Ieri, după un somn profund de câteva ore și micul dejun, delegația galben-albaștrilor s-a retras în lobby pentru cafeaua de dimineață și pentru obișnuitele discuții vizând ziua în curs. La 10:30 a urmat prima ședință de antrenament, una intensă și plină de învățăminte mai ales pentru fotbaliștii străni care se pregătesc pentru prima oară pe un gazon impecabil sub comanda lui Răchită. Separat, Daniel Oprița a făcut un program special de recuperare sub atenta supraveghere a doctorului Mircea Miu.

După dejun a urmat programul de odihnă, unul așteptat cu plăcere nedisimulată de fotbaliști, de la 17:00 aceștia participând la o nouă ședință de pregătire.

Profitând de timpul liber, managerul petroliștilor a ales să vadă la lucru echipa studenților de la “U” Cluj, team care a avut un sparring cu Tavriya Simferopol, echipă de locul 7 în prima ligă ucrainiană. Disputat pe unul din terenurile de la baza Papillon, tot în Belek, beneficiind de un gazon impecabil, meciul a arătat boemia echipei românești – după chipul și asemănarea antrenorului ei, enigmaticul Ionuț Badea! – formația sa fiind învinsă cu 1-3 după ce a condus cu 1-0!

Dar nu asta a contat pentru mine cât întâlnirea și discuția lui Răchită cu finanțatorul ardelenilor, Walter Florian, prilej bun de cârcoteală pentru amatorii de predicții pe termen scurt! Nici măcar mediu!

Cu 10 minute înainte de finalul testului, coach-ul Petrolului a părăsit baza de antrenament pentru a ajunge în timp optim la ședința de pregătire a propriei echipe. Nu a scăpat de tirul întrebărilor fără condiment ale fetelor-reporter de la Antenă și Pro TV, acestea fiind mai interesate de aventura delegației Petrolului pe relația București – Istanbul – Antalya decât, de exemplu, meciul ce urma, a doua zi, cu fosta învinsă a tricolorilor! Ori, măcar, despre tema discuției de mai bine de un ceas a lui Vivi cu patronul echipei “șepcilor roșii”! Chit că, oricum, nu ar fi aflat ceva dar… încercarea moarte n-are! M-am convins personal de asta! A urmat un supliciu de 90 de minute în care accentul a fost pus pe acomodarea completă a băieților la condițiile excelente de climă și pregătire (la ora respectivă mercurul din termometre arăta +16 grade!), magia balonului făcându-se și ea simțită în ultimele 45-50 de minute, timp suficient pentru ca fotbaliștii să prindă lungimea de undă cerută de antrenorul lor. “Mâine, la ședința fizică de dimineață, vom promova așezarea pe care o vreau la meciul cu echipa Turkmenistanului. Tot mâine vom exersa și tema loviturilor libere din imediata vecinătate a careului” a mai spus Răchită permițându-le elevilor săi să meargă la dușuri și refacere. După cină au urmat nelipsitele ședințe de masaj, maeștrii în materie, Răzvan Negoiță și Florin Costache, făcând adevărate minuni pe genunchii, gleznele și coapsele tuturor componenților echipei.

Împreună cu Ionuț Pană, ofițerul de presă, am ales să fac puțină mișcare astfel încât ne-am deplasat la aeroportul din Antalya pentru aducerea unui nou stranier la echipă, francezul de 24 de ani Steven Thicot. “Ne uităm după un tip longilin, brunet în exces, tinerel! Eu l-am văzut pe Internet, sper să-l recunosc” mi-a spus Ionuț punându-mă în temă cu “subiectul”. Am așteptat mai bine de jumătate de ceas defluirea de la aerogară, cursa Turkish Airlines de la Istanbul aducând la acea oră mai bine de 200 de persoane. Interesant, mulți dintre călători, sportivi, destui fotbaliști, erau așteptați de către oficiali – și nu numai – ai nenumăratelor echipe ce se pregătesc iarna în această parte a lumii. Astfel încât, pe bună dreptate, dacă erai fâșneț printre călători și guraliv peste măsură, chiar puteai să te “lipești” de vreo vedetă a gazonului, fără să știi nimic de ea! C-așa-i când te grăbești, omul nostru a ieșit printre ultimii iar distanța de 35 de kilometri până la Riu Kaya am petrecut-o în compania unui tip simpatic, destul de vorbăreț, întrebărilor noastre potrivindu-le răspunsuri amestecate bilingv, în franceză și engleză. “Sunt francez, am 24 de ani, chiar 25, pe 14 februarie! Sper să mă pot bucura de această frumoasă vârstă tot aici, la Petrolul! Adică să-i placă antrenorului cum joc! Din fericire sunt pregătit fizic, m-am antrenat bine cu englezii de la Wigan. Am evoluat în 37 de meciuri pentru scoțienii de la Hibernians, au niște fani grozavi, fotbalul este religie în acea țară! Îl cunosc pe Goian, joacă la Glasgow (“Goe” Dorin, fostul stelist ajuns în Scoția de la Palermo). Sunt liber de contract, am ales să vin la Petrolul ca să pot juca, fotbalul este viața mea, nu concept să fac altceva, îl iubesc! Mai am doi frați însă niciunul nu face sport! Nu sunt ahtiat după bani, îmi place, logic, să-i am, dar nu acesta este scopul primordial al vieții! Sunt liber de contract, nu sunt scump, zic eu, vreau doar atât, să joc și să mă fac plăcut antrenorului și fanilor!” a spus, pe drumul de întoarcere, fundașul evaluat de către transfermarkt.co.uk la suma de 225.000 de euro. Era sigur pe el și chiar credea ce spunea! A fost preluat imediat de către secundul Negoiță și dat pe mâna masorilor. Ziua cea mai lungă urma să-i fie cea de duminică, poate chiar la meciul cu Turkmenistanul…

Chiar, la fel ca și dumneavoastră, sunt curios cum se vor exprima cei noi în primul test, cel de astăzi de la ora 16:30, meci ce se va juca în Lara, la baza Miracle și va fi televizat pe Digi Sport TV. Poate ne vedem pe micul ecran!