Arhivă lunară: ianuarie 2012

Barem ăștia au fost mai buni…

Postat de Cristian Anghelescu la 31 ianuarie 2012 Fără comentarii | citit de 3,442 ori

FC Petrolul – FC Qarabag 0-2 (0-1)

Au marcat: Teli (30), Rauf (57).

Petrolul: Valincius (46 Gritti) – Străuţ (46 Buleică, 60 Tudor), Melinte, Ben Djemia, Stoica – Mustivar (57 Buhuşi), Dumitru (57 Komazec) – Surugiu (46 Opriţa), Boudjemaa (63 Borza), Stojimirovic (46 Negru) – Voican (46 Neagu). Manager general: Valeriu Răchită.

FC Qarabag: Pavlovic – Medvedev, Teli, Sadiqov, Aqolli – Nadirov, Sadiqov, Yusifov, Adamiya – Rauf, Kalonas. Au mai jucat: Haşimov, Ayqublu, Baxtiyar, Nedzipi, Huseynov, Imamaliyev. Antrenor: Qurban Qurbanov.

Au arbitrat: Eduard Marius Constantinescu – Daniel Mitruți (ambii din Craiova) și Marius Nicoară (Băile Herculane).

Cum s-au marcat golurile

0-1: portarul nostru, Valincius, după trei șuturi grele, deturnate foarte bine, a respins în lateral balonul șutat de la circa 25 de metri de către Medvedev, iar longilinul apărător TELI (29), intercalat în atac, a tras necruțător, mingea pendulând de două ori între bara de sus și pământ înainte să intre în plasă!

0-2: din 4-5 metri, RAUF a plasat cu capul, ideal, în dreapta lui Gritti, balonul centrat măiastru de către Nadirov!

După înfrângerea de duminică în fața selecționatei Turkmenistanului, managerul Valeriu Răchită a fost extrem de afectat. O liniște apăsătoare plutea în autocarul care conducea delegația Petrolului spre Belek iar ultimele comenzi date, chiar pe aleea hotelului, s-au constituit în adevărate talgere pentru urechile tuturor. Recuperarea a decurs conform indicațiilor, cina a fost scurtă iar timpul liber de după… mai că nu a fost! Cam fiecare a avut 15-20 de minute acordate celor de acasă și apoi somn. Mult somn! O alegere înțeleaptă pentru că luni au fost programate două antrenamente tari, ambele garnisite și cu scurte reprize de ploaie. La cină, Răchită a întrebat într-o doară dacă dorește cineva să servească un pahar cu vin negru iar concluzia l-a mulțumit: “Dacă doar 7 dintre voi au poftă de alcool, atunci nu bea nimeni! Suntem o echipă, respectăm dorința întregului!” Mucalit, mai mult pentru el, Daniel Oprița a mârâit în front: “Da, bre, dar ăștia care n-au ridicat mâna n-au înțeles despre ce e vorba! Ce vină avem noi dacă ei nu știu româna?” Atmosfera s-a destins brusc iar buna dispoziție a revenit printre petroliști. Chiar dacă, finalmente, nu s-a băut nimic! De dimineață, înaintea plecării spre arena “Miracle” din Lara, tehnicianul principal al ploieștenilor a prezentat, într-o ședință tehnică, datele statistice de ultim moment vizând parcursul echipei în turul de campionat: “Habar nu am cum suntem pe locul 13… Avem procentaje scandaloase la posesie, șuturi la poartă ori pe spațiul porții! Chiar să nu putem să corijăm statistica asta nici în meciurile amicale? La câte ocazii mari de gol să mă aștept pentru a reuși să dăm și noi goluri? Astăzi vreau să-mi arătați că puteți mai mult!”

Din păcate, nici la acest meci cu azerii de la FK Qarabag nu s-a marcat vreun gol… Dacă duminică, cu turkmenii, Petrolul a arătat, cât de cât, ca echipă care controlează ostilitățile, azi – în condițiile unui vânt care a suflat violent – galben-albaștrii s-au văzut depășiți la aproape toate capitolele: valoare, în primul rând, posesie, raport al marilor ocazii  de gol. Exceptând ultimele 20 de minute, atunci când ploieștenii au fost mai prezenți în atac, meciul a curs spre buturile lui Valincius (respectiv Gritti), antrenorul Qurban Qurbanov propunând o echipă extrem de bine articulată, disciplinată în joc, al cărei mare avantaj era constituit de stabilitatea lotului, același de aproape 4 ani! Mi-a plăcut echipa azerilor, o formație solidă și bine antrenată, extrem de disciplinată și foarte motivată! Ceea ce am sesizat, per total, a fost nu neapărat superioritatea lor cât mai ales impotența echipei noastre pe faza de atac. Hiba vârfurilor, temă care se discută în acest cantonament de dimineață și până în miez de noapte, a ajuns subiectul de bază al tehnicienilor petroliști, telefoanele zbârnâind non-stop pe relația Antalya – România. Și, de acolo în toată lumea! Din păcate, atât de așteptatul fotbalist spaniol Cristian Hidalgo Gonzalez nu va mai ajunge la Petrolul, o ofertă net superioară venită din altă parte determinându-l să nu mai ajungă aici. Mai mult, și celălalt iberic, fundașul Alvaro Silva Linares nu va mai șansa să îmbrace tricoul Petrolului, el fiind trimis de Răchită spre casă în urma presiunilor pe care le făcea vizând perfectarea înțelegerii! Astăzi, Linares și-a permis să ajungă la terenul de joc fără echipament, motivând că impresarul său l-a sfătuit telefonic în acest sens! Firește, Răchită “a luat foc”  și a clasat cazul, trecându-și fostul apărător pe linie moartă… La finalul partidei cu azerii, solicitat pentru un flash-interviu la Digi TV, tehnicianul galben-albaștrilor a spus: “A fost încă un joc în care ne-am creat destule ocazii, dar, din păcate, n-am şi reuşit să înscriem. În continuare, vom lucra mai mult la faza de finalizare”.

După primul meci, pierdut de prahoveni cu 0-1 în faţa Turkmenistanului și acest 0-2 cu FC Qarabag, urmează ca joi să jucăm la Belek în compania formaţiei georgiene de prim eșalon FC Dila Gori. Partida se va desfăşura pe terenul complexului „Adora”, începând cu ora 18.00.

Meciul pierdut astăzi a fost urmărit “in integrum” de către patronul Universității Cluj, miliardarul Florian Walter. Acesta a ajuns la partidă însoțit de directorul sportiv Ilie Mălureanu, mai cunoscut în lumea fotbalului drept ”Ilie Galerie”. După un prim mitan în care au suportat cu stoicism vântul în rafale, cei doi au ales tribuna oficială, acolo unde s-au întreținut cu Helmuth Ducadam și Ilie Stan, doi dintre oficialii Stelei. Și aceștia au văzut, la rândul lor, repriza secundă iar la final de partidă antrenorul roș-albaștrilor s-a întreținut câteva minute bune cu omologul său de la Petrolul.


Pi(Tichot) din apărare

Postat de Cristian Anghelescu la 30 ianuarie 2012 Fără comentarii | citit de 2,008 ori

FC Petrolul –Turkmenistan 0-1 (0-0).

Stadion: Miracle – Lara. Marcator: Bărbulescu (67, autogol)
FC Petrolul: Valincius – Străuţ (61 Tudor), Alvaro Silva (61
Thicot), Melinte, P. Stoica (46 Ben Djemia) – Mustivar (61 Bărbulescu), Dumitru
(61 Negru) – Buleică (46 Surugiu), Boudjemaa (61 Buhuşi), Stojimirovic (46
Borza) – Neagu (46 Komazec). Antrenor: Valeriu Răchită.

Turkmenistan: Gorbunov (44 Alyhanov) – Komekov (12
Annaorazov), Soyunov, Atayev, Baltayev – Bayramov, Hangeldiyev, Choliyev,
Amanov – Durdyyev, Shamuradov. După pauză au mai intrat: Belyh, Hojahmedov,
Rejepov, Abylov, Sariksov. Antrenor: Yorguly Hajagulyyev.

A arbitrat: Eduard Marius Constantinescu (Craiova).

Începută la 16:15 din rațiuni de televizare în România, partida dintre Petrolul și naţionala statului Turkmenistan s-a terminat cu victoria fostei componente a Uniunii Sovietice, scorul final, 1-0 (0-0), fiind
unul mincinos, măcar dacă luăm și contabilizăm doar marile ocazii la cele două porți. Fără teama de a greși se poate spune că ploieștenii le-au făcut turkmenilor cadou această victorie! Incapabili să marcheze pentru ei, elevii lui Răchită și-au înscris în proprie poartă printr-o degajare hilară a noului venit, Steven
Thicot, direct în… Bărbulescu (67)!

Până atunci, „lupii” și-au masat adversara în propriul teren iar Melinte (9), Mustivar (24), Fl. Dumitru (26), Neagu (29) și Linares (36, 41) au fost aproape – chiar foarte aprope pentru Neagu, acesta singur cu portarul oaspeților, ușor în unghi, a șutat pe lângă bara stângă! – de a aduce Petrolul în avantaj la pauză! Și cele două ocazii ale spaniolului Alvaro Silva Linares au fost mari, la prima dintre ele mingea căzând pe bară iar la cea de-a doua trăgând în portar de la numai 3 metri! La pauză Răchită i-a schimbat pe P. Stoica, Buleică, Stojimirovic și Neagu, în locul acestora intrând Ben Djemia, Surugiu, Borza și Komazek iar asaltul a reînceput. Borza (48), din lovitură liberă, a trimis mingea înșelător și portarul Alyhanov (cel care i-a luat locul în minutul 44 titularului Gorbunov, accidentat) a respins greu, în bara de sus, și de acolo în corner! Au mai urmat alte 5 modificări, Tudor, Thicot, Bărbulescu, Negru și Buhuși înlocuindu-i pe Străuț, Boudjema, Alvaro Silva, Mustivar și Fl. Dumitru. A urmat faza de Gâgă a deschiderii scorului și, din acel moment, parcă
tot cerul a căzut pe petroliști! Măcar șansa egalului s-a risipit odată cu alte două ocazii mari, prima a lui Komazec – balon plasat cu capul, alături – și Negru (90), la acestă fază Vali șutând din 7 metri, remarcându-l pe bravul fundaș Atayev, cel care s-a aruncat efectiv cu piciorul în față și a deturnat mingea egalării de pe linia porții!

La final, livid, Răchită a avut un discurs în fața camerelor de luat vederi: „Ne-am creat destule ocazii, însă, din păcate, n-am reuşit să înscriem chiar dacă uneori am dominat copios! S-a văzut, în partea a doua,
diferenţa dintre echipa de start şi jucătorii introduşi pe parcurs, iar meciul de astăzi mă va ajuta să trag unele concluzii. Se poate vorbi și despre o stare de oboseală după aventura de vineri dar nu acesta este motivul esențial al înfrângerii! Deja m-am hotărât, voi renunţa la Steven Thicot, jucător care s-a aflat astăzi în probe la noi! Vor mai veni și alții, vor pleca dintre cei actuali, asta-i viața de fotbalist”, a declarat managerul Petrolului.

Următorul test al echipei fanion a Prahovei se va disputa marţi, de la 14:45, pe acelaşi teren – Miracle din Lara – ca şi cel cu turkmenii, adversară fiindu-le echipa azeră FK Qarabag. Interesant de remarcat, FC Qarabag este una dintre cele trei echipe din Azerbaidjan, alături de Neftchi Baku şi Turan Tovuz, care a participat – până în prezent – la toate campionatele primei ligi din țară!

După meci, delegația Petrolului s-a întors imediat în Belek iar cei care au jucat s-au prezentat la refecere. După cină, petroliștii au făcut cunoștință cu noul lor coleg, portarul italian Matteo Gritti, acesta fiind adus din Antalya în cantonamentul de la Riu Kaya în jurul orei 22:00. Matteo, 31 de ani și 187 cm, este jucător liber de contract și provine de la prim-divizionara elvețiană AC Bellinzona, team pentru care a jucat 60 de
meciuri oficiale în intervalul 2008-2011. Până atunci mai evoluase în poarta lui Young Boys Berna (2006-2008) iar în campionatul 2007-2008 a fost împrumutat elvețienilor de la Chiasso, team de Challenge League. Seamănă binișor cu fostul mare portar belgian Michel Preu d’Homme, este căsătorit și are un băiețel de 5 ani. Nu a mai fost niciodată în România și consideră “Ilie Oană” ca fiind “un stadion foarte frumos dar cam mic pentru cei 250.000 de locuitori cât am citit că are Ploieștiul”. A întrebat despre cantonamentul echipei de la
Crâng, despre fani și despre români, în general. Știa destule despre Petrolul, fiind curios să afle și mai multe, de pildă “cum este ca antrenor marele fost jucător Răchită și cine este antrenorul cu portarii”. Spunându-i-se, a exclamat: “Ce bine că sunt oameni tineri, asta mi-am dorit, să lucrez cu tehnicieni tineri! Au alte viziuni legate de fotbalul modern!” Dacă ar fi știut cu ce viteză se vine și se pleacă de la echipă… Dar, și pentru el, există măcar ziua de astăzi!


Belek, ziua a doua în cantonamentul Petrolului

Postat de Cristian Anghelescu la 29 ianuarie 2012 Fără comentarii | citit de 1,860 ori

Ieri, după un somn profund de câteva ore și micul dejun, delegația galben-albaștrilor s-a retras în lobby pentru cafeaua de dimineață și pentru obișnuitele discuții vizând ziua în curs. La 10:30 a urmat prima ședință de antrenament, una intensă și plină de învățăminte mai ales pentru fotbaliștii străni care se pregătesc pentru prima oară pe un gazon impecabil sub comanda lui Răchită. Separat, Daniel Oprița a făcut un program special de recuperare sub atenta supraveghere a doctorului Mircea Miu.

După dejun a urmat programul de odihnă, unul așteptat cu plăcere nedisimulată de fotbaliști, de la 17:00 aceștia participând la o nouă ședință de pregătire.

Profitând de timpul liber, managerul petroliștilor a ales să vadă la lucru echipa studenților de la “U” Cluj, team care a avut un sparring cu Tavriya Simferopol, echipă de locul 7 în prima ligă ucrainiană. Disputat pe unul din terenurile de la baza Papillon, tot în Belek, beneficiind de un gazon impecabil, meciul a arătat boemia echipei românești – după chipul și asemănarea antrenorului ei, enigmaticul Ionuț Badea! – formația sa fiind învinsă cu 1-3 după ce a condus cu 1-0!

Dar nu asta a contat pentru mine cât întâlnirea și discuția lui Răchită cu finanțatorul ardelenilor, Walter Florian, prilej bun de cârcoteală pentru amatorii de predicții pe termen scurt! Nici măcar mediu!

Cu 10 minute înainte de finalul testului, coach-ul Petrolului a părăsit baza de antrenament pentru a ajunge în timp optim la ședința de pregătire a propriei echipe. Nu a scăpat de tirul întrebărilor fără condiment ale fetelor-reporter de la Antenă și Pro TV, acestea fiind mai interesate de aventura delegației Petrolului pe relația București – Istanbul – Antalya decât, de exemplu, meciul ce urma, a doua zi, cu fosta învinsă a tricolorilor! Ori, măcar, despre tema discuției de mai bine de un ceas a lui Vivi cu patronul echipei “șepcilor roșii”! Chit că, oricum, nu ar fi aflat ceva dar… încercarea moarte n-are! M-am convins personal de asta! A urmat un supliciu de 90 de minute în care accentul a fost pus pe acomodarea completă a băieților la condițiile excelente de climă și pregătire (la ora respectivă mercurul din termometre arăta +16 grade!), magia balonului făcându-se și ea simțită în ultimele 45-50 de minute, timp suficient pentru ca fotbaliștii să prindă lungimea de undă cerută de antrenorul lor. “Mâine, la ședința fizică de dimineață, vom promova așezarea pe care o vreau la meciul cu echipa Turkmenistanului. Tot mâine vom exersa și tema loviturilor libere din imediata vecinătate a careului” a mai spus Răchită permițându-le elevilor săi să meargă la dușuri și refacere. După cină au urmat nelipsitele ședințe de masaj, maeștrii în materie, Răzvan Negoiță și Florin Costache, făcând adevărate minuni pe genunchii, gleznele și coapsele tuturor componenților echipei.

Împreună cu Ionuț Pană, ofițerul de presă, am ales să fac puțină mișcare astfel încât ne-am deplasat la aeroportul din Antalya pentru aducerea unui nou stranier la echipă, francezul de 24 de ani Steven Thicot. “Ne uităm după un tip longilin, brunet în exces, tinerel! Eu l-am văzut pe Internet, sper să-l recunosc” mi-a spus Ionuț punându-mă în temă cu “subiectul”. Am așteptat mai bine de jumătate de ceas defluirea de la aerogară, cursa Turkish Airlines de la Istanbul aducând la acea oră mai bine de 200 de persoane. Interesant, mulți dintre călători, sportivi, destui fotbaliști, erau așteptați de către oficiali – și nu numai – ai nenumăratelor echipe ce se pregătesc iarna în această parte a lumii. Astfel încât, pe bună dreptate, dacă erai fâșneț printre călători și guraliv peste măsură, chiar puteai să te “lipești” de vreo vedetă a gazonului, fără să știi nimic de ea! C-așa-i când te grăbești, omul nostru a ieșit printre ultimii iar distanța de 35 de kilometri până la Riu Kaya am petrecut-o în compania unui tip simpatic, destul de vorbăreț, întrebărilor noastre potrivindu-le răspunsuri amestecate bilingv, în franceză și engleză. “Sunt francez, am 24 de ani, chiar 25, pe 14 februarie! Sper să mă pot bucura de această frumoasă vârstă tot aici, la Petrolul! Adică să-i placă antrenorului cum joc! Din fericire sunt pregătit fizic, m-am antrenat bine cu englezii de la Wigan. Am evoluat în 37 de meciuri pentru scoțienii de la Hibernians, au niște fani grozavi, fotbalul este religie în acea țară! Îl cunosc pe Goian, joacă la Glasgow (“Goe” Dorin, fostul stelist ajuns în Scoția de la Palermo). Sunt liber de contract, am ales să vin la Petrolul ca să pot juca, fotbalul este viața mea, nu concept să fac altceva, îl iubesc! Mai am doi frați însă niciunul nu face sport! Nu sunt ahtiat după bani, îmi place, logic, să-i am, dar nu acesta este scopul primordial al vieții! Sunt liber de contract, nu sunt scump, zic eu, vreau doar atât, să joc și să mă fac plăcut antrenorului și fanilor!” a spus, pe drumul de întoarcere, fundașul evaluat de către transfermarkt.co.uk la suma de 225.000 de euro. Era sigur pe el și chiar credea ce spunea! A fost preluat imediat de către secundul Negoiță și dat pe mâna masorilor. Ziua cea mai lungă urma să-i fie cea de duminică, poate chiar la meciul cu Turkmenistanul…

Chiar, la fel ca și dumneavoastră, sunt curios cum se vor exprima cei noi în primul test, cel de astăzi de la ora 16:30, meci ce se va juca în Lara, la baza Miracle și va fi televizat pe Digi Sport TV. Poate ne vedem pe micul ecran!


Ploiești – Belek, în mai bine de 15 ore!

Postat de Cristian Anghelescu la 28 ianuarie 2012 Fără comentarii | citit de 3,350 ori

Drumul spre Antalya al galben-albaștrilor a început relativ cu stângul, delegația fiind blocată în aeroportul “Henry Coandă” din cauza condițiilor atmosferice precare din Istanbul, locul de unde cursa pereche a Turkish Airlines nici nu plecase la 10:45, ora îmbarcării! Astfel încât, după interviuri date mass-media prezentă la Otopeni, pentru aproape trei ore, Oprița&Co. au luat cu asalt cafeneaua aerogării. La întâlnirea cu lotul plecat încă de la ora 8:00 din Ploiești a sosit și Alvaro Silva Linares fotbalistul spaniol ajuns joi seară în România şi plecat de dimineaţă spre Antalya, alături de elevii lui Vivi Răchită. Date despre fotbalistul cu trăsături de amerindian puteți lectura pe www.fcpetrolul.ro, site-ul oficial al clubului. Pentru cei care încă nu știți componența echipei fanion a Ploieștiului, pentru acest stagiu de pregătire, mă grăbesc să o scriu: Pavilas Valincius și Iuliu Oprea (portari) – Valentin Bărbulescu, Adrian Borza, Damien Boudjemaa, Selim Ben Djemia, Alexandru Buhuşi, Alin Buleică, Florentin Dumitru, Dănuţ Enescu, Nikola Komazec, Cristian Melinte, Soni Mustivar, Răzvan Neagu, Valentin Negru, Daniel Opriţa, Pompiliu Stoica, Aleksandar Stojimirovic, Bogdan Străuţ, Olivian Surugiu, Mihai Tudor şi Andrei Voican (jucători de câmp). Vârful de atac Mihai Roman se va alătura petroliştilor după încheierea acţiunii la care participă cu reprezentativa “U 21″, el aflându-se deja sub bagheta lui Emil Săndoi, în Antalya. Cel mai probabil astăzi, dacă nu mâine, mai este așteptat un fotbalist spaniol, aterizarea acestuia în Turcia depinzând de condițiile atmosferice din România dar și de orarul tot mai complicat al curselor aeriene. Ajungând la acest capitol, trebuie să vă spun că decolarea spre aeroportul Ataturk Havalimani din Istanbul s-a produs după trei ore de întârziere, fiind cât se poate de clar că legătura Turkish Airlines spre Antalya era compromisă! Totuși, nimeni nu a disperat mai toți fotbaliștii făcându-și de lucru cu ziarele și revistele de la chioșcul din incinta aerogării ori cu tabletele iPad sau telefoanele mobile de ultimă generație. Florentin Dumitru și Daniel Oprița s-au întreținut amical cu fostul astrist Lucian Goian, acesta călătorind cu același avion spre Antalya – mai precis în Lara – stațiunea unde Tianjin Teda, noua lui echipă, se pregătește pentru debutul în returul de campionat al superligii chineze. După ceasurile de așteptare, plus un altul “în aer”, am ajuns în Istanbul. Surpriza a fost totală, în sensul în care zăpada măsura doar 1-2 cm iar condițiile atmosferice erau la superlativ față de cele din țară! Și, totuși, zeci de curse erau amânate, altele suspendate și, implicit, sute de oameni lăsate pradă deznădejdii în aeroport! Cu cursa în care am călătorit a sosit și președintele Mircea Sandu, grăbit să ajungă la Belek pentru a urmări meciul României cu Turkmenistanul. Beneficiind de tratament preferențial, fiind și singur, Sandu a reușit să prindă în ultimul moment o cursă spre Antalya, evitând astfel 4 ore de așteptare care parcă nu se mai sfârșeau. O cafea, un ceai, o bucată de pizza sau un covrig cu susan, poate chiar porții duble, și timpul tot nu s-a putut condensa. Într-un final aproape dramatic s-a făcut bording-ul și un Boeing B737-330, plin ochi – după încă 40 de minute de “gândire” pe pistă! – s-a ridicat majestos și a planat în viteză parcurgând în 40 de minute cei 500 de km ce leagă orașele turcești. Antalya ne-a așteptat cu 11 grade în termometre iar Belek-ul – la clubul de cinci stele Riu Kaya – cu oameni primitori, chit că se apropia vertiginos de miezul nopții. După o cină caldă și ultimele indicații ale lui Răchită vizând programul de a doua zi, adică astăzi, petroliștii și-au luat în primire camerele. Dușul de rigoare și… mult somn, pentru că în această dimineață, după micul dejun, va avea loc primul antrenament pe arena aflată la nici 50 de metri de stabiliment. Apoi, după dejun și odihnă, un al doilea, pregătitor jocului amical cu selecționata Turkmenistanului de mâine. Da, ați ghicit, este nimeni alta decât echipa națională pe care România a învins-o cu 4-0 în timp ce noi eram “în aer”! După acest prim test, elevii lui Răchită vor mai disputa încă 7 partide cu caracter de verificare: 31 ianuarie – cu FK Qarabag (Azerbaidjan); 2 februarie – cu FC Dila Gori (Georgia); 4 februarie – adversar nestabilit; 6 februarie – cu Tatran Presov (Slovacia); 8 februarie – cu FC Slovacko (Cehia); 11 februarie – cu SE Paksi (Ungaria); 14 februarie – cu Chindia Târgovişte. Gata cum, că mi s-a făcut și mie somn! Bună dimineața!


Suntem, cu toții, șansa lui Cristi Sotir

Postat de Cristian Anghelescu la 22 ianuarie 2012 2 comments | citit de 3,176 ori

Aseară, târziu, am avut o discuție prin messenger cu Ionuț Borcan, fostul arbitru ploieștean de eșalonul secund, actualmente administrator al sitului scoaladearbitri.blogspot.com

“Cristi, ai auzit de tizul tău, băiatul lui Lucică Sotir? Este, de ieri, la Spitalul Judeţean Ploieşti, în comă, din cauza unei encefalite virale! Totul a pornit de la o răceală! Hai să-l ajutăm cumva, încearcă, te rog, să aduci la cunoștință prietenilor, cititorilor blogului tău, că tratamentul zilnic de care are nevoie este în valoare de aproape 1000 de dolari! Bani pe care familia nu-i are iar șansa de a se face bine ar avea-o numai după două săptămâni de medicație!” Am înlemnit! Nu pentru că am auzit, neapărat, despre suma de bani cât pentru faptul că îl cunosc pe tânărul de 34 de ani de destulă vreme și nu credeam că un munte de om poate fi răpus atât de perfid de o banală răceală netratată! Și asta acum, când se afla în culmea fericirii după ce soția lui, îi făcuse – de nici jumătate de an – un cadou de preț, o “prințesă”!

I-am promis lui Ionuț că toți cititorii blogului vor afla, repede, drama noii familii. Mai mult, chiar voi încerca să sensibilizez și niște familii mai prospere. Aș vrea să cred că totul se va rezolva în timp record iar băiatul lui Lucică se va face bine și va povesti fetiței sale despre cumpăna avută și despre omenia semenilor săi. Care, din puținul lor, în anul 2012, l-au ajutat să depășească cumpăna cea mai mare dintr-o viață și așa scurtă și plină de ambiguitate. Putem fi mai buni, știu asta! Cred că gestul nostru de generozitate îl va salva pe Cristi. Punând mână de la mână, cu toții… Doar astfel familia va putea strânge cei aproape 40.000 de lei, sumă absolut necesară pentru ca tânărul să beneficieze de șansă!

Ce non-sens… Atâta să valoreze o viață și să nu existe toate premisele pentru a reuși să o salvăm? Credeți-mă pe cuvânt, e greu de crezut! Cristi are nevoie de ajutor! Haideți să-l scăpăm din necaz! O să ne simțim, cu toții, mult, mult mai bine! Veți vedea! Familia poate fi contactată la următoarele numere de telefon: 0721.731.458 (tatăl, Lucian Sotir), 0721.370.291 (mama, Sanda Sotir) şi 0722.845.399 (fratele, Andrei Sotir).

Vă imaginați cum așteaptă oamenii aceștia să le sune telefonul?


Nu credeam că o să revin…

Postat de Cristian Anghelescu la 20 ianuarie 2012 Fără comentarii | citit de 1,902 ori

De mai bine de două luni nu am mai scris nimic pe acest blog. A fost forma mea de protest la adresa unor colegi de breaslă care nu mai pridideau să critice Petrolul și pe al ei manager general, Vivi Răchită. Pur și
simplu nu m-am mai regăsit printre ei, chiar nu i-am înțeles deloc! Chit că echipa, slăbuță, pe fondul unor situații arhi-cunoscute, strânsese în 18 etape mai multe puncte decât credeam cu toții! Aproape nimeni nu mai avea timp să judece momentul, aproape nimeni nu mai era dispus să aștepte niciun minut în plus! Cât
despre vreun compromis… să fim serioși! Trecut era timpul în care, sub varii denumiri mai puțin Petrolul, simbolul Ploieștiului era susținut – uneori penibil! – de către cei de care am amintit anterior. Atunci, aproape de unul singur, dezavuam în scris sau la emisiuni de televiziune încercările penibile ale susținătorilor struțo-cămilei cu nume schimbător în tentativa acestora de a-i găsi o identitate. Am purtat un război murdar cu Răchită și ai lui acoliți, convins fiind că minciunile din care el își trăgea seva, denigrându-mă
permanent, îi erau dictate de către cei cu care acum se află în polemică! Cei care, vă mai amintiți, îl lăudau atât de mult încât și lui i se făcea rușine și greață! Dar timpul a trecut…

Consecvent valorilor educaționale dobândite în familie, măcar una dintre ele fiind legată de iertare și bunăvoință, dar și la rugămințile unor petroliști mai petroliști chiar și decât mine, am făcut pace cu actualul manager general. Pur și simplu ne-am întâlnit la o cafea, ne-am spus tot ce aveam de spus și gata! Am îndrăznit, față de martori, să-i prezic viitorul nu tocmai îndepărtat și… nu am greșit! Cei pe care-i considera prieteni adevărați l-au trădat în scurtă vreme. Chit că a demontat mai toate acuzele împotrivă-i, are acum
parte de tratamente care nu au aproape nimic în comun cu fotbalul! Dar, pesemne, trebuie să plătească “greșeala” de a fi crezut într-un proiect cu iminente influențe politice! După ce, la braț cu actualii contestatari, pornea cruciada cu numele sfânt, Petrolul! Dar, una-i una și alta-i… alta!

Astăzi, după destulă vreme de pauză, reiau legătura cu voi. O fac din rațiuni private, nu neapărat pentru a răspunde cuiva sau a demonta spusele alcuiva. M-a “trezit” și un comentariu al unui blogger, acesta încercând să-i explice unui confrate situația existentă la nivelul nostru: “Înțeleg că vă câștigați și voi pâinea,
suntem într-o situație grea cu toții, dar gândiți-vă că scrisul vostru de multe ori afectează, schimbă soarta unor oameni. Presa are putere mare și nu are voie să o folosească decât în scopuri bine precizate”. Da, omule, este perfect adevărat!

În aceste 60 și ceva de zile am asistat, dintr-o latură a fenomenului, la destule încercări pozitive ale confraților din mass-media de a face o presă adevărată. Dar, firește, și la derapaje și răutăți gratuite care m-au scârbit și îndârjit totodată. Cinstit, doar stând acasă sau aflându-mă aiurea, prin oraș, și tot aflu –
măcar în același timp cu colegii de breaslă! – ceea ce se petrece în anturajul fenomenului din care îmi câștig existența! Probabil și de aceea, cunoscându-mă, am înțeles să-mi păstrez locul în peisaj, alegându-mi să trăiesc așa cum știu mai bine! Drept urmare, ca și producător la Alpha TV, voi încerca să mențin “Pasul la ofsaid” la cota unei  emisiuni bune, onorabile, neprecupețind niciun efort pentru a-i crește nivelul! În acest context, telespectatorii show-ului vor beneficia mereu de cele mai noi știri, avându-i aproape, săptămânal, pe cei mai apreciați sportivi și pe antrenorii lor dar și pe conducătorii de cluburi, și nu numai, care merită să fie promovați și intervievați. Atunci când trustul va considera că este necesar, vom fi alături de echipele ploieștene la meciuri, în deplasări și cantonamente, toate știrile – însoțite de imagini de la fața locului – putând fi urmărite în emisiunile informative ale postului! Este și cazul cantonamentului Astrei din stațiunea Lara sau cel al Chimiei Brazi de la Cota 1000. Vor fi, firește, și producții din Belek, locul unde Petrolul va ajunge la finele lui ianuarie! Și câte și mai câte!

Apropo, pentru toți curioșii și mâncătorii de rahat – nu din acela turcesc! – reamintesc că deplasările în Turcia sunt sponsorizate de patronul Ioan Niculae (mulțumit de felul în care a fost și este reflectată activitatea echipei, în ultimii trei ani), respectiv prieteni de-ai lui Răchită, în contrapartidă cu filmatul
jocurilor de acolo! Tot pentru cârcotașii și handicapații care nu mai au loc de persoana mea, să știe că distracția de care au parte jurnaliștii prezenți aici le-o doresc și lor, chiar din toată inima: să facă frigul la greu, zilnic, la antrenamente și jocuri, să aibe parte de “țeavă” la internet așa cum avem noi, să adoarmă la 4-5 dimineața, numai după ce materialele s-au transmis către redacții – pentru că numai noaptea mai este o brumă de semnal! – sau să se “intoxice” cu condimentele puse alandala pe toate felurile lor de mâncare!

Chiar și așa, an de an, aleg cu drag această perioadă pentru a părăsi Ploieștiul, fie și pentru a-i mai îmbolnăvi puțin de icter pe dragii mei “prieteni”. Așa cum se știu ei, ba mai frustrați, ba mai retardați, cu siguranță însă mai răi și mai dușmănoși ca în anul precedent! Semn că sufrageria de unde-și concep inepțiile devine din ce în ce mai mică…

P.S. Până la întâlnirea față în față o să vă fac jocul: o să vă răspund cu aceeași monedă! Apoi, mai vedem, doar v-am spus că educația îmi permite să fiu conciliant! Iar, până la Paște, mai e destul de puțin!