Arhivă nor etichete: Turcia

Istanbul sau… dorul de ducă! (I) (articol publicat în cotidianul Telegrama)

Aşa cum am promis, revin cu un material legat de această deplasare în care stresul, oboseala, bucuria şi satisfacţia muncii împlinite s-au regăsit împletite într-un titlu precum cel de mai sus.

Am plecat spre Istanbul joi, la ora 22:00, cu un microbuz pus la dispoziţie de patronul Ion Mihai, finanţatorul de la Unirea Urlaţi. “Nu o să ne coste exagerat, 100 de lei transportul, 50 de lei biletul de meci şi 25 de euro locul în dubla de la hotel! Merită să vedem şi noi Turcia-România, nu? Mă ocup de toate, voi doar să-mi ziceţi dacă mergeţi” suna acum trei săptămâni provocarea omului de afaceri. Nu m-am gândit decât la atmosferă şi la plăcerea de a revedea Istanbulul, măcar şi pentru o zi şi-o noapte! M-am înscris pe listă, ulterior – după numai patru zile! – aflând că în aceeaşi zi de vineri, 14 octombrie, Petrolul va juca cu Galatasaray. Şi tot în Istanbul! “Mai mult ca perfectul” mi-am zis aşteptând cu emoţie ziua plecării.

Odată ajunşi în vama de la Giurgiu am luat primul contact real legat de această deplasare: “Au trecut, până acum, mai bine de 50 de autocare şi sute de autoturisme şi microbuze!” ne-a pregătit vameşul zâmbind şi… duşi am fost! Cu o medie super, de 100km/oră, am ajuns la jumătatea distanţei de 350 km ce leagă oraşul Giurgiu de vama de la Edirne. “Avem baftă,se circulă bine, au fluidizat bine bulgarii coridorul ăsta” l-am auzit pe şofer printre câteva aghioase ale partenerilor de drum. “Ajungem bine de tot, la 9-10 suntem la hotel, facem o plimbare şi ne pregătim pentru jocul Petrolului!” mi-am zis bucuros. Şi aproape brusc, după nici cinci minute, reflexii roş-albastre au brăzdat întunericul drumului european. Era Poliţia Rutieră, într-o acţiune demnă de anii de tristă amintire, nicidecum de Mileniul III, anul de graţie 2012, când Bulgaria este parte a Uniunii Europene! De ce oare?

Oricum, vreme de mai bine de un ceas, câteva microbuze din România au fost oprite la margine de drum fără să poată cineva explica motivul! Scoşi din minţi, românii au protestat din ce în ce mai virulent iar explicaţia a fost legată de precedentul cu suporterii dinamovişti din urmă cu un an! Oricum, mai mult speriaţi, oamenii legii au admis plecarea, dar numai cu maşini ale Poliţiei care au încadrat convoiul de maşini româneşti! Astfel, aproape 150 de km am fost escortaţi (cu viteză legală!), ajungând în vama Edirne pe la 7:00! Acolo, beleua s-a extins neverosimil: microbuzul cu care am călătorit nu avea licenţă “Interbus”, un document necesar pentru a pătrunde în spaţiul turcesc! Complet debusolaţi, mai ales când am văzut că se făcuse 10:30 şi demersurile stagnau, am admis că meciul Petrolului devenise o “rara avis”! Totuşi, după aprobări peste aprobări venite telefonic şi prin fax de la Ankara, am putut părăsi vama înscriindu-ne pe autostradă, în jur de 12:00, în cursa de peste 250 km până la Florya!

Graţie măiestriei celor 2 şoferi dar şi a norocului, la 15:20 am ajuns la terenul de joc! Acolo, altă belea! Am fost anunţaţi telefonic că trebuia să facem check-in-ul la hotel până la orele 16:30, altfel riscam să pierdem cazarea! Cei trei jurnalişti au rămas la partidă, iar ceilalţi au plecat după o repriză, urmând să ne întâlnim la “Sukru Saracoglu”, la meciul naţionalei!

După victoria Petrolului, alături de alţi câţiva fani, am plecat din Florya cu un micobuz local, având la dispoziţie 3 ore pentru a parcurge nici 25 km, urmând să trecem Bosforul în Istanbulul asiatic. Să vă mai spun că şi acum am avut parte de o belea mare… cred că deja v-aţi obişnuit! Istanbulul, mai ales la acea oră, reprezintă furnicarul perfect: mii şi mii de vehicule circulând haotic, cu taximetrişti demenţi şi pietoni inconştienţi par a alcătui cel mai ireal tablou al unui blocaj perfect! Astfel încât, după cinci km parcurşi într-o oră (!), am ales o variantă nebunească, propusă trilingv chiar de către şoferul turc: aveam cinci minute pentru a alerga un km şi a prinde feribotul de 18:45! Un altul ar fi fost la 19:15, oricum târziu pentru a prinde debutul partidei! Din două cuvinte ne-am înţeles: cei mai tineri au alergat cu 100 km/oră să schimbe banii în jetoanele necesare traversării, iar ceilalţi – fireşte şi eu intrând la această categorie! – cu 10 km/oră, încercând să prindem vaporul! Nu vreţi să ştiţi ce faţă aveau piloţii vasului, atenţionaţi de către cei tineri, când ne-au văzut, în zare, alergând cu limba aproape pe piept! Au admis să mai întârzie două minute, iar sutele de pasageri îmbarcaţi au urmărit “cursa elefanţilor” cu zâmbetul pe buze! Cu aparatul foto atârnat de gât şi laptop-ul în braţe am reuşit să trec de turnichetul strâmt şi astfel m-am putut bucura de o traversare intercontinentală liniştită! (va urma)


Aventurile selecționatei Prahova Muntenia în Turcia (articol publicat în cotidianul Telegrama)

Vineri, orele 5:30. Baza de pregătire a echipelor naţionale de fotbal ale României. Implicit, a selecţionatelor care combat pentru imaginea ţării. Printre ele, selecţionata Prahova Muntenia, merituoasa câştigătoare a fazei naţionale, echipa care în perioada 7-14 septembrie reprezintă România la turneul de calificare pentru competiţia europeană dedicată acestui segment fotbalistic. Unul câte unul, cei 18 fotbalişti selecţionaţi şi oficialii care îi însoţesc s-au urcat în autocarul de patru stele care stă cu motorul la relanti. Vali, şoferul de 30 de ani care cu o zi în urmă tocmai venise din Anglia, era pregătit pentru aventura de circa 800 de kilometri cu cap compas localitatea Riva, o staţiune aproape virgină din punct de vedere turistic, aflată la nici 50 de km de Istanbul, dar pe continentul asiatic.

Vârsta şoferului şi calitatea autocarului au făcut ca traversarea Bulgariei (o decepţie enormă pentru excursioniştii în tranzit, de la an la an!) să devinăcât de cât plăcută: mai o muzică, mai un film, o glumă bună, un sandvici sau un fruct… Opririle, obligatorii pentru şofer, au fost suportate cu stoicism, iar debarcarea în vama turcă de la Edirne a fost întâmpinată cu urale! Cât acesta a alergat pentru regimul obligatoriu al vizelor, cu paşapoartele la control şi iminentul desant al vameşilor printre bagaje, pasagerii maşinii au luat cu asalt mega free-shop-ul din zona liberă a punctului vamal, fiecare aprovizionându-se cu ciocolată, sucuri şi alte mărunşişuri. Dincolo, la autocar, un fanion, o şapcă,ceva pixuri şi brichete s-au constituit în cadourile perfecte pentru vameş,acesta afişând cu mândrie, ulterior, însemnele selecţionatei prahovene: un lot îmbrăcat frumos, în echipamentul de prezentare al echipei naţionale a României, cei 18 fotbalişti stârnind curiozitate printre turiştii din vamă!

Apoi, după zecile de poze făcute în punctul de frontieră, băieţii s-au lipit de geamurile autocarului, comentând vreme de 3 ore priveliştea generată de drumul ca-n palmă al autostrăzii Edirne-Istanbul (240 km). La 15 km de megalopolisul cu 14 milioane de locuitori, chit că se rula pe 6 benzi de sens, circulaţia a devenit un infern, drumul până la kilometrul zero al trecerii din Europa în Asia fiind făcut în mai bine de două ceasuri! Timpul a trecut greu, dar frumos, sutele de poze făcute arenei Turk Telecom, fief-ul Galatei ori Moscheei Imperiale Sultanahmet, cunoscută drept Moscheea Albastră sau Palatului Dolmabahce rămânând martore supliciului trăit în scaunul (ce-i drept comod!) al mijlocului de transport! Punctul culminant înaintea ajungerii la destinaţie l-a reprezentat traversarea Podului Bosfor, un monument arhitectonic excepţional. Cu privire la aventura traversării – pentru că este, într-adevăr, o aventură să parcurgi cei 1560 de metri, la 64 de metri deasupra nivelului apei, distanţa dintre cei numai doi piloni de susţinere fiind de 1.090 de metri! – am aflat că, dimineaţa, circulaţia se face pe cinci din cele opt benzi pentru direcţia Asia-Europa şi numai trei în sens opus, iar seara se inversează! Zilnic, în ambele sensuri, trec peste 150.000 de autovehicule, mai mult de jumătate dintre ele fiind autoturisme cu turişti veniţi din toate părţile lumii pentru a descoperi fascinanta Turcie. Taxa de pod se plăteşte, dar numai pe sensul Europa – Asia, printr-un sistem de cartele magnetice (KGS), lucru pe care Vali îl cunoştea, având cartela activă! În Turcia nu se plăteşte rovigneta, dar şoselele lor sunt ca-n palmă, iar de lucrat… se lucrează-n draci, de la an la an!

Depăşesc acest intermezzo cu profil info-rutier şi mă întorc la scopul deplasării, una încheiată fericit, dar după o bâjbâială de 15 minute, la intrarea în localitatea Riva, punctul terminus al aventurii de vineri. Un sat, mai multe nu pot spune despre această destinaţie, cu câteva sute de suflete care trăiesc în cea mai mare parte practicând pescuitul sau oferind servicii turistice! În deal, la o diferenţă de nivel de peste 70 de metri, ne-am minunat găsind un complexul turistic de patru stele, Legend Riva, în completă discordanţăcu cele văzute până acolo, în acea zonă! Hotelul în sine are o sală imensă pentru servit masa, dar şi o altă aripă, în imediata vecinătate, cuprinzând patru locaţii identice, în stil amfiteatru, dar pe înălţime, având la poale, până în apropierea plajei, bungalouri şi duplex-uri, unele chiar de lux, cu grădini superbe şi curbe arhitecturale dintre cele mai îndrăzneţe! Iar Marea Neagră, aici, chiar este minunată!

Imediat ajunsă, delegaţia oficială a fost repartizată în camere şi, după lăsarea bagajului, s-a revenit în recepţie şi, ulterior, la restaurant, pentru servitul cinei. Mulţi dintre fotbalişti, aflaţi la prima lor experienţă în Turcia, au făcut cunoştinţă cu bucătăria otomană, din păcate pentru ei „vedetele dulci” – şi nu numai – fiind greu de atins din cauza vigilenţei celor trei antrenori! Au rămas cu promisiunea că joi, în ultima zi de stat aici, vor avea “verde” la musacale, ghiveciuri, baclavale şi sarailii! Până atunci, se ştie, regimul sportivului aflat la competiţie este compus din brânzeturi, supe, paste, piept de pui, ceva vită, multe fructe…

După o noapte în care fiecare membru al delegaţiei a dormit buştean a urmat micul dejun al zilei de sâmbătă, antrenamentul de prânz şi masa de la orele 14.00. Apoi, odihnă, refacere, masaj, cina şi o scurtă plimbare. De la orele 20.30 a avut loc şi şedinţa tehnică oficială a competiţiei, în urma căreia, prin tragere la sorţi, s-a stabilit ordinea competitoarelor, primele extrase urmând a fi considerate gazde! Echipa prahoveană va avea acest rol în meciurile de marţişi de joi, duminică, cu trupa israelită, jucându-se în echipamentul de rezervă,cel de culoare albă!

Toată lumea se gândeşte numai la acest prim meci… Şi, pentru că toate delegaţiile sunt găzduite aici, la Legend Riva, am avut cu toţii motive de temere observând adversarii! Să sperăm că nu toţi se şi pricep la fotbal, pentru că la capitolul “văzut” cam avem de ce să ne temem!


E vremea revanșei

Selecționata AJF  Prahova și-a câștigat dreptul de a participa în grupa preliminară a “Cupei Regiunilor”, competiție denumită simbolic “UEFA Regions Cup, ediţia 2012-2013” și care începe în penultima zi a lunii august cu primele jocuri din grupa B, preliminară. Această fază se va desfășura în Macedonia, alături de echipa țării gazdă urmând a fi prezente la start și selecționatele Suediei, Irlandei de Nord şi Ţării Galilor. Apoi, grupa A, din care face parte şi România, debutează pe 9 septembrie, în Turcia. Componența acestei serii este una “grea”, alături de tricolorii amatori ai țării noastre mai putând fi urmăriți omologii din țara gazdă, Turcia, dar și din Israel și Kazahstan. Gazdele au nominalizat orașul Istanbul drept organizator al acestei grupe iar așteptările românilor sunt, deja, consistente!

Selecţionata „Prahova Muntenia” va avea primul meci în ziua de 9 septembrie, contra israelienilor de la Karmiel Safet, formație pe care – vă mai aduceți aminte? – românii au avut-o parteneră şi acum 2 ani, la Sopron, în Ungaria, şi în faţa cărora au pierdut, 0-2, la capătul unui meci spectaculos! Pentru acei dintre dumneavoastră care ați uitat, iată și rezultatele meciurilor echipei noastre: Prahova Muntenia – West Ungaria 1-4, Prahova Muntenia – Carmiel Safed (Israel) 0-2, Prahova Muntenia – Malatia (Armenia) 3-1! Repartizați atunci în Grupa B-est europeană, tricolorii amatori n-au reușit decât o clasare pe locul III la final, insuficientă pentru a merge mai departe în faza finală din Slovenia!

Jocul cu israeliții se va disputa pe arena „Kartal Ilce” din Istanbul (capacitate puțin peste 7000 de locuri), după două zile urmând al doilea meci din grupă, cu echipa țării gazdă – selecţionata Istanbulului – într-un joc programat pe stadionul „Maltepe Hasan Polat” (arenă cu o capacitate de aproape 5000 de locuri). Ultimul meci din grupă rezervat echipei de amatori a României a fost programat pe data de 13 septembrie, adversara prahovenilor fiind echipa Mercury Stroitel (Kazahstan).

Delegațiile țărilor participante vor fi găzduite de Hotelul „Legend Riva”, aflat la 40 de kilometri de Istanbul precum şi la o distanţă similară de cele două terenuri de joc, în timp ce antrenamentele se vor face în imediata apropiere a locului de cazare. Se califică prima clasată dar şi cel mai bun loc II din grupele preliminare amintite.

Interesant de remarcat este că această selecționată a „Prahova Muntenia” va miza doar pe o parte dintre jucătorii care au câştigat, a doua oară consecutiv, competiția naţională, lotul urmând a fi clarificat în mai puțin de o lună. Asta, deoarece mai mulți fotbaliști s-au transferat la un nivel superior, caz în care – conform regulamentului – va fi aproape imposibil să se mai conteze pe ei! Săptămâna viitoare, Federaţia Română de Fotbal va stabili şi locul de desfăşurare al unui cantonament de o săptămână, înainte de plecarea în Turcia, locul ales fiind, cel mai probabil, Complexul de la Mogoşoaia, acolo unde condiţiile sunt foarte bune.