Arhivă nor etichete: “Telegraful de Prahova”

La Mehedinți, în Prahova!

Postat de Cristian Anghelescu la 12 martie 2012 Fără comentarii | citit de 3,932 ori

“La vie en rose”…

Nu vreau să scriu despre numele englez sub care filmul “La Mome” – viața inegalabilei Edit Piaf – a fost prezentat în țara noastră. Nici despre senzaționala interpretare a lui Louis Armstrong de pe albumul “Satchmo Serenades” ori despre vila cu același nume din Bușteni… Astăzi, pentru mine și destui semeni de-ai mei, “viața în roz” are o conotație aparte doar pentru bucuria de a ne putea deplasa fără să avem nevoie de vreun ajutor.

O să zâmbiți, poate chiar veți cârcoti, dar niciunul dintre voi nu are voie să nu învețe ceva din acest articol. Unul nu neapărat de mulțumire la adresa unui medic, cât o dorită imensă propagandă pentru o instituție precum Centrul de Recuperare Medicală “Mehedinți Decebal SRL” din Poiana Câmpina. Locul unde ședinţele de fizioterapie şi kinetoterapie, serviciile de electroterapie și anticelulitice, gimnastică electrică, mecanoterapie și masajele medicale te vindecă și-ți redau plăcerea de a zâmbi.

După câteva zile de tratament complex – care poate dura și 3 și 4 și 5 ore! – ajungi să prețuiești fiecare pas și orice mișcare pe care o faci în natură! Liniștea sufletească transmisă, plăcerea comunicării, arta de a modela fiecare milimetru care ascunde o durere, toate acestea îi fac pe MAEȘTRII VINDECĂRII din clinică adevărații zei în care puteți crede cu adevărat! De la masor-ul
Marian Dumitru și kineto-terapeutul Ștefan Gustea și până la asistentele Mihaela Dobre, Clara Artene sau Adela Răduță, cu toții coordonați de către domnișoara asistent-șef Elena Ioniță, întregul grup de 50 de oameni speciali care se subordonează prof. dr. Decebal Mehedinți inspiră încredere. Nădejdea că peste o vreme te vei vindeca înseamnă mult. Oricum, suficient pentru ca 5 zile din săptămână, de la orele 10:00 la 24:00, oricine are nevoie de ajutor să îl poată găsi. Muncind cot la cot cu cei de acolo și sperând în micul succes de zi cu zi.

La clinica profesorului am văzut oameni în toată firea plângând de fericire după varii  perioade de recuperare. Am fost coleg de suferință cu un medic greu din Capitală, cu directori de instituții, cu copilași de 1-2 ani, cu mulți, foarte mulți sportivi! I-am regăsit, zi de zi, pe astriștii Salif Nogo, Ben Teeklok, Laionel Silva Ramalho și, mai târziu, Cătălin Grigore. Cu toții, încrezători în
ziua de mâine! Salif, extrem de mulțumit după tratament, mi-a spus: “Domnul doctor este extraordinar! Am reușit să mă vindec aici după operație într-un timp record! Sunt foarte fericit că pot reveni la echipă de la începutul săptămânii!” Zâmbetul acestui fotbalist din Burkina Faso spunea multe, oricum destul pentru a-i face pe sportivi să opteze pentru serviciile clinicii din Poiana Câmpina. Acolo unde, peste tot, sunt expuse fanioane și postere ale echipelor care și-au trimis sportivii să se recupereze la “dom’ profesor”.

Fost sportiv, apoi salvamontist, Decebal Mehedinți are structura unui atlet și acum, după mai bine de 4 decenii de muncă. Privirea sfredelitoare, glumele de calitate, cultura generală, toate îl ajută în relația cu pacienții. Nimeni nu pleacă de acolo neconsultat zilnic. Mănușile domniei sale, adevăratele vedete ale centrului, “vorbesc” continuu despre starea subiecților. Electrozii care le înnobilează curentează fiecare părticică a locului bolnav iar despărțirea de ele te fac, parcă, să plutești până la vestiare și apoi către ieșire. Zi de zi, puterea sporește și după ceva vreme încerci să șutezi, atent, într-o minge imaginară! Uff, tot minge! Și, miracolul deja capătă consistență! Merge, nu mai doare, doar ai impresia că ceva te mai ține! “Este frica, te obișnuiești și cu ea! Dă-i bătaie, e ca înainte!” aud fraza pe care o aștept rostită de ceva vreme. Și, cu promisiunea că voi mai exersa o vreme programul dat, am părăsit Poiana Câmpina.

Acolo, la doi pași de arena unde juca odată echipa lui Dan Chițu, i-am lăsat pe MAEȘTRII VINDECĂRII să încerce alte noi minuni. Minuni care, nu uitați, sunt posibile doar dacă fiecare dintre cei care ajungeți acolo veți crede cu tărie în vindecare, în cei care vă ajută să vă recuperați și în fiecare clipă de muncă! Fără să neglijați, niciodată, speranța și să aveți mereu încredere! Articolul poate fi citit și în ediția tipărită a Telegrafului de Prahova de astăzi, 12.03.2012.


Mai bine mai târziu…

Postat de Cristian Anghelescu la 2 mai 2011 20 comments | citit de 10,011 ori

M-am gândit ceva vreme dacă e bine să fac acest pas. “Spre normalitate” ar spune unii dintre confraţii care au deja acest suport de socializare, “spre altceva” spun eu, acum, după ce am văzut cu ochii mei şi am simţit pe proprie piele cam unde s-a ajuns în perimetrul mass-media scrisă! Mă refer, fireşte, la cei care conduc “cu mânie proletară şi har dumnezeiesc”, oameni (?) aduşi şi plătiţi să facă performanţă dar care au ajuns să calce în picioare şi cele mai elegante norme ale echităţii şi deontologiei profesionale. Sincer, nu aşa am vrut să debutez dar… m-am încălzit repede!

Fireşte, temele pe care le voi aborda pe acest blog vor aparţine lumii sportului, în general, şi a fotbalului, în special. Nu voi ocoli subiectele sensibile din viaţa de zi cu zi, urmând a încerca să răspund tuturor celor care se vor arăta interesaţi de o temă sau alta în urma unui subiect în discuţie. Aşa cum încerc să fac şi în emisiunea “Pasul la ofsaid” - pe care o realizez în fiecare zi de luni de la orele 19:00 la Alpha TV – voi pune accent pe tematica echipei fanion a Ploieştiului, PETROLUL, fără a neglija traiectul prim-divizionarei ASTRA, dar şi a echipelor prahovene ce combat la nivelul eşaloanelor inferioare, liga a treia şi Liga A Prahova. Voi urmări la faţa locului, la fel ca şi până acum, toate meciurile importante şi vă voi semnala în cel mai scurt timp ceea ce, de regulă, nu prea ”se vede” înainte şi, mai ales, după aceste partide! Voi încerca să imortalizez şi momente cheie ale disputelor, cu toate că harul de a face fotografii îmi lipseşte aproape complet! Pentru că viaţa este într-o continuă goană şi pentru că dumneavoastră, cititorii, sunteţi obişnuiţi să savuraţi evenimentele, dacă s-ar putea, eventual, în timp real cu desfăşurarea lor, mi-am propus să încerc şi unele transmisii “LIVE TEXT”, fireşte, la meciuri care nu sunt televizate! Aceste iniţiative vor fi anunţate din vreme pe acest blog, urmând ca dumneavoastră să puteţi savura în timp real jocul echipei cu care simpatizaţi! Chit că ea se regăseşte, deocamdată, doar la nivelul ligilor inferioare!

La finalul acestui prim material vreau să vă asigur, stimaţi cititori, că voi încerca să fiu cât mai aproape de aşteptările dumneavoastră, că eventualele întrebări la temele în suspensie vor avea parte de răspunsuri explicite şi că – de fiecare dată – voi neglija să dialoghez cu acele persoane care înţeleg limba română doar onomatopeic şi o vorbesc, eventual, folosindu-se după refrenele tâmpe ale manelelor ascultate şi obsesiv repetate…

Ştiu, de asemenea, că destulele greşeli rezultate în urma elaborării materialelor îmi vor fi iertate şi, mai ales, că voi încerca de la o zi la alta să ating standarde cât mai înalte.  

Întâmplător (sau nu), ziua aceasta coincide cu aniversarea zilei de naştere a colegului de breaslă DRAGOŞ TRESTIOREANU, fostul meu şef de la “Ziua – Ediţia de Prahova” şi Şocul cotidian”. Şi pe acestă cale îi transmit sănătate şi toate cele bune!

P.S. Pentru cine citeşte şi ştie despre ce vorbesc: lui Dragoş nu-mi este silă şi nici greaţă să-i recunosc meritul de a-mi fi fost, vreodată, ŞEF! La fel cum, dacă “va mai fi să fie” titulatura aceea va rămâne, oricum! Nu la fel se pune problema atunci când, întâmplător, duci discuţia spre cotidianul “Telegraful de Prahova”…