Arhivă nor etichete: Best

Adevărul, ca untdelemnul

Luni, la “Pasul la ofsaid”, managerul Valeriu Răchită a avut un speech de câteva minute, prezentându-și fostul prieten și colaborator, jurnalistul Dragoș Pătraru, drept principal inamic al Petrolului.

Tirada declanșată ca din senin a avut parte de o reacție acidă, după nici trei ceasuri, Pătraru făcând public anunțul acționării în instanță a celui care răspunde de destinele echipei fanion a urbei.

Jocul de-a dragostea față de culorile echipei a avut și are, iată, alte conotații!

Nu cu foarte multă vreme în urmă, pe vremea când semnam în paginile “Telegrafului de Prahova”, ajunsesem să fiu, efectiv, batjocorit de camarila realizatorului emisiunii Presing, influențele acestuia asupra unei fracțiuni a galeriei “Lupilor galbeni” permițând huliganilor de serviciu să-mi vandalizeze mașina, mai mult, ajungându-se să fiu amenințat cu cuțitul în plin centrul orașului! Era perioada aceea de “dolce far niente”, în care jurnalistul și managerul își sorbeau liniștiți supa de la ora 15:00, în care Răchită și Pătraru făceau un cuplu indestructibil pe banii președintelui Crângu. Simplu, la Best! Da, nu am uitat, era perioada când numele subsemnatului era terfelit săptămânal, minciuni care mai de care mai gogonate găsindu-și loc în intervalul unei producții televizate și al unui săptămânal de pamflet. Cunoscându-l bine pe realizator, convins fiind că “mariajul” nu avea cum să reziste datorită firii imposibile a acestuia, am așteptat momentele adevărului. Le-am pregătit cu vârf și îndesat în editoriale atent selectate, am intuit că flerul profesional nu-mi poate juca feste. Pentru a nu știu câta oară am apreciat corect! La împărțitul bucatelor, atunci când țăranii și arendașii nu mai sunt deloc simpli oameni ci doar exploatați și exploatatori, cei doi s-au certat! În primă fază, așa, de ochii lumii, apoi, când jocul politic și-a băgat coada, definitiv!

S-a ajuns, iată, la dispute violente, la niște adevăruri sosite deloc fortuit! Întregul eșafodaj al mitului incoruptibilului Pătraru s-a năruit precum un castel de nisip! Acuze dintre cele mai dure s-au formulat din studioul de la Alpha TV iar răspunsul venit ceva mai târziu părea ceva de la sine înțeles! Rămâne să vedem cine va câștiga!

În opinie personală, chit că am avut destule de împărțit cu Răchită, îl văd pe acesta câștigător, fie și pentru faptul că declasificarea afirmațiilor la adresa lui Pătraru s-a făcut acum și nu s-a așteptat fatidicul 2012 electoral! Iar feeling-ul meu spune că dreptatea, singura, poate avea moștenire grea în felul de a fi al conducătorului de la Petrolul, singurul dintre cei doi care a făcut pasul spre împăcare, recunoscând cu timpul că patima și dușmănia nu fac casă bună între doi petroliști adevărați! Între a rămâne învrăjbit cu cineva care, după aproape doi ani de ceartă, sugestionat de către terți, a spus despre mine că-mi recunoaște valoarea de petrolist, și un altul care nu a făcut, niciodată, măcar un gest de omenie – din contră! – prefer de zeci de ori subiectul unu! Chit că este mai stufos și destul de alambicat, dar măcar știu că poate să admită că adevărul, în viață, se schimbă rar de tot, nu zilnic, precum la alții!

Apropo: ce valoare poate avea un OM dacă, în timp, acesta renunță la aproape toți prietenii apropiați, la relațiile de familie, cele inter-umane, etc? Cine să se mai încreadă în spusele sale și în eventuala lui bună creștere? Eu unul, cu siguranță, chit că am trecut în cea de-a doua jumătate a vieții, prefer să nu mai dau credit atât de ușor vorbelor mieroase și tinereții deșănțate, urmând să aleg continuitatea, diplomația și rezultatul faptelor care includ adevăruri palpabile! Doar acestea vor fi apreciate și, mai mult, vor dăinui!


Petrolul, dragostea și ploieștenii

Motto:

Mereu noi vom iubi Petrolul    

Nume ce-n suflet îl purtăm,

La locul nostru din peluză

Orice ar fi nu renunțăm!

Culorile galben albastre

Le vom iubi orice ar fi,

Indiferent de rezultate

Pentru Petrolul vom muri!

Știam că Petrolul va promova! Adică nu, doream atât de mult ca echipa să promoveze încât verbul “a dori” putea fi înlocuit imediat cu mai domesticul “a ști”! Inima, destul de permisivă până acum, mi-a jucat feste în mitanul secund până la reușita a doua a lui Buhăescu dar și la clipa fluierului de final al bucureșteanului Dragoș Istrate. E clar, emoțiile de tot felul, mai ales cele prilejuite de clipele fericite ale existenței, nu-mi mai fac bine… Un nod imens mi s-a pus în gât iar ochii s-au scăldat în lacrimi. Patima oricărui ploieștean care se respectă, Petrolul, putea subjuga și cele mai raționale momente de liniște sau zbatere iar clipa nepereche s-a constituit într-o frântură de imensă bucurie. Într-o viață în care astfel de trăiri sunt primite cu pipeta – în dauna oceanului de necazuri și neîmpliniri – performanța echipei de suflet înseamnă un imens balon de oxigen. Pentru toți cei care suferă, îndură și se bucură atunci când Petrolul arată ceva!

Povestea aceasta începe cu eroul meciului de ieri, Vasile Buhăescu, și se termină cu hora promovării jucată la banchetul de la restaurantul Best. La ore mici, atât din zi cât și din noapte, galben-albaștrii au arătat determinare, umilință, patimă, onoare, rezistență și curaj!

Au demonstrat că fotbalul, acest minunat joc la care parcă se pricepe toată lumea, reprezintă câte un dram din nebunia și frustrarea zilnică a fiecăruia dintre noi, că ambiția și speranța fac, deseori, casă bună și, mai ales, că încrederea în unitatea de grup și în proiectul demarat în urmă cu doi ani le poate aduce, iată, mulțumirea și fericirea!Petrolul a reușit primul pas, probabil cel mai greu! Urmează un al doilea, cel al concretizării și al întregirii ideii de colectiv nou, unul care să reziste vicisitudinilor eșalonului de elită. Al treilea pas, cel dorit de către toți iubitorii fotbalului din Ploiești, ar însemna deja prezența în primul eșalon și în sezonul 2012-2013.

Un deziderat care s-ar putea realiza doar dacă cei care răspund de proiectele pe termen mediu și lung ar conștientiza că nimic în viață nu se poate face fără fundament și ambiție. Că lătratul în vânt, la porți închise, poate aduce haos dar și ilaritate fără a mai spune că o idee, odată nobilă, poate cădea în desuetudine la momentul când civilizația este confundată cu cocina. Sau, mai precis, când politizarea fenomenului se face cameleonic, azi cu o culoare și mâine cu alta… Doar așa, pentru că unii-s mai darnici și – vezi Doamne! – și mai harnici! Personal, am început să nu mai cred în baliverne și promisiuni deșănțate, viitorul fiind doar al celor care și lasă ceva în urma lor!

E ceas de exaltare, e ceas de împlinire! Să ne bucurăm, oameni buni, alături de Petrolul, echipa care ne-a dus de la extaz la agonie și apoi, iată, din nou, în extaz! Urmează o ediție de campionat grea, poate imposibil de grea, dar ce mai contează asta la acest moment? Hai să trăim fericiți, împreună, această clipă! Mâine, din păcate pentru unii, poate fi prea târziu…