Vineri, orele 5:30. Baza de pregătire a echipelor naţionale de fotbal ale României. Implicit, a selecţionatelor care combat pentru imaginea ţării. Printre ele, selecţionata Prahova Muntenia, merituoasa câştigătoare a fazei naţionale, echipa care în perioada 7-14 septembrie reprezintă România la turneul de calificare pentru competiţia europeană dedicată acestui segment fotbalistic. Unul câte unul, cei 18 fotbalişti selecţionaţi şi oficialii care îi însoţesc s-au urcat în autocarul de patru stele care stă cu motorul la relanti. Vali, şoferul de 30 de ani care cu o zi în urmă tocmai venise din Anglia, era pregătit pentru aventura de circa 800 de kilometri cu cap compas localitatea Riva, o staţiune aproape virgină din punct de vedere turistic, aflată la nici 50 de km de Istanbul, dar pe continentul asiatic.

Vârsta şoferului şi calitatea autocarului au făcut ca traversarea Bulgariei (o decepţie enormă pentru excursioniştii în tranzit, de la an la an!) să devinăcât de cât plăcută: mai o muzică, mai un film, o glumă bună, un sandvici sau un fruct… Opririle, obligatorii pentru şofer, au fost suportate cu stoicism, iar debarcarea în vama turcă de la Edirne a fost întâmpinată cu urale! Cât acesta a alergat pentru regimul obligatoriu al vizelor, cu paşapoartele la control şi iminentul desant al vameşilor printre bagaje, pasagerii maşinii au luat cu asalt mega free-shop-ul din zona liberă a punctului vamal, fiecare aprovizionându-se cu ciocolată, sucuri şi alte mărunşişuri. Dincolo, la autocar, un fanion, o şapcă,ceva pixuri şi brichete s-au constituit în cadourile perfecte pentru vameş,acesta afişând cu mândrie, ulterior, însemnele selecţionatei prahovene: un lot îmbrăcat frumos, în echipamentul de prezentare al echipei naţionale a României, cei 18 fotbalişti stârnind curiozitate printre turiştii din vamă!

Apoi, după zecile de poze făcute în punctul de frontieră, băieţii s-au lipit de geamurile autocarului, comentând vreme de 3 ore priveliştea generată de drumul ca-n palmă al autostrăzii Edirne-Istanbul (240 km). La 15 km de megalopolisul cu 14 milioane de locuitori, chit că se rula pe 6 benzi de sens, circulaţia a devenit un infern, drumul până la kilometrul zero al trecerii din Europa în Asia fiind făcut în mai bine de două ceasuri! Timpul a trecut greu, dar frumos, sutele de poze făcute arenei Turk Telecom, fief-ul Galatei ori Moscheei Imperiale Sultanahmet, cunoscută drept Moscheea Albastră sau Palatului Dolmabahce rămânând martore supliciului trăit în scaunul (ce-i drept comod!) al mijlocului de transport! Punctul culminant înaintea ajungerii la destinaţie l-a reprezentat traversarea Podului Bosfor, un monument arhitectonic excepţional. Cu privire la aventura traversării – pentru că este, într-adevăr, o aventură să parcurgi cei 1560 de metri, la 64 de metri deasupra nivelului apei, distanţa dintre cei numai doi piloni de susţinere fiind de 1.090 de metri! – am aflat că, dimineaţa, circulaţia se face pe cinci din cele opt benzi pentru direcţia Asia-Europa şi numai trei în sens opus, iar seara se inversează! Zilnic, în ambele sensuri, trec peste 150.000 de autovehicule, mai mult de jumătate dintre ele fiind autoturisme cu turişti veniţi din toate părţile lumii pentru a descoperi fascinanta Turcie. Taxa de pod se plăteşte, dar numai pe sensul Europa – Asia, printr-un sistem de cartele magnetice (KGS), lucru pe care Vali îl cunoştea, având cartela activă! În Turcia nu se plăteşte rovigneta, dar şoselele lor sunt ca-n palmă, iar de lucrat… se lucrează-n draci, de la an la an!

Depăşesc acest intermezzo cu profil info-rutier şi mă întorc la scopul deplasării, una încheiată fericit, dar după o bâjbâială de 15 minute, la intrarea în localitatea Riva, punctul terminus al aventurii de vineri. Un sat, mai multe nu pot spune despre această destinaţie, cu câteva sute de suflete care trăiesc în cea mai mare parte practicând pescuitul sau oferind servicii turistice! În deal, la o diferenţă de nivel de peste 70 de metri, ne-am minunat găsind un complexul turistic de patru stele, Legend Riva, în completă discordanţăcu cele văzute până acolo, în acea zonă! Hotelul în sine are o sală imensă pentru servit masa, dar şi o altă aripă, în imediata vecinătate, cuprinzând patru locaţii identice, în stil amfiteatru, dar pe înălţime, având la poale, până în apropierea plajei, bungalouri şi duplex-uri, unele chiar de lux, cu grădini superbe şi curbe arhitecturale dintre cele mai îndrăzneţe! Iar Marea Neagră, aici, chiar este minunată!

Imediat ajunsă, delegaţia oficială a fost repartizată în camere şi, după lăsarea bagajului, s-a revenit în recepţie şi, ulterior, la restaurant, pentru servitul cinei. Mulţi dintre fotbalişti, aflaţi la prima lor experienţă în Turcia, au făcut cunoştinţă cu bucătăria otomană, din păcate pentru ei „vedetele dulci” – şi nu numai – fiind greu de atins din cauza vigilenţei celor trei antrenori! Au rămas cu promisiunea că joi, în ultima zi de stat aici, vor avea “verde” la musacale, ghiveciuri, baclavale şi sarailii! Până atunci, se ştie, regimul sportivului aflat la competiţie este compus din brânzeturi, supe, paste, piept de pui, ceva vită, multe fructe…

După o noapte în care fiecare membru al delegaţiei a dormit buştean a urmat micul dejun al zilei de sâmbătă, antrenamentul de prânz şi masa de la orele 14.00. Apoi, odihnă, refacere, masaj, cina şi o scurtă plimbare. De la orele 20.30 a avut loc şi şedinţa tehnică oficială a competiţiei, în urma căreia, prin tragere la sorţi, s-a stabilit ordinea competitoarelor, primele extrase urmând a fi considerate gazde! Echipa prahoveană va avea acest rol în meciurile de marţişi de joi, duminică, cu trupa israelită, jucându-se în echipamentul de rezervă,cel de culoare albă!

Toată lumea se gândeşte numai la acest prim meci… Şi, pentru că toate delegaţiile sunt găzduite aici, la Legend Riva, am avut cu toţii motive de temere observând adversarii! Să sperăm că nu toţi se şi pricep la fotbal, pentru că la capitolul “văzut” cam avem de ce să ne temem!