M-am gândit ceva vreme dacă e bine să fac acest pas. “Spre normalitate” ar spune unii dintre confraţii care au deja acest suport de socializare, “spre altceva” spun eu, acum, după ce am văzut cu ochii mei şi am simţit pe proprie piele cam unde s-a ajuns în perimetrul mass-media scrisă! Mă refer, fireşte, la cei care conduc “cu mânie proletară şi har dumnezeiesc”, oameni (?) aduşi şi plătiţi să facă performanţă dar care au ajuns să calce în picioare şi cele mai elegante norme ale echităţii şi deontologiei profesionale. Sincer, nu aşa am vrut să debutez dar… m-am încălzit repede!
Fireşte, temele pe care le voi aborda pe acest blog vor aparţine lumii sportului, în general, şi a fotbalului, în special. Nu voi ocoli subiectele sensibile din viaţa de zi cu zi, urmând a încerca să răspund tuturor celor care se vor arăta interesaţi de o temă sau alta în urma unui subiect în discuţie. Aşa cum încerc să fac şi în emisiunea “Pasul la ofsaid” - pe care o realizez în fiecare zi de luni de la orele 19:00 la Alpha TV – voi pune accent pe tematica echipei fanion a Ploieştiului, PETROLUL, fără a neglija traiectul prim-divizionarei ASTRA, dar şi a echipelor prahovene ce combat la nivelul eşaloanelor inferioare, liga a treia şi Liga A Prahova. Voi urmări la faţa locului, la fel ca şi până acum, toate meciurile importante şi vă voi semnala în cel mai scurt timp ceea ce, de regulă, nu prea ”se vede” înainte şi, mai ales, după aceste partide! Voi încerca să imortalizez şi momente cheie ale disputelor, cu toate că harul de a face fotografii îmi lipseşte aproape complet! Pentru că viaţa este într-o continuă goană şi pentru că dumneavoastră, cititorii, sunteţi obişnuiţi să savuraţi evenimentele, dacă s-ar putea, eventual, în timp real cu desfăşurarea lor, mi-am propus să încerc şi unele transmisii “LIVE TEXT”, fireşte, la meciuri care nu sunt televizate! Aceste iniţiative vor fi anunţate din vreme pe acest blog, urmând ca dumneavoastră să puteţi savura în timp real jocul echipei cu care simpatizaţi! Chit că ea se regăseşte, deocamdată, doar la nivelul ligilor inferioare!
La finalul acestui prim material vreau să vă asigur, stimaţi cititori, că voi încerca să fiu cât mai aproape de aşteptările dumneavoastră, că eventualele întrebări la temele în suspensie vor avea parte de răspunsuri explicite şi că – de fiecare dată – voi neglija să dialoghez cu acele persoane care înţeleg limba română doar onomatopeic şi o vorbesc, eventual, folosindu-se după refrenele tâmpe ale manelelor ascultate şi obsesiv repetate…
Ştiu, de asemenea, că destulele greşeli rezultate în urma elaborării materialelor îmi vor fi iertate şi, mai ales, că voi încerca de la o zi la alta să ating standarde cât mai înalte.
Întâmplător (sau nu), ziua aceasta coincide cu aniversarea zilei de naştere a colegului de breaslă DRAGOŞ TRESTIOREANU, fostul meu şef de la “Ziua – Ediţia de Prahova” şi Şocul cotidian”. Şi pe acestă cale îi transmit sănătate şi toate cele bune!
P.S. Pentru cine citeşte şi ştie despre ce vorbesc: lui Dragoş nu-mi este silă şi nici greaţă să-i recunosc meritul de a-mi fi fost, vreodată, ŞEF! La fel cum, dacă “va mai fi să fie” titulatura aceea va rămâne, oricum! Nu la fel se pune problema atunci când, întâmplător, duci discuţia spre cotidianul “Telegraful de Prahova”…
Nu neaparat un pas spre normalitate, domnule A…caci termenul de normal e relativ si definitia lui suporta multiple perspective. Ceea ce mie mi se pare normal, altuia i se pare anormal si invers!
Eu percep aceasta decizie a dvs.ca pe o tentativa de a va apropia mai mult de cititorii care va apreciaza si de a atrage un nou grup-tinta. Va doresc succes si la cat mai multe articole de buna calitate si de fond! 
Gen Goran Bregovic, care doreste o colaborare cu…Florin Salam! 
Au ajuns studiu de caz si la Conservator, timp de sase saptamani! 
Deci…ce ziceam eu de termenul”normal”? 
Este de apreciat, totusi, ca autorii manelelor s-au indreptat, in cautarea lor febrila de muze, si catre sport! 
A se vedea, drept exemplu, piesa”Steaua e numai una…” 
P.S. Pe cat de mult va aratati un degraba acuzator al manelelor, pe atat de mult se reped altii sa le sustina!
@Cosmin Minescu: Mulțumesc pentru sfaturi și, mai ales, pentru urări! Vă mai aștept.
FELICITARI! Era momentul domnule Anghelescu, ma si gandeam….. pe cand un blog, aveti multe de spus si esentiale(nu vorbe goale asa cum suntem intoxicati zi de zi!).Sunt convinsa ca stiti la ce v-ati angrenat si de aceea am incredere ca informatiile vor fi din cele “mai adevarate”. Multa sanatate si succes!
Cristina
Îți mulțumesc frumos, Crică! Mi-am dorit mult asta, din momentul în care am fost pe nedrept lovit în orgoliu, acolo unde pe cei mai mulți dintre oameni îi doare cel mai tare!
Nu cred ca e cazul domnule Anghelescu sa arunci cu noroi in colegii alaturi de care ai mancat o paine. Macar din respect fata de dumneata, ca sa nu mai vorbim de reespectul fata de cei din jur.
Stimata doamna sau domnisoara Maria: habar nu am de unde ati inteles dumneavoastra ca am aruncat cu noroi in colegii mei! Va referiti la conducatori sau la colegii de departament? Pentru că, intuiesc, dumneavoastră cunoasteti ceva ce eu nu stiu! Sau nu stiti nimic! Ori, ca sa le lamurim odata pentru totdeauna, ar fi bine sa-mi scrieti despre ce doriti sa aflati. Sunt convins ca, odata ce veti cunoaste intreg adevarul, nu va veti mai grabi sa ma catalogati!
cristi, ai nevoie de curaj si de bafta pentru a realiza ceea ce-ti propui! iar tu, stiu asta, te poti mobiliza si demonstra ca acest blog te va ajuta! succes!
Multa bafta, hombre! Fii tare si arata fata urata a sportului! Macar atat!
Bine ai venit in lumea blog-erilor, sunt sigura ca ai sa excelezi pentru ca stiu cat de mult iti place sa scrii si la urma urmei despre asta e vorba. Am sa urmaresc cu maxim de interes postarile tale si voi fi cel mai acid critic al tau daca vrei hahaha, te pup :*
Felicitari pentru pasul pe care l-ai facut. Iti doresc mult noroc! Vorbele celor rautaciosi nu conteaza
Mama.
Sunt mandra de tine, unchiule si iti promit ca si eu ma voi numara printre cititorii fideli ai blog-ului tau ! Te pup, Andreuta
Mama si nepotica… Nu as fi crezut asta vreodata, sa va vad semnand la un text de-al meu! Cate mai am de invatat…
Multumesc mult, Sabri! Poate ca nu intamplator soarta a facut ca acest comentariu sa fie facut chiar la ora la care, acum 23 de ani, tu te nasteai! Astept “aciditatea”!
la cat mai multe articole despre Petrolul si Asesoft, dar si echipa de baschet.
Incerc sa fiu cat mai pe faza!
Iti doresc multa bafta la acest nou inceput!
Iti multumesc mult, Paulica! Imi doresc din suflet ca tu, prin harul pe care-l ai, sa ma ajuti in noul demers! Specialistii si prietenii vor fi prioritatile mele, chiar daca si de la dusmani ai de invatat, de multe ori! Macar sa te aperi!
BRAVO CRISTI,SPER SA AI NOROC CU CE AI ANCEPUT SI SA FI MAI CALM CA UNEORI TE AGITI FOARTE REPEDE PE PROBLEME SPORTIVE SI VIATA ESTE FOARTE SCURTA
DAR ASA ESTI TU CINE TE CUNOASTE STIE;TOTUSI CHIMIA BRAZI
Multumesc frumos, Lucian! Nu stiu de ce, dar parca m-am asteptat ca primul oficial care scrie aici sa fie de la Chimia Brazi… Sincer, nu prea ma insel in aprecieri iar acest lucru se (re)confirma! Eu asa sunt, ma agit repede si ard la fel, dar vreau sa cred ca avand pe langa mine persoane de calitate voi reusi sa ma mai stapanesc. Si, pentru ca mi-am promis sa scriu despre primul conducator care va aparea in perimetrul blogului, maine o sa incerc si creionarea unor fraze despre acesta si despre echipa pe care o pastoreste. Altele, fireste, decat despre meciul stabilit sa-l urmaresc, in aceasta dupa-amiaza, la Clinceni! Bafta multa si… promovare en-fanfare!
Uite, pentru ca un comentariu pe care mi l-am dorit a fi primul de pe acest blog a ajuns in… alta sectiune sau cine stie unde, il voi repeta cumva acum. Felicitari, Cristi, ai facut foarte bine ca ai pasit pe acest drum! Vei vedea cu timpul cat te va subujuga blogul. Nu chiar de la inceput, dar in viitorul apropiat – cu siguranta. E ceva fenomenal sa spui, fara niciun fel de oprelisti, tot ceea ce gandesti. E o minune a stiintei, de care trebuia sa avem parte inca de pe cand eram mai tineri. Dar e bine
si acum, mai spre amurg. Ai venit in forta si te rog sa continui tot asa, fiind mereu pe faza. Mult succes!
Sincer, iti multumesc mult pentru cuvintele frumoase dar si pentru articolul de pe blogul tau! Sunt oarecum nedumerit si ingrijorat, acum, cand aflu ca acest blog ma va subjuga odata cu trecerea timpului! Chiar nu mi-as dori asta, parca mai frumoase ar fi niste partide la stadion sau la sala, ori o chermeza cu prietenii, eventual la iarba verde! Ca sa nu mai vorbim despre un bazin-doua, o plimbare – fie ea si cu masina! – sau un film ori o carte de calitate! Dar, fiind mai mic, te ascult si privesc circumspect…