Arhivă nor etichete: Ion Țiriac

Noul “Ilie Oană”, cadoul perfect pentru toți ploieștenii!

De foarte multă vreme nu am mai așteptat un eveniment așa cum am făcut-o vineri! Întreaga zi m-am învârtit prin oraș făcându-mi de lucru în așteptarea serii. La 17:00 am fost la Brazi pentru a vedea derbiul dintre Chimia și Prahova Tomșani dar am plecat în minutul 65, atunci când era deja 3-0 pentru gazde.

Cu 30 de minute înaintea deschiderii festive am ajuns la noua arenă. Am fost puțin deranjat de scrupulozitatea celor care alcătuiau dispozitivele de pază dar nu am vrut să-mi stric seara cu acest amănunt. Fiecare treaptă până la etajul trei, cel rezervat mass-media, mi s-a părut un dulce calvar. Iar ultima, cea a eliberării, mi-a lăsat în față imaginea nepereche a celui mai frumos edificiu din urbea natală: noul stadion “Ilie Oană”, punctul de maximă atracție al Ploieștiului, mândria noastră, a tuturor, OZN-ul lupilor, palma de maximă intensitate dată de proiectanți și constructori tuturor acelora care au contestat din primul moment proiectul!

Tapetate în galben, grație miilor de tricouri oferite spectatorilor, tribunele și peluzele arenei au valsat în nesfârșite valuri ale bucuriei și speranței, propunând întregii țări o imagine HD a dragostei față de culorile clubului drag. Iar, printre oameni, la baza tribunei a II-a, o superbă orchestră simfonică alcătuită din 60 de instrumentiști și un cor format din 40 de soliști au acompaniat recitalul tenorului Vlad Miriță sosit să cânte la Ploiești alături de baritonul Iordache Basalic și soprana Irina Iordăchescu, fata renumitului Dan Iordăchescu. Sub bagheta dirijorului Daniel Jinga, un veritabil expert în alegerea repertoriilor de gen, întregul stadion s-a dezlănțuit odată cu o celebră arie din Traviatta lui Verdi, moment care mi-a adus aminte de o extraordinară paradă a unicului Andre Rieu, acum doi ani, înaintea unui meci dintre Ajax și Olympic Marseille, la inaugurarea noului Amsterdam Arena!

Acustica perfectă și sound-ul excepțional au vibrat în fiecare dintre cei peste 15000 de spectatori iar mesajul dincolo de arenă a fost receptat la mare distanță, dovadă rămânând un telefon pe care l-am primit din cartierul de Vest, amicul de acolo – rămas fără bilet de intrare! – vibrând la unison cu norocoșii zilei!

S-a trecut apoi la momentul mult așteptat, meciul dintre Gloriile Petrolului și Generația de Aur, joc desfășurat pe durata a două reprize de câte 25 de minute.

Pe teren au putut fi urmărite nume grele precum Hagi, Popescu, Viorel Moldovan sau Adrian Bumbescu, în timp ce, de partea cealaltă, antrenorii Ion Marin și Edi Iuhas au strâns toată “crema” Petrolului: Liliac, Baştină, Onuţ, Răchită, P. Guşă, Grigore, Grama, Ad. Toader, Zmoleanu, Pura, Zafiris, Cojocaru, Ruse, Cr. Vlad, Butufei și Catinca. Generația de Aur s-a impus cu 4-3, golurile fiind marcate de Viorel Moldovan (3) și Marian Ivan, respectiv Zmoleanu, Vivi Răchită (penalti) și Grama. La finalul meciului, emoționat, Gică Hagi a vorbit în termeni elogioși despre noul edificiu al fotbalului din Ploiești, apreciind deschiderea către sport a celor care conduc orașul.

Imediat după partidă, pe fondul muzicii lui Jean Michel Jarre, un mega show de lumini și lasere a încântat audiența. În galben și albastru, “măturând” când tribunele și peluzele când spațiul de joc, spectrul orbitor al luminilor a smuls ropote de aplauze iar finalul producției se apropia cu pași repezi. Prezentarea lotului actual, ploaia de confetti, turul de onoare și marșul triumfal au reprezentat cireașa de pe grandiosul tort oferit de către organizatori. O minunăție pentru care toți cei ce s-au zbătut ca totul să iasă bine sunt de aplaudat!

Au mai fost și stângăcii, poate chiar și gafe – este greu de înțeles cum “marțianul” Cosmin Tudoran a uitat să-i prezinte pe cei trei invitați de mare lux, Ilie Năstase, Nadia Comăneci și Ion Țiriac! – dar parcă nimic și nimeni nu a reușit să umbrească magia marelui eveniment!

Firește, excluzându-i pe cei care au țintele și interesele lor, sub a căror mască de incoruptibili se regăsesc ridurile metamorfozate în șanțuri, toate pline cu venin, dar și burduful acordeonului electoral, transformat de ceva vreme în flașnetă politică! Care sună din ce în ce mai dogit, parcă a cântec de jale…

Firește, acest material ar fi fost “fără sare și piper” în lipsa fotografiilor. Și, cum experiența prietenului meu Răzvan Păsărică este vastă, am mers pe aceeași relație, rezultând un întreg pe care vi-l ofer din toată inima!


Bute, prea “strong”, Mendy, prea “soft”!

Într-o sală a Complexului “Romexpo” plină ochi, cu exagerat de multă vigilență din partea organelor de ordine, orice tentativă de a face un pas în afara perimetrului indicat strict pe bilet devine imposibilă! Cu micuța mea cameră foto era imposibil, așadar, să imortalizez o secvență a bătăliei dintre Lucian Bute și Jean Paul Mendy, astfel încât am apelat la ajutorul prietenului meu, Răzvan Păsărică, repet, probabil cel mai bun fotoreporter al țării la acest moment. Doar așa, cu ajutorul lui, voi, cititorii acestui blog, vă veți putea delecta cu secvențele nepereche surprinse la fața locului.

Odată cu apropierea clipei de debut atmosfera în sală devenise incendiară, până și climatizarea nemaiputînd răcori, cât de cât, mulțimea strânsă pentru a aplauda o așteptată izbândă a românului.

După ora 23:00, pe fondul sonor al trupei U2 – șlagărul “Where the streets have no name” ridicând în picioare asistența – campionul Lucian Bute a intrat în ring. A lăcrimat atunci când Andra Măruță a cântat imnul național, lăsându-se copleșit de momentul nepereche. La rându-i, Mendy, prea puțin conectat la importanța evenimentului, privea în gol, așteptându-și parcă sfârșitul!

Meciul în sine, prezentat americănește de Michael Buffer, announcer-ul devenit celebru datorită celebrei sale fraze “Let’s get ready to rumble”, a părut un chilipir pentru Bute. După 3 runde în care i-a luat pulsul adversarului, românul s-a hotărât să-i premieze pe cei care au pariat pe un KO în repriza a patra – și cred că nu au fost puțini, Lucian recidivând în acest sens! – trimițându-l în lumea viselor pe Mendy! Firește, momentele de după, cu campionul mondial în culmea extazului, au făcut deliciul sălii. Declarațiile sale sincere, poate prea sincere, au ajuns să fie interpretate inclusiv la nivel politic, semn că există destule voci – ale normalității! – care afirmă că “nu o să ne mai facem bine vreodată”!

Afirm acest lucru după ce am auzit, la finalul disputei cu Jean Paul Mendy, cum Lucian Bute a mulțumit Elenei Udrea (ministrul Dezvoltării și Turismului) pentru sprijinul acordat în organizarea galei sale de box în România iar o mare parte a publicului a răspuns cu huiduieli, spre surprinderea campionului. Lângă Udrea au mai luat loc și alți politicieni precum Victor Ponta, Marian Vanghelie sau Cozmin Gușă, iar scena în sine a fost una complet halucinantă, explicată imediat de marele campion: “Nu am venit în România pentru campanie politică, eu am venit pentru români. Acesta a fost obiectivul meu, să boxez în fața voastră. Atât! Ar trebui ca românii să fie mândri că am reușit să organizăm acest meci în România”, a precizat Lucian Bute. Chiar dacă numele Elenei Udrea nu a mai fost pomenit, campionul a ținut să-i mulțumescă încă o dată lui Rudel Obreja, președintele Federației Române de Box, pentru implicarea sa în buna desfășurare a evenimentului.

Printre spectatori au mai fost prezenți foști mari sportivi, precum Gheorghe Hagi, Ilie Balaci, Victor Pițurcă sau Ivan Patzaichin dar și oamenii de afaceri Ion Țiriac, Viorel Păunescu sau Ioan Becali. Printre primii care l-au felicitat pe Lucian, în ring, l-am văzut pe Emanoil Savin, primarul Bușteniului, cel care, în urmă cu un an, i-a acordat lui Bute titlul de cetățean de onoare al orașului stațiune de pe Valea Prahovei.

Tot ce a rămas după acestă gală a fost bucuria trăită de întreaga asistență – și probabil întreaga țară! – atunci când Lucian Bute a fost anunțat învingător în fața lui Jean-Paul Mendy prin KO în runda a patra, românul din Pechea păstrându-și astfel titlul. A fost pentru a opta oară când Lucian și-a apărat centura de campion mondial IBF la categoria supermijlocie. Și, parcă, asta contează cel mai mult, nu-i așa?

Pentru că, dacă ar fi să-l ascultăm doar pe ploieșteanul Leonard Doroftei, fost campion mondial la categoria semiușoară, “toată lumea aștepta knock-out-ul, chiar și Mendy! Îl aștepta și până la urmă a venit… N-a fost un meci spectaculos. Sunt dezamăgit de un singur lucru, mă așteptam să cadă în runda a 5-a, dar a căzut mai devreme! Bute a ales să facă din box o afacere, acum poate să se și retragă! Să zică “v-am luat banii, la revedere!”. Singura concluzie pe care o pot trage după meciurile lui Bute e că se bate într-o versiune foarte slabă, la ce adversari am văzut până acum”! Interesant este faptul că “Moșul” nici măcar nu a fost invitat la această gală! Să fie vorba doar despre invidie? Ce ziceți?