De foarte multă vreme nu am mai așteptat un eveniment așa cum am făcut-o vineri! Întreaga zi m-am învârtit prin oraș făcându-mi de lucru în așteptarea serii. La 17:00 am fost la Brazi pentru a vedea derbiul dintre Chimia și Prahova Tomșani dar am plecat în minutul 65, atunci când era deja 3-0 pentru gazde.
Cu 30 de minute înaintea deschiderii festive am ajuns la noua arenă. Am fost puțin deranjat de scrupulozitatea celor care alcătuiau dispozitivele de pază dar nu am vrut să-mi stric seara cu acest amănunt. Fiecare treaptă până la etajul trei, cel rezervat mass-media, mi s-a părut un dulce calvar. Iar ultima, cea a eliberării, mi-a lăsat în față imaginea nepereche a celui mai frumos edificiu din urbea natală: noul stadion “Ilie Oană”, punctul de maximă atracție al Ploieștiului, mândria noastră, a tuturor, OZN-ul lupilor, palma de maximă intensitate dată de proiectanți și constructori tuturor acelora care au contestat din primul moment proiectul!
Tapetate în galben, grație miilor de tricouri oferite spectatorilor, tribunele și peluzele arenei au valsat în nesfârșite valuri ale bucuriei și speranței, propunând întregii țări o imagine HD a dragostei față de culorile clubului drag. Iar, printre oameni, la baza tribunei a II-a, o superbă orchestră simfonică alcătuită din 60 de instrumentiști și un cor format din 40 de soliști au acompaniat recitalul tenorului Vlad Miriță sosit să cânte la Ploiești alături de baritonul Iordache Basalic și soprana Irina Iordăchescu, fata renumitului Dan Iordăchescu. Sub bagheta dirijorului Daniel Jinga, un veritabil expert în alegerea repertoriilor de gen, întregul stadion s-a dezlănțuit odată cu o celebră arie din Traviatta lui Verdi, moment care mi-a adus aminte de o extraordinară paradă a unicului Andre Rieu, acum doi ani, înaintea unui meci dintre Ajax și Olympic Marseille, la inaugurarea noului Amsterdam Arena!
Acustica perfectă și sound-ul excepțional au vibrat în fiecare dintre cei peste 15000 de spectatori iar mesajul dincolo de arenă a fost receptat la mare distanță, dovadă rămânând un telefon pe care l-am primit din cartierul de Vest, amicul de acolo – rămas fără bilet de intrare! – vibrând la unison cu norocoșii zilei!
S-a trecut apoi la momentul mult așteptat, meciul dintre Gloriile Petrolului și Generația de Aur, joc desfășurat pe durata a două reprize de câte 25 de minute.
Pe teren au putut fi urmărite nume grele precum Hagi, Popescu, Viorel Moldovan sau Adrian Bumbescu, în timp ce, de partea cealaltă, antrenorii Ion Marin și Edi Iuhas au strâns toată “crema” Petrolului: Liliac, Baştină, Onuţ, Răchită, P. Guşă, Grigore, Grama, Ad. Toader, Zmoleanu, Pura, Zafiris, Cojocaru, Ruse, Cr. Vlad, Butufei și Catinca. Generația de Aur s-a impus cu 4-3, golurile fiind marcate de Viorel Moldovan (3) și Marian Ivan, respectiv Zmoleanu, Vivi Răchită (penalti) și Grama. La finalul meciului, emoționat, Gică Hagi a vorbit în termeni elogioși despre noul edificiu al fotbalului din Ploiești, apreciind deschiderea către sport a celor care conduc orașul.
Imediat după partidă, pe fondul muzicii lui Jean Michel Jarre, un mega show de lumini și lasere a încântat audiența. În galben și albastru, “măturând” când tribunele și peluzele când spațiul de joc, spectrul orbitor al luminilor a smuls ropote de aplauze iar finalul producției se apropia cu pași repezi. Prezentarea lotului actual, ploaia de confetti, turul de onoare și marșul triumfal au reprezentat cireașa de pe grandiosul tort oferit de către organizatori. O minunăție pentru care toți cei ce s-au zbătut ca totul să iasă bine sunt de aplaudat!
Au mai fost și stângăcii, poate chiar și gafe – este greu de înțeles cum “marțianul” Cosmin Tudoran a uitat să-i prezinte pe cei trei invitați de mare lux, Ilie Năstase, Nadia Comăneci și Ion Țiriac! – dar parcă nimic și nimeni nu a reușit să umbrească magia marelui eveniment!
Firește, excluzându-i pe cei care au țintele și interesele lor, sub a căror mască de incoruptibili se regăsesc ridurile metamorfozate în șanțuri, toate pline cu venin, dar și burduful acordeonului electoral, transformat de ceva vreme în flașnetă politică! Care sună din ce în ce mai dogit, parcă a cântec de jale…
Firește, acest material ar fi fost “fără sare și piper” în lipsa fotografiilor. Și, cum experiența prietenului meu Răzvan Păsărică este vastă, am mers pe aceeași relație, rezultând un întreg pe care vi-l ofer din toată inima!
Comentarii recente