșeli de ortografie cât și, mai ales, tema seacă a știrii prezentate. Că, deh, așa-i când este scris fără suflet!