În această dimineață, pe terenul de la intrarea în cel de-al doilea municipiu al Prahovei, echipa de eșalonul trei, Chimia Brazi, a învins la un scor de forfait revelația orașului, Unirea Câmpina. Formația locală, anunțată ca fiind una dintre candidatele la fotoliul de lider al ligii A județene, a reprezentat un partener valoros de întrecere pentru “chimiști”, scorul final, 0-3 (0-0) fiind cel fixat la debutul în ultimul sfert de oră. Pe final de meci, localnicul Basma (88) a tratat cu lejeritate un penalti obținut de echipa sa – sau, mai bine spus, l-a evidențiat pe Ene! (foto) - iar scorul a rămas cel stabilit de Vișan (38) și Minciună (39, penalti și 74). “Doar 3 reușite?” se întrebau cei care nu au fost la meci, dar erau obișnuiți cu scoruri mult mai consistente din partea echipei care învinsese Snagovul cu 7-3 și Sinaia cu 14-0! Într-adevăr, scorurile mari realizate cu trupele mai sus pomenite au venit după prestații lamentabile, mai ales în linia defensivă, în timp ce astăzi Unirea a făcut un meci bun, ieșind nu odată la atac și ratând și ea de destule ori. Chimia a jucat dezinvolt, a dominat meciul aproape în întregime dar a păcătuit prin prea multele “floricele” în ultima fază, Vișan, Minciună, Iancu și Munteanu jucându-se cu marile ocazii. Duzina de goluri pe care Minciună&Co. o au pregătită meci de meci nu a mai putut fi contabilizată fie și pentru faptul că în poarta gazdelor a evoluat foarte precis T. Ionescu dar și pentru că atacanții Nichifor și Ciobanu dar și mijlocașul Bica au ratat cu nonșalanță, luându-i la țintă, nu odată, pe goal-keeper-ii Gheorghe și Ene, amândoi făcând astăzi un meci de bună calitate!                    

Mi-au mai plăcut Năstase, Butufei, Minciună și Munteanu, cu toții alcătuind o linie mediană omogenă. Firește, Vișan, Iancu și mai apoi Arnăutu și-au arătat clasa, sporind tensiunea antrenorului Răzvan Vlad la momentul apropiat, atunci când va trebui să alinieze primul unsprezece! Vineri, cel mai probabil de la orele 11:00, pe arena de lângă Combinat, echipierii Chimiei vor da piept cu Farul Constanța, trupă de ligă secundă care se pregătește pentru un sezon care să o propulseze spre  primul  eșalon.                                                                                                                                                                                                 

Unirea Câmpina – Chimia Brazi 0-3 (0-2)

Stadion: “Sterom” Câmpina. Spectatori: circa 50. Marcatori: Vișan (38), Minciună (39, penalti, 74).

Unirea: T. Ionescu – Georgescu, Lambă, Dragomir, Zecheru – Bica, Crăciun, R. Gheorghe, E. Stoica – Nichifor, Ciobanu. Au mai jucat: Șandru – Conac, Ariciu, A. Stoica, Toader, Basma. Antrenor: Costin Plăvache.

Chimia: A. Gheorghe – G. Stârpici, Ciobanu, Frâncu, Irimescu – Năstase, Butufei, Minciună, F. Munteanu – Vișan, D. Iancu. Au mai evoluat: Ene – Neagu, L. Radu, I. Radu, Arnăutu, Fl. Dumitru. Ilie, Zamfir, Bencea, I. Stârpici, Dinu. Antrenor: Răzvan Vlad.

A arbitrat: Dragoș Istrate (București).

Am ales, ieri, să văd la lucru Chimia Brazi, după aproape o lună de la jongleria făcută de mai–marii FRF atunci când au acordat promovarea Chindiei Târgovişte chit că dâmboviţenii nu întruneau nici măcar condiţiile stipulate în manualul de licenţiere…

Amicalul cu trupa de ligă secundă FC Snagov, disputat pe terenul de lângă Combinat, s-a constituit într-un bun prilej de verificare pentru echipa antrenată de Şandor Pall, victoria concludentă, 7-3 (2-2), arătând disponibilitatea „chimiştilor” de a arăta cam câtă valoare posedă întregul la acest moment.

Meciul a debutat nefast pentru gazde, cu o ratare monumentală a lui Arnăutu (1), scăpat singur cu Oghinciuc, şutul atacantului lovind butul stâng! Pe contraatac, c-aşa-i la fotbal, oaspeţii au reuşit să înscrie prin brazilianul Joabe (2) şi să se distanţeze pe tabelă prin reuşita aceluiaşi fotbalist (15), speculant de rasă la greşelile consecutive ale lui Dinu şi, respectiv, Neagu! Biciuiţi verbal când de pe banca tehnică când de la tribuna oficială – directorul executiv Lucian Rădulescu arătându-se extrem de vehement în primul sfert de ceas! – Minciună&Co. s-au descătuşat, reuşind egalarea până la pauză graţie reuşitelor lui Vişan (20) şi Minciună (41, penalti). În mitanul secund, la galop, elevii lui Pall şi-au dominat adversarii aproape permanent, reuşind alte 5 goluri prin Minciună (47, penalti), Arnăutu (58), Năstase (66) şi Iancu (70, 88), primind numai unul, autorul acestuia fiind Hanca (61, penalti). Meciul, strâns condus la centru  de către prim-divizionarul bucureştean Dragoş Istrate, a plăcut puţinilor spectatori care au îndrăznit să înfrunte canicula, arătând că neşansa promovării din acest sezon ar putea fi răzbunată imediat, fireşte doar dacă s-ar şi dori acest lucru. Pentru că, şi asta s-a văzut de departe, Chimia are echipă capabilă să forţeze accederea în eşalonul al doilea al fotbalului românesc, doar situaţia materială, nu tocmai roză, împiedicând eventuala aventură! Cert este că, aşa cum nenorocita asta de viaţă ne aruncă dintr-un val într-altul, şi la Chimia se trăieşte acum precum în marea majoritate a locaţiilor care propun fotbal pentru performanţă. Supărătoare, fireşte, rămân doar momentele când, odată, cu teşchereaua plină, fenomenul era driblat cu zâmbetul pe buze pentru ca acum, pe vremuri de răstrişte financiară, să se ajungă la reversul medaliei! Purpuriul s-a transformat, destul de brusc, în galben şi de aici până la verdele-stacojiu nu mai este decât un singur pas! Rămâne ca toată lumea care mai crede în destinul Chimiei Brazi să se strângă în jurul adevăratelor caractere care încă se mai găsesc acolo, să creadă într-un viitor mai bun şi să nu mai mârâie, deseori inutil, în aşteptatea unui plocon! Care, se ştie bine, nu va veni de niciunde, forţa întregului putându-se acumula doar de la om la om! Cu condiţia ca fiecare în sine să fie conştient că poate fi numit şi apreciat astfel!

În altă ordine de idei, nimic nou la stadionul Chimiei! A, poate doar faptul că acoperişul tribunei a fost smuls aproape în totalitate după furtuna violentă de alaltăieri seară sau, şi mai mult, că jumătate din cabina oficială este cu tavanul căscat, cablurile instalaţiei de climatizare fiind singurele care mai susţin peretele de sus! Ufff…

Chimia Brazi – FC Snagov 7-3 (2-2)

Stadion: „Chimia” Brazi. Spectatori: circa 50. Marcatori: Vişan (20), Minciună (41, 47 – ambele din penalti), Arnăutu (58), Năstase (66), Iancu (70, 88)/ Joabe (2, 15), Hanca (61 – penalti).

Chimia: A. Gheorghe – Dinu, Neagu, Frâncu, Irimescu – Năstase, Butufei, Minciună, C. Munteanu – Vişan, Arnăutu. Au mai jucat: Mihalcea – Stârpici, Păun, Iancu, Zamfir, Bencea, Ilie, L. Radu, F. Dumitru. Antrenor: Şandor Pall.

FC Snagov: Oghinciuc – David, A. Popa, Filip, D. Bratu – Bereşoaie, R. Iancu, Udrea, Joabe – V. Dinu, Bâtfoi. Au mai jucat: A. Radu, Dumitru, Zeciu, Găman, M. Florea, Buduroi, Hanca, Santiago, I. Florea, Stancu. Antrenor: Laurenţiu Reghencampf.

A arbitrat: Dragoş Istrate (Bucureşti).

Cu o zi înaintea plecării din cantonamentul Petrolului de la Eichgraben am dat curs unei invitaţii venite din partea preşedintelui echipei, Andi Crângu, de a vizita pentru câteva ceasuri Viena. Împreună cu Cosmin, prietenul său, Cristi Voicu, organizatorul cantonamentului şi Ionuţ Pană, ofiţerul de presă, ne-am îmbarcat în autoturismul lui Cristi şi am luat cap-compas capitala Austriei.

După deja cunoscuta aventură dintr-un mare oraş european legată de parcare şi 3-4 ore de plimbare prin centrul istoric, Andi l-a chestionat pe Cristi despre o locaţie bună, nu exagerat de scumpă, unde se poate servi cina. Acesta a propus Plachutta, fie şi pentru faptul că ne aflam la 5-10 minute de respectivul stabiliment. În mers al aflat că sunt mai multe restaurante Plachutta în Viena. Noi am fost la cel de pe strada Wollzeile. Este foarte aproape de Stephansplatz, mergând spre nord de la Domul lui Ştefan, chiar a doua strada la dreapta!

Ajunşi acolo, am fost întrebaţi dacă avem rezervare pentru un loc anume iar în urma răspunsului negativ am fost conduşi la o masă de 6 persoane, în forma literei U, postată aproape de intrarea în unitate. Adică, mai precis, o masă obişnuită, pentru că, ulterior, am văzut şi mese sofisticate, la terasă, sau în interior, cu specific deosebit, aranjate deosebit, oricum altceva! Atmosfera, una mai degrabă obişnuită, a fost destinsă de promptitudinea cu care chelnerul şi cei 3 picolo şi-au făcut apariţia. Fiecare dintre noi a primit câte o carte de bucate, pe rând coborând la subsol pentru igiena de dinainte de masă. Pe tot drumul, destul de lung, spre toaletă am privit pereţii tapetaţi cu fotografiile unor personaje celebre care au servit masa la Plachutta: Mihail Gorbaciov, Vladimir Putin, Al Gore, Henri Kissinger, Pele, Chris de Burgh, Woody Allen, Alexandra Maria Lara, Placido Domingo, John Malkovich, Tom Jones, Ion Ţiriac, Ilie Năstase, Nadia Comăneci, etc. La revenire, strategic poziţionată, bucătăria lăsa „dezvelită” intenţionat exact imaginea care reprezintă cloul restaurantului: zeci şi zeci de oale de cupru, frumos aliniate, gata pentru a fi umplute cu minunăţiile specifice locaţiei.

Cu gândul la şniţelul vienez – la ce altceva să mă fi gândit la Viena? – am ascultat cuvintele lui Cristi, cel care vorbea despre o adevărată tradiţie a localului vizând carnea de vită, despre reţetele nepereche ce se regăseau în meniu. Am fost surprins de originalitatea acestuia, în sensul în care fiecare client putea comanda feluri de mâncare privind „harta” animalului şi „provinciile” de unde bucătarii alegeau materia primă!

Absolut incredibil, fără să vorbim prea mult unul cu altul în timp ce consultam cartea de bucate, Andi, Cosmin şi Cristi au ales acelaşi fel de mâncare – rasol alb cu legume şi cartofi gratinaţi, sos chive, sos de măr cu hrean şi câte o felie de pâine neagră abia scoasă din cuptor! La unison, cei trei au cerut şi câte o supă – atât de vestită, zicea Cristi! – la sugestia celui care a recomandat locaţia. Ionuţ şi subsemnatul am optat pentru “Tafelspitz”, în fapt exact preparatul care a adus atâta faimă Plachuttei. Era clar că nici măcar Cristi nu ştia prea bine de el de vreme ce a făcut ochii mari la momentul când ajutorii de ospătar au început să garnisească masa pentru noi doi!

Cert este că Andi, Cosmin şi Cristi au savurat supele şi măcar jumătate din felul de bază în vreme ce noi doi salivam „la greu”, cu ochii ţiplă pe ospătarul care, parcă, uitase că luase comanda la 5 persoane! Într-un final (aproape dramatic!), protocolul cinei noastre a atins apogeul: au apărut două plite calde, pe centrul mesei, apoi un oloi de cupru plin ochi şi mai multe boluri de ceramică având în componenţă diverse sosuri! Nu mai întind coarda – sau pelteaua! – şi vă spun că în vasul de cupru era toată cina noastră, bucăţi rotunde de rasol şi părţi gelatinoase ale unui genunchi imens – de vită, logic! – aşezate parcă manual printre rădăcinoase precum morcov (carote şi albi), păstârnac, pătrunjel şi ţelină! Claritatea supei, mirosul ei minunat, au declanşat imediat papilele gustative iar din acel moment s-a declanşat “jihadul”: în ciuda fierbinţelii, lingurile au suportat asediul imediat iar după câteva minute s-a ajuns la ultima lacrimă de lichid! Urma “desertul”, minunăţia minunăţiilor, punctul maxim de atracţie al preparatului: rasolul, acompaniat de câteva rondele de os feliat la 2-3 cm, bogat în măduvă suculentă tocmai bună de întins pe crutonul de pâine neagră, fierbinte! Apoi, ca după o victorie obţinută în ultimul minut, din penalti, au urmat bucăţile de carne, nepereche, învelite în cartilaje firave, toate trecute printr-un sos de mere cu hrean proaspă ras ori trase printr-un alt sos, de această dată de arpagic, acompaniat cu un sufleu de cartofi prăjiţi care arăta minunat şi era gustos rău de tot! Fiecare îmbucătură a fost o desfătare, ultimii dumicaţi fiind savuraţi cu mare părere de rău! Ceilalţi au considerat necesar să mai servească şi desert, eu m-am oprit la aroma unică pe care Plachutta şi al ei Tafelspitz mi-au lăsat-o! Şi pe care, sincer, de fiecare dată când voi mai ajunge prin Viena o voi reitera!

Sunt sigur că v-am făcut poftă cu acest preparat! O supă ca aceea nu se serveşte mereu, chit că şi reţeta în sine nu este chiar foarte simplă! La noi lipseşte, cu siguranţă, în primul rând, acea carne. Animalele care ajung să fie sacrificate pentru acest lanţ de restaurante – trei la număr, în curând patru, toate în Viena! – sunt urmărite cu atenţie chiar de la naştere, beneficiind de condiţii de trai la nivel excepţional! Apoi, toate ingredientele sunt foarte proaspete iar condiţia de bază, bucătăriile Planchutta, sunt echipate cu ustensile unice, despre care se spune că ar da şi ele savoare preparatelor care fierb “altfel” în ele! Sincer, alături de toate acestea, farmecul locaţiei în care am cinat, modul în care fiecare angajat înţelege să promoveze brandul în sine, amplasamentul minunat, toate au contribuit la o seară pe care, personal, am divinizat-o!

Şi, pentru că ştiu că printre cititorii acestui blog se regăsesc şi destule persoane care adoră un festin culinar, mă grăbesc să vă prezint acum reţeta originală a preparatului promovat de către maestrul bucătar Ewald Plachutta, unul dintre bucătarii de top ai Vienei de dinainte de 1987. Devenit, după aceea, patron de succes! Cărţile de bucate Ewald Plachutta, editate în 5 limbi de circulaţie internaţională şi devenite model pe gătit în „ţara valsului” – mai ceva decât Sanda Marin în România! – sunt disponibile la toate restaurantele sale. Nu costă decât 37 de euro (!) şi se vând precum pâinea caldă! Altă afacere de succes!

Doamnelor, nu mă înjuraţi!

TAFELSPIETZ (cantităţi pentru min. 8 porţii)

2,5 – 3 kg rasol – într-o singură bucată

500 g legume: morcovi, telină, păstârnac, pătrunjel

200 g ceapă (cu tot cu învelişul roşcat)

1 praz

1 lingură piper (negru)

2 frunze de dafin

ulei

sare

1 kg de oase vită (tăiate cu bomfaierul, crude, la cca. 3 cm)

Pentru sos arpagic:

100 g pâine (sandwich sau baghetă, fără coajă)

200 ml lapte

2 gălbenuşuri crude

2 gălbenuşuri fierte, tari

2 linguri arpagic (fin tocat)

400 ml ulei (de porumb, struguri sau de arahide)

sare, oţet, piper alb

muştar

1 vârf de cuţit de zahăr

Pentru sos de mere şi hrean:

600 g de mere (nu prea dulci)

30 g hrean proaspăt (ras fin)

20 g de zahăr

1 vârf de cuţit de sare

6 linguri suc de lămâie

1 lingură de ulei de gătit

1 linguriţă oţet

Se spală şi se taie ceapa în jumătate. Într-o oală mare se adaugă ulei şi se prăjeşte astfel ceapa, câteva secunde (mai mult să se înmoaie). Se spală şi oasele bine apoi se taie în bucăţi sărând pe fiecare tăietură cu sare grunjoasă. Astfel, măduva nu se va risipi la fiert! Se toarnă 5 litri de apă într-o oală mai mare şi se clocoteşte. Se adaugă carnea şi oasele. Dacă mai este necesar se completează cu apă firbinte. Puneţi piper şi foi de dafin şi fierbeţi carnea la foc extrem de mic, timp de cel puţin 5 ore. Asiguraţi-vă că produsul este atât de fiert încât cade singur de pe os! Spumaţi cu atenţie ori de câte ori este nevoie! După două ore de fierbere se scoate ceapa şi se aruncă. Cu un ceas înainte de a fi gata (aşadar după 4 ore) adăugaţi legumele tăiate cât pentru o îmbucătură, în afara prazului care se adaugă în ultimele 10 minute.

După fierbere se scoate carnea, se lasă să se răcească 15 minute şi se taie cu atenţie în felii de 2-3 cm, pentru a reveni apoi în oală. O ploaie de pătrunjel va spori atât culoarea cât şi aroma supei. Se serveşte direct din vasul în care a fiert, întâi puţină măduvă întinsă pe un cruton de pâine neagră, apoi supa cu legume, fierbinte! Atunci când se ajunge la rasol, se pun felii de carne în fiecare farfurie, se toarnă peste ele 1-2 linguri de supă (doar atât!), se asezonează cu sare şi piper şi se mănâncă în combinaţie cu sosurile fabricate, alături de un sufleu de cartofi pai sau cu alte legume (crema de spanac este tradiţională pentru acest preparat culinar).  

Pregătiţi sosurile astfel: Se înmoaie pâinea în lapte pentru cca.10 minute, se scurge apoi foarte bine. Mixaţi rezultatul cu toate gălbenuşurile adăugând condimentele şi arpagicul tăiat fin, rezultând un sos gros prin adăugarea treptată a uleiul. 

Pentru sosul de mere şi hrean, se înlătură coaja merelor şi a hreanului apoi se rad fin, rezultatul urmând a fi stropit imediat cu zeama de lămâie pentru a nu oxida. La servire se adaugă restul ingredientelor.

POFTĂ BUNĂ! Sper să vă placă, pe mine preparatul m-a cucerit! Şi, credeţi-mă, ulterior mai încercasem de zeci de ori rasolul de vită, niciodată însă cu atâta savoare şi rafinament ca la Placiutta!

Ieri, ca tot omul avid de fotbal, am aşteptat seara pentru a urmări meciul dintre Oţelul Galaţi şi Steaua Bucureşti, adică, mai pe şleau, cine va câştiga Supercupa României. A făcut-o cu 1-0 (1-0) Oţelul, trupa parcă mai închegată şi mai articulată, oricum semănând cu mult mai a echipă decât din ce în ce mai jenanta formaţie din Ghencea!

Dar nu despre asta mi-am propus să scriu în acest post. Până la urmă, problema câştigătoarei rămâne strict plăcerea suporterilor acelei echipe! Pentru mine, sincer, prezenţa în loja gălăţenilor – alături de preşedintele Marius Stan – a milionarului Radu Călin, dar şi a agentului de jucători Ionel Codoban nu a făcut decât să amplifice zvonistica care, iată, parcă nu se mai sfârşeşte! Fiind ploieştean, este clar că suntem interesaţi de echipele noastre, iar despre Petrolul este cazul să fim chiar curioşi! Nu de alta dar, cum deja se cunoaşte – chit că oficial nu au apărut elemente care să întărească speculaţia! – Radu Călin, proprietarul companiilor Mobilis şi CSR, este sponsor al Petrolului iar Codoban, „jucător” fervent pe piaţa transferurilor dintre echipa din „regat” spre cea de la malul Dunării! Şi invers! Primul a lăsat clubului un autocar Scania aproape nou dar şi custodia câtorva fotbalişti consideraţi „cu viitor”, plus ceva bănet, plasând fonduri importante şi la echipa campioană! Cel de-al doilea intermediază înţelegeri între cele două cluburi, nu de puţine ori cu destule beneficii de ambele părţi. Şi totuşi, sincer, rămâne în suspensie supoziţia potrivit căreia duo-ul prezentat mai sus activează atât de „pe faţă” în interesul grupărilor prim-divizionare! Iar, gura lumii, slobodă, nu face altceva decât să alimenteze zvonistica atât de bine pusă la punct! Că o fi „de bine” sau „de rău”, o să vedem măcar la sfârşitul turului de campionat! Pentru că, în vacanţa de iarnă, probabil că translaţia de fotbalişti dintre Ploieşti şi Galaţi va căpăta noi valenţe, probabil ceva care să semene cu ajutorul dat sărmanului de către fratele mai înstărit! Dar, ce-aţi zice ca providenţa să aducă în faţa smeritei audienţe exact reversul medaliei? Adică, mai exact, ca Oţelului să-i (mai) fie necesari – în iarnă – fotbalişti de la Petrolul? Hai, că iar a venit canicula!

Cantonamentul de la Eichgraben s-a sfârșit așa cum a și început, adică cu o victorie a ploieștenilor. De această dată victimă a fost echipa de Liga I Spartak Myjava, team slovac alcătuit din fotbaliști deosebit de arțăgoși, mai mereu aproape de minge. De altfel, ca să spun tot adevărul, slovacii au făcut un meci bun și cu prim-divizionarii de la FC Târgu Mureș, numai autogolul fundașului Cernacek stricând plăcerea de atunci a celor câțiva oficiali gălăgioși care însoțesc nou-promovata! Oficiali care au făcut mare tam-tam și la golul reușit de către atacantul DIAN (7), cel care a executat plasat, aproape de pe loc, o lovitură liberă de la circa 20 de metri, în plasa laterală din dreapta lui Zimmermann: 0-1!

Partida disputată la Neulengbach – circa 8 km de Eichgraben – s-a animat brusc, cu managerul Răchită în prim plan, acesta făcând scandal mare după startul mai puțin fast al echipei pe care o conduce! Interesant de remarcat ar fi faptul că, la fel ca și după primul mitan cu Slavia Sofia – petroliștii au părut treziți din pumni, arătându-și disponibilitatea la efort și la concentrare doar atunci când au “simțit cuțitul la os”! Galben-albaștrii au trecut la pupitrul partidei iar ocaziile mari de egalare nu au întârziat să apară. În minutul 11, singur la 10 metri, Oprița a reluat pe lângă bara dreaptă, apoi Komazec (14) a beneficiat de o pasă filtrantă marca Fl. Dumitru, a ajuns singur cu portarul advers dar… a șutat slab în acesta! Cu 10 minute înainte de finalul primelor 45 de minute, Sipovic a ratat cadrul porții după “un cap” din 9-10 metri! În minutul 38, după o centrare de maestru a lui P. Stoica, KOMAZEC s-a înălțat cu lejeritate dintr-un mănunchi de jucători și a reluat plasat, fără nicio speranță pentru Solnicka: 1-1! Putea fi 2-1 pentru Petrolul, după alte 2 minute, dar Oprița, singur la punctul cu var, a trimis mingea pe lângă butul drept!

Bine muștruluiți verbal la pauză, petroliștii au intrat în teren deciși să facă diferența. În minutul 55, Oprița a reușit să tragă la colțul scurt, portarul a respins iar Stoimirovic a trimis, ilar, pe lângă! Nou intratul Apostu nu a ajuns la un balon pe care scria… 2-1!  Până la urmă evidența nu a putut fi contrazisă, arbitrul fluierând penalti la un fault prostesc făcut de Chalany asupra lui Cataramă. Iar Borza (78), stăpân pe situație, a transformat fără emoții, chit că “fluierașul” a decis repetarea loviturii! În ultimele 10 minute am văzut mai puțin fotbal, echipa slovacă alegând să facă destule schimbări și astfel să “înghețe” reprezentația.

La final de meci, managerul Răchită a vorbit despre incoerența din jocul echipei în primele minute de joc, specificând că acesta va fi principalul subiect ce va fi discutat și remediat la antrenamentele de săptămâna viitoare. Ceea ce rămâne, până la final, este bilanțul foarte bun al formației în acest cantonament, cu 4 victorii din tot atâtea partide jucate.

Mâine de dimineață, fotbaliștii Petrolului au programat un ultim antrenament la Eichgraben, urmând ca după dejun să se plece spre aeroportul din Viena. În jurul orei 19:30, aeronava Tarom va aduce delagația galben-albaștrilor pe aeroportul Henry Coandă.

 Petrolul Ploiești – Spartak Myjava 2-1 (1-1)

Stadion: “Wienerwald Stadium” Neulengbach. Marcatori: Komazec (38), Borza (78, pen.)/Dian (7).

FC Petrolul: Zimmermann (80 Campar) – Străuț (65 Tudor), Sipovic (80 Crosman), Djurovic (75 Barbu), P. Stoica (46 Petean) – Bărbulescu (46 Enescu), Fl. Dumitru (46 Cataramă) – Oprița (59 Mitea), Negru (35 Stoimirovic, 75 Milea), Buhuși (46 Borza) – Komazec (59 Apostu). Manager: Valeriu Răchită.

Spartak: Solnicka – Chalany, Castulin, Cernacek, Kitta – Sabo, T. Brnsko, Neovesky, Sladek – Dian, Kosic. Au mai jucat: Marecek – Misura, Kovacs, Manak, Ulrich, Straka, Kvasnica, L. Brnsko. Antrenor: Ladislau Hudec.

La circa 1100 de kilometri de Ploiești și 50 de Viena se află micuța stațiune turistică Eichgraben, o oază de liniște și culoare într-un Land Sankt Polten dominat de păduri parcă fără de sfârșit. Iar în centrul localității, plasat strategic pentru cei care nu vin cu vaucher-ul achitat, se găsește hotelul de 4 stele Wienerwalder, în fapt o locație pentru care în România ar fi primit cu indulgență 3. Nu mă hazardez să blamez dărnicia naturii și bunul gust al proiectantului dar numai pentru faptul că în zonă este singurul stabiliment cu bazin acoperit parcă nu înseamnă că trebuie să obții atât de repede un calificativ atât de înalt! Pentru că, de exemplu, camerele nu au absolut nimic spectaculos, serviciul de curățenie scârțâie serios, amabilitatea gazdelor este în suferință… Tocmai de aceea, cunoscut ca fiind deosebit de scrupulos atunci când vine vorba despre confortul și binele echipei, managerul Valeriu Răchită s-a gândit la o variantă prin care echilibrul financiar dintre cererea inițială și oferta palpabilă să fie cât de cât mulțumitor. Dar asta, firește, la ora “momentului adevărului”, cea care se va consuma cel mai probabil joi, la prânz!

Am vorbit despre stațiunea dar și despre hotelul unde se află echipa fanion a Ploieștiului, Petrolul. Rămâne să vă mai spun cum galben-albaștrii s-au impus în fața vicecampioanei Bulgariei, Levski Sofia, într-un meci care a început pentru ploieșteni după pauză, atunci când scorul arăta 2-0 pentru vecinii de la sud de Dunăre! Partida s-a disputat la Lindabrunn, în complexul olimpic care găzduiește, de regulă, echipele naționale de tineret ale Austriei. O adevărată bijuterie conținând 4 terenuri de mari dimensiuni gazonate natural, unul artificial, sală de sport, saune, restaurant și cantonament constând din mai multe corpuri de clădire etajate. O oază de verdeață, curățenie și civilizație a regiunii Baden, un stabiliment demn de această țară cu adevărat spectaculoasă! Și asta, mai ales datorită cadrului natural de excepţie pe care Dumnezeu i l-a hărăzit! Iar, pentru a reîmprospăta memoria celor din fenomen, trebuie să spun că la Lindabrunn s-a desfășurat, în toamna anului trecut, un turneu de calificare pentru Campionatul European feminin de juniori sub 17 ani, la această grupă participând şi echipa României!

Meciul cu bulgarii a început prost pentru Petrolul. Lentoare multă, sarcini nerespectate, greșeli neforțate! Era clar că ceva nu mergea… Răchită, verde spre negru de furie, a schimbat locul de la umbră plasându-se pe cealaltă parte a arenei, în plină acțiune a Soarelui, încercând să repare din mers dinamica atipică a echipei. I-a înlocuit pe Străuț, Bărbulescu și Apostu, cu toții “din alt film” la acest joc, preferându-i pe Petean, Enescu și Komazec. “Se pare că am greșit alcătuirea echipei încă de la început, dar pentru asta sunt bune meciurile de pregătire, în sensul că există timpul necesar pentru a face corecturile! Mă bucur pentru atitudinea arătată, finalmente, de jucători, bineînțeles că și pentru victorie, atâta vreme cât am învins una dintre forțele campionatului bulgar”, spunea Răchită la final de joc. După pauză au mai apărut Buhuși și Cataramă, ei luând locul lui V. Negru și, respectiv, Stoimirovici, iar echipa a căpătat „aer”! Și nu orice aer, ci dintr-acela de mare echipă, cu posesie, cu nerv, cu șuturi periculoase și realizări de excepție. La pupitrul finalizărilor a stat Nikola Komazec, fotbalistul sârb de 23 de ani care-l are idol pe conaționalul său, fostul internațional Sinisa Mihajlovic, actualul coach al Fiorentinei. Komazec a redus din handicap în minutul 51, transformând în stilul mentorului său o lovitură liberă de la circa 25 de metri, lateral dreapta, apoi a restabilit egalitatea după o pasă de vis a lui Buhuși (58) – asta după ce l-a driblat pe portarul Akalski! –    parafând victoria cu un lob expediat din apropierea careului mic al bulgarilor (76). În vervă, Nikola a fost foarte aproape de golul patru (69), atunci când balonul a întâlnit butul stâng la lovitura liberă executată de el și respinsă de către portar, faza continuând cu un șut plasat al lui Cataramă, în bara opusă!

Bulgarii au început meciul în forță și au deschis scorul relativ repede prin Dimov (7), mijlocașul de creație șutând fără speranță pentru Zimmermann, de la marginea careului mare! Apoi, profitând de năuceala din echipa ploieșteană, și-au majorat ecartul, Ralph Green speculand, cu patru minute înainte de pauză, o uriașă gafă a defensivei Petrolului. Cu toate că în mitanul secund aproape că nu a mai contat în atac, echipa lui Georgi Ivanov a fost gata-gata să restabilească egalarea pe final de joc, atunci când Zimmermann a reușit să salveze, superb, în două rânduri (90+5). Ar fi fost, sincer, păcat de desfășurarea întregii partide, una în care trupa lui Răchită a arătat că poate să spere la mult mai mult decât previziunea doctă a “adevăraților specialiști” în materie! Ultimul joc amical al Petrolului se va desfășura mâine, de la ora 17:00, atunci când ploieștenii vor întâlni gruparea slovacă de primă ligă Spartak Myjava, partida urmând să se dispute la Neulengbach, chiar pe baza folosită de către “lupi” în ședințele de pregătire din această perioadă.

Petrolul Ploiești – Levski Sofia 3-2 (0-2)

Stadion: Centrul olimpic Lindabrunn. Marcatori: Komazec (51, 58, 76)/Dimov (7), Green (41).

Petrolul Ploiești: Zimmermann – Străuț (24 Petean), Sipovic, Djurovic, P. Stoica (78 Mitea) – Bărbulescu (43 Enescu), Fl. Dumitru (66 Borza) – Oprița (83 Milea), V. Negru (46 Buhuși), Stoimirovic (46 Cataramă) – Apostu (37 Komazec). Manager: Valeriu Rachită.

Levski Sofia: Akalski – Bashliev, Georgiev, Stanchev, Vidovic – Mladenov, Dimov, Greene, Raykov – Baltanov, Cvetkov. După 60 de minute, în afara portarului, au intrat: Dustley, Miliev, Ivelino Ivanov, Starokin, Tasevski, Gadzhev, Yovov, Ognyanov, Hristov, Ars Sjoerd. Antrenor: Georgi Ivanov.

Meciul cu campioana Albaniei a debutat la orele 18:00, oră la care – aproape incredibil! – mercurul din termometre arăta peste 25 de grade! Adică extrem de cald după 4 zile în care se ajunsese în localitate și la 9 grade! Diferența foarte mare de temperatură a fost resimțită, inițial, de către fotbaliștii Astrei, echipă care s-a dovedit, finalmente, mai tehnică și mult mai tactică. Astfel, după ce Kubala “s-a înecat”, lăsând locul mult mai agilului Seto, echipa a arătat altfel, mai ales că s-a văzut și condusă prin golul lui Dos SANTOS, un brazilian care a exploatat la maxim o fază de atac a lui Mazuka, suspect de liber în flancul stang al defensivei ploieștenilor: 0-1! Urletele și gesturile de nemulțumire ale antrenorului Selymes au pus jar pe atacul alb-negrilor, TIGOIANU egalând după doar 5 minute în urma unui balon excelent servit cu capul de către longilinul Miranda: 1-1! Finalul reprizei a fost echilibrat, ambele echipe trecând pe lângă oportunitatea de a tremina prima jumătate în avantaj. După 15 minute de dojană continuă, Goian&Co, au revenit în teren cu altă poftă de joc, mai ales că soarele s-a “umanizat” cu cei 22 de fotbaliști. Acțiunile trupei din “9 Mai” au căpătat consistență iar avantajul pe tabelă s-a conturat în minutul 57, atunci când Ousmane N’Doye, jucătorul meciului în opinie personală, a transformat cu precizie un penalti obținut de Fatai, după un fault stupid al albanezului Sulejmanovic: 2-1!

Desprinderea decisivă s-a produs după alte 20 de minute, atunci când FATAI a pătruns decisiv și l-a executat pe Shehi, exploatând la maxim pasa de maestru a aceluiași N’Doye: 3-1! Scorul putea lua proporții dar Seto, Matei și Rusu au greșit de puțin ținta! La final de partidă, într-o discuție cu antrenorul Duro Shptin, acesta remarca diferența mare dintre ceea ce se joacă în Albania și ce a văzut la Astra, întrebându-se retoric ceva la modul “dacă așa joacă echipa de pe locul 11, sunt curios cum evoluează echipa campioană!” Astra va avea, mâine, doar un antrenament ușor, de revenire, după-amiaza urmând a fi liberă! Probabil, majoritatea fotbaliștilor vor alege o plimbare pe munte, peisajele oferite cu generozitate de stațiunea Mayrhofen fiind de-a dreptul excepționale!

* Aproape pe logică, numele fotbalistului francez propus rebusistic aseară de către Florin Prunea a fost cu totul altul Și asta, pentru că, tot pe logică, nu avea cum să se numească așa câtă vreme nu era component al echipei anunțate ci al trupei de Liga a treia, Bayon. Fundaș dreapta care poate evolua și în centru, Soubervie Anthonie (27 de ani) a evoluat astăzi aproape jumătate de ceas, lăsându-i lui Selymes o impresie bună! Afirm asta și datorită faptului că tehnicianul a hotărât să-l oprească în cantonament! Urmează, miercuri, o altă partidă dificilă, Astra urmând să joace cu turcii de la Manisaspor.

Astra Ploiești – Skanderbeu Korce 3-1 (1-1)

Stadion: Park-central. Spectatori: circa 100. Marcatori: Tigoianu (34), N’Doye (57, penalti), Fatai (77)/ Dos Santos (29).

Astra: Lungu – Mihalache, Goian (cpt), Oprsal (64 Anthony), Junior (46 Țigănașu) – Kubala (30 Seto), N’Doye – Strătilă (69 Matei), Fatai (81 Budescu), Tigoianu (69 Vădrariu) – Miranda (69 Rusu). Antrenor: Tibor Selymes.

Skenderbeu: Shehi – Robles, Bicaj, Vrapi, Arapi – Orelesi – Mazuka, Shkembi, Allmuca, Bratic – Dos Santos. Au mai evoluat: Biskop, Tahillari, Sulejmanovic, Ribeiro, Radas, Faysaloudira. Antrenor: Duro Shptin.

Cartonașe galbene: – Cartonașe roșii: -

Au arbitrat: Cristoph Hofer – Daniel Bramboeck și Irfan Catic (toți din Woergl) Jucătorul meciului: Ousmane N’DOYE.