Arhivă lunară: martie 2012

Petrolul & Astra news!

Astăzi, după prânz, la sala de profil a clubului Petrolul, a avut loc conferința de presă prin care Gheorghe Mulţescu a fost prezentat oficial drept noul antrenor principal al echipei fanion a Ploieștiului. La prezidiu, alături de acesta, a luat loc şi managerul general al clubului, Valeriu Răchită iar Alexandru Crângu, președintele CA, sosit puțin mai târziu, a preferat obscuritatea unui loc printre reprezentanții mass-media.
Primul care a vorbit a fost Răchită, acesta declarând tranșant:  “Am vrut să particip la această conferinţă de presă pentru a-mi demonstra sprijinul pe care i-l acord noului antrenor principal. Îmi doresc din inimă ca domnul Mulţescu să reuşească cu Petrolul ceea ce ne dorim cu toţii, adică salvarea de la retrogradare. Va avea, din partea mea, sprijin total, va avea, cum se spune, mână liberă din punct de vedere tehnic şi, ca să eliminăm speculaţiile, dânsul va decide tot ceea ce se va întâmpla la echipă! Sper ca prin această schimbare să se producă acel şoc, să avem rezultate pozitive şi, după etapa a 34-a, să ne aflăm deasupra liniei! Mă retrag din funcţia de antrenor după trei ani pe care i-am petrecut la cârma echipei, o perioadă cu bune şi cu mai puţin bune. Rămân, firește, cele trei obiective pe care le-am anunţat în iunie 2009, atunci când am plecat la drum, şi pe care le-am îndeplinit: promovarea echipei în Liga I, construirea unui nou stadion, cu sprijinul primarului, şi schimbarea acţionariatului, petrecută cu doar câteva zile în urmă! Acum, m-am dat la o parte, pentru că, aşa cum am spus întotdeauna, nu Răchită este important la Petrolul, ci clubul în sine contează cel mai mult”, a încheiat managerul clubului.
La rândul său, Gheorghe Mulţescu a spus: “Marţi seară, după o serie de evenimente mai puţin aşteptate pentru mine, am
hotărât să mă despart de Delta Tulcea, iar după o jumătate de oră m-a sunat Vivi. Parcă așa a fost să fie! Ne cunoaştem foarte bine, am lucrat împreună şi în Turcia, iar el m-a  rugat să-l ajut să îndeplinim acest obiectiv, al salvării de la retrogradare. Lucrurile s-au derulat foarte repede, dar am răspuns afirmativ, pentru că atunci când este greu se văd caracterele. Pentru mine este o nouă provocare şi sper să terminăm cu bine acest campionat. Am condus, aseară, un prim antrenament, luând, astfel, un prim contact cu băieții. Sunt puţin rezervaţi, ca să nu zic afectaţi, aşa că am încercat să-i scot din starea aceasta. Am vorbit cu ei, le-am spus câteva lucruri de îmbărbătare,  pentru că trebuie să-şi recîştige încrederea în ei, atâta vreme cât o serie de rezultate bune ne pot aduce într-o postură favorabilă în clasament. Echipa a arătat că are potenţial, dar cred că trebuie mai multă disciplină, mai mult sacrificiu, iar împreună trebuie să remediem greşelile care s-au făcut”. Jocul cu brașovenii este unul foarte important, dar indiferent ce se va întâmpla sâmbătă, trebuie să mergem înainte şi să luptăm până la capăt”, a mai afirmat Gheorghe Mulţescu.
Echipa a intrat, de astăzi, în cantonament, urmând să pregătească, la baza de la Crângul lui Bot, partida cu FC Braşov (sâmbătă, ora 19:00, pe stadionul „Ilie Oană”). În ceea ce priveşte restul staff-ului tehnic, Valentin Negoiţă şi Dumitru Jipa vor rămâne antrenori secunzi, singura noutate urmând să o reprezinte venirea lui Yuksel Yeşilova, un preparatorului fizic turc care a lucrat de mai multă vreme cu actualul coach al Petrolului.

De la 18:30 și clubul Astra a pregătit surprize. În sala de conferințe de la stadionul din Cartierul de Vest au fost prezenți patronul Ioan Niculae, președintele Comitetului Director,  Petrică Buduru, directorul general Mario Branco și marile surprize, Dinu Gheorghe, noul președinte executiv, și Mircea Rednic, noul antrenor al echipei.  Primul care a vorbit a fost Ioan Niculae: ,,Ne prezentăm în fața dumneavoastră cu două persoane noi, ambele de mare valoare, care împreună cu celelalte prezente vor încerca să ducă Astra acolo unde cred eu că-i este locul! Domnul Dinu Gheorghe va răspunde de activitatea fotbalistică a clubului, unde va avea libertate deplină în luarea deciziilor. Dânsul mi-a prezentat un proiect pentru doi ani și jumătate, proiect pe care l-am apreciat, iar pentru acest lucru trebuia să aducem un antrenor pe măsură, Mircea Rednic. Ambii au CV-uri deosebite, iar activitatea din fotbal îi recomandă drept oameni care își doresc să facă performanță. Sper să ne putem stabili și alt obiectiv în afara clasării în primele 9 locuri… Anul acesta am pierdut multe puncte aiurea, cred că este vorba de un blocaj psihic, nu de o lipsă de valoare a echipei. Discuția cu domnul Dinu Gheorghe durează de mult, mi-a luat destul timp să-l conving. M-a atras în mod deosebit un punct din proiectul dânsului: să punem accent pe jucătorii români tineri! Referitor la Rednic, el nu este cel mai scump antrenor pe care l-am adus la Astra. Mi-a plăcut că a pus doar condiții  de performanță, fără să vizeze segmentul financiar în prim plan. Rednic are contract cu Astra un an și jumătate cu opțiune de prelungire pentru încă un an. În acest moment aștept o trezire a echipei, cred că Mircea Rednic îi va resuscita pe jucători! Pentru că mă întrebați de stadionul de la Giurgiu, ei bine, acolo se lucrează, iar în septembrie-octombrie 2013 aș vrea să putem juca acolo în cupele europene!” a spus Ion Niculae. Finanțatorul Astrei a explicat și noua poziție în organigramă a lui Petre Buduru: ,,Rămâne președinte al Comitetului Director, fiind degrevat de anumite sarcini. Nu dânsul este vinovat că echipa nu merge! Iar relativ la Petrolul, trebuie să se știe că nu am avut niciodată ceva special cu acest club, dimpotrivă, există chiar o simpatie! Dar ce s-a întâmplat la meciul nostru din Cupă m-a uimit, nu le-am făcut niciun rău, nu le-am luat niciun jucător! Plus că, dacă vă reamintiți, Petrolul de azi este o parte dintr-o altă echipă Astra!” Imediat a luat cuvântul Dinu Gheorghe: ,,Trebuia să vin la Astra încă din 2010, dar am ales greșit și am mers la Rapid! Am simțit că aici este locul meu și pot face lucruri care vor fi apreciate. Cu Gigi Becali a fost o simplă discuție, prima condiție să nu existe negocieri reale fiind să nu ajung la palatul său! Sper ca în acest sezon să urcăm două-trei locuri în clasament iar din campiontul viitor să ne batem la cupele europene. De la vară, Astra va fi o echipă diferită, nu sunt cuvinte mari, chiar o să și vedeți asta”. După Dinu Gheorghe a luat cuvântul antrenorul Mircea Rednic: ,,La Astra există un patron serios, sunt condiții bune de pregătire, s-a investit în acest sens iar condițiile financiare sunt și ele foarte bune. În provincie, cred că Astra este clubul unde este cel mai propice loc pentru performanță. Sunt oameni cu care am lucrat, mă cunosc, iar eu cred în acest proiect pe care îl vom începe aici. Am posibilitatea ca în două luni și jumătate să evaluez lotul și să decidem pe cine ne bazăm la anul. Vreau să dau posibilitate tuturor jucătorilor să se exprime la calitățile lor, apoi vom decide. La Urziceni sau la Galați s-a putut face performanță, de ce nu s-ar putea și la
Astra?” s-a întrebat noul antrenor. Acesta îi va păstra în staff pe Valentin Sinescu (secund) și Silviu Lung sr. (antrenor portari), din echipa tehnică urmând să mai facă parte Mihai Teja (secund) și Giovanni Melchiorre (preparator fizic).

 

 


Gigi Mulțescu este antrenorul Petrolului

Suspansul ultimelor zile a fost risipit. Gheorghe Mulțescu, ultima oară antrenor de primă ligă la Sportul Studențesc, și-a dat acordul pentru a pregăti echipa fanion a Prahovei, chit că de două etape a răspuns de team-ul de eșalonul doi Delta Tulcea. Cu “pelicanii”, Mulțescu a obținut o victorie mare, învingând cu 1–0 pe CSM Iași chiar pe terenul din Copou.

Interesant este faptul că, venit la Tulcea de mai bine de o săptămână, Mulțescu nu a primit indemnizația de instalare promisă în discuțiile purtate cu președintele Haralambe Meregiu, mai mult, oficialul Deltei a întârziat (voit?) înregistrarea contractului la FRF! Și astfel, Mulțescu a putut denunța unilateral înțelegerea verbală, profitând și de ambiguitățile existente la clubul de la malul Dunării. L-am contactat telefonic pe viitorul antrenor al Petrolului și acesta a declarat în exclusivitate pentru acest sit: “Mă aflu în drum spre Ploiești, după amiază voi face cunoștință cu noii elevi la cantonament! Am părăsit Tulcea după o ceartă violentă cu șefii grupării. Mi-am dorit un al treilea portar pentru viitor iar ei mi-au spus că nu mai investesc într-un alt goal-keeper! Asta în condițiile în care titularul are destule galbene iar rezerva este un puști de 16 ani! Plus că, nu vă ascund, am aflat cu stupoare că nici măcar contractul la FRF nu mi-era înregistrat! Constat că și dumneavoastră știați de asta! Vin la Ploiești cu mare încredere că putem salva Petrolul, mai ales că, după cum știți, am fost aproape de această performanță cu Sportul Studențesc, atunci când echipa avea 10 puncte, fiind și mai puține etape decât sunt la acest moment! Tragic sau nu, am capotat atunci tot din cauza portarilor!! La Petrolul nu va fi cazul! Cred în șansa acestei formații de tradiție și mă bizui atât pe ajutorul fanilor cât și al tuturor celor care iubesc cu adevărat fotbalul ca și fenomen social!”

Coach-ul în vârstă de 60 de ani revine astfel în Liga 1 la Petrolul, echipă pe care a mai pregătit-o și în urmă cu opt sezoane. Preferă jocul avântat, optând pe unde a antrenat pentru spectaculosul 1-3-4-3.


N-ar fi deloc rău!

Astăzi, pe seară, am citit editorialul colegului Cristi Geambașu de la Gazeta Sporturilor intitulat “Celălalt Iordănescu”. O pledoarie pentru valoarea tânărului antrenor Edi Iordănescu, secundul lui Ilie Stan de la Steaua. Ambii puși pe liber, astăzi, de către mult prea grăbitul Gigi Becali. Lecturând materialul m-am gândit că nu ar fi deloc rău ca Edi să poată ajunge să antreneze Petrolul, mai ales că el a și jucat pentru culorile galben-albastre în sezonul 2002-2003! Și, din câte îmi amintesc, a făcut-o din toată inima, fără mofturile și vedetismele unui fotbalist care revenea în fotbalul românesc după o experiență trăită în străinătate! Mă gândesc și la această variantă, entuziasmându-mă vârsta lui – 33 de ani! – tinerețea și ambiția acestuia putând aduce acel declic în rândul Petrolului. Este doar o variantă! Voi propuneți vreuna? Iată, în continuare, textul lui Cristi!

Celălalt Iordănescu

Edi Iordănescu este fiul cel mai mare al lui Puiu Iordănescu. Dar nu numai atît. Condiţia de fiu al unuia dintre cei mai importanţi antrenori români nu l-a ajutat neapărat în viaţă pe Edi, dar i-a creat un confort material în copilărie şi în adolescenţă la care mulţi ar fi rîvnit. Nu a fost ceea ce se cheamă o beizadea, deşi la un moment dat amorul lui cu o cîntăreaţă a ocupat pagini în tabloide. Juniorul a avut chiar şi o carieră de fotbalist, totuşi fără rezultate săpate în memoria mulţimilor. A trecut mai întîi pe la Steaua, ca junior, mai apoi ca senior. A încercat după aceea în Grecia, la Panionios. Au urmat Unirea Focşani, Rapid, Rocar, Alki Larnaca, Petrolul şi, în sfîrşit, la FC Vaslui, pe cînd echipa lui Adrian Porumboiu de-abia făcea ochi în fotbalul românesc.

Edi Iordănescu nu a moştenit talentul de fotbalist al părintelului său – nici Jordi nu l-a concurat pe Johan Cruyff, asta-i viaţa! -, iar după ce a renunţat să mai joace s-a apucat de antrenorat. O meserie grea. O meserie şi mai grea avînd în spate antecedentele familiale. Cînd ai un tată declarat antrenorul secolului, una şi aceeaşi persoană cu omul care s-a aflat la un penalty distanţă de semifinalele Cupei Mondiale, începi cu un handicap. Tot ce faci, tot ce spui este filtrat, comparat, disecat. La 33 de ani, Edi a apucat să antreneze cîteva etape Steaua, de fiecare dată ca interimar care aparţine unui interimat gigantic demarat sub stăpînirea lui Gigi Becali. Oamenii care se pricep la teoria fotbalui spun că tînărul Iordănescu este pasionat şi pare să aibă harul unei meserii dificile pe care o poţi practica şi fără să fi fost un mare jucător. La extrem, pur şi simplu fără să fi fost fotbalist. Aici replica lui Mourinho rămîne fundamentală: nu trebuie să fi fost cal ca să fii un bun jocheu!

Edi Iordănescu nu s-a sfiit să-şi contreze patronul atunci cînd acesta îşi sfătuise echipa să o ia pe jos spre Bucureşti în cazul unui rezultat prost cu “U” Cluj. La scurt timp a venit declaraţia lui Edi care evalua ca minime şansele Stelei la titlu. Mulţi au citit tupeu în replicile lui, inclusiv Generalul, care nu s-a ferit să-şi urecheze odrasla în media după episodul Cluj. Fiul a rămas ferm pe poziţie, dar şi-a argumentat disidenţa. Astăzi, Ilie Stan este antrenorul atent să aplice indicaţiile tehnico-tactice ale managerului Becali, iar secundul Edi Iordănescu este omul care îşi asumă declaraţiile incomode – falimentul echipei MM Stoica-Rony Levy, optimismul demobilizator care domnea peste lotul stelist înaintea meciului de la Tîrgu Mureş. Mîine, este posibil ca rolurile să se schimbe, fiindcă lui Gigi îi plac persoanele care îi cîntă în strună, dar îi apreciază pe cei care au curajul să-i spună adevărul. Adevărul este că Edi Iordănescu s-ar putea afirma ca antrenor în altă parte decît la Steaua. Cu sau fără binecuvîntarea tatălui. Apoi va şti dacă Steaua se refuză sau nu.


“Dragoste” pentru Petrolul!

Întors târziu de la Piatra Neamț, acolo unde Petrolul a clacat din nou, 1-2, am adormit cu greu după ale două ceasuri petrecute pe net. Somn cu adevărat nu am avut iar pe la 9 și ceva am plecat spre stadion. Doream să înțeleg mai multe după acest rezultat negativ, mai ales că jucătorii chiar își propuseseră să facă tot ce le stă în putință să reușească adjudecarea tuturor punctelor puse în joc. În biroul lui Răchită se mai afla administratorul stadionului, Titel Arsene, și el negru de supărare după ce văzuse aseară. După alte câteva minute au mai apărut președintele Andi Crângu și ofițerul de presă Ionuț Pană. Apoi, fugitiv, Marius, contabilul. Mai toate privirile “alergau” spre managerul general. Mai senin ca de obicei, în puține cuvinte, acesta a lăsat să se înțeleagă că decizia luată după meciul cu Concordia nu mai putea fi întoarsă. Că fronda făcută de fotbaliștii săi, la câteva ore după jocul mai sus amintit, nu a avut niciun efect pe termen lung. Convingerea că trebuie să lase locul unui alt antrenor îl stăpânea. Cu ambele telefoane deschise, vorbind cu mai mulți tehnicieni, lăsa impresia unui impresar în căutare de noi contacte. După Andone și Hizo, ambii refuzând politicos Petrolul din cauza unor alte discuții în derulare, a urmat italianul Trombetta. Și acesta a declinat invitația, la acest moment având o situație contractuală cu clubul italian Udinese. A urmat Mircea Rednic, fostul coach al bucureștenelor Rapid și Dinamo, în ultimii doi ani la Alania Vladikavkaz și Khazar Lankaran. Acesta a cerut un timp de gândire de două ceasuri, tentat parcă de provocarea ivită. Nu au mai trecut nici 5 minute și am asistat la cel mai josnic scenariu trăit în întreaga mea existență de jurnalist: zece tineri, postați în rol de cai troiani, au făcut cale netedă reporterilor de la Prahova TV și RTV – posturi controlate politic de către miliardarul Sebi Ghiță – intrând nepoftiți în birou, chestionându-l pe Răchită despre jocul echipei, demisie, noul antrenor, strategie… Genul acestor răzvrătiți este descris foarte bine de către unul dintre cei mai influenți și mai prolifici bloggeri din România, colegul Adrian Ciubotaru. (http://www.adrianciubotaru.ro/razvratitii-camuflati/)

Am trăit cele mai umilitoare 15 minute din viață, cu camerele colegilor îndreptate în stânga și în dreapta ca niște adevărate mitraliere și cu un final grotesc, în care o colegă de la televiziunea locală aproape că s-a legat de un scaun, fiind cu greu convinsă să părăsească încăperea în care filmase fără niciun acord! Tânăra dorea, țineți-vă bine, declarații în exclusivitate, de la Răchită sau Crângu, amenințând că nu pleacă până nu le obține!!!

Repet, am văzut în viață o grămadă de acțiuni ale mass-media menite să descopere adevăruri irefutabile. Sunt de acord cu incisivitatea, cu umorul de bună calitate, cu ironiile fine. Dar, această modalitate de a face televiziune, cu pătrunderea forțată într-un spațiu public, totul din dorința de a fabrica senzaționalul - în acest context lucrurile reprezintă o uriașă miză politică! - demonstrează o incredibilă formă de tupeu, urmând, probabil, să ne așteptăm și la alte astfel de mizerii odată cu apropierea datei alegerilor!

Firește, asta este clar, odată cu finalul campionatului vom constata evidența: Petrolul se salvează și meritele sunt clar ale noului antrenor sau Petrolul retrogradează și vina este exclusiv a lui Răchită&Co. Chiar dacă o să ziceți că am luat-o din loc, eu încă mai cred în salvarea de la retrogradare pentru că echipei îi mai trebuie 5 victorii din 11 etape…

La final, o (altă) veste proastă: și Rednic a renunțat, anunțând că urmărește o pistă în afara României. Chit că a admis faptul că echipa are potențial și, implicit, șanse să se salveze.


“Nu am avut niciodată o echipă mai slabă ca acum!”

După meciul văzut în “9 Mai” alături de 100-150 de spectatori m-am întors acasă suficient de repede pentru a prinde debutul partidei dintre FC Brașov și Rapid. Pe GSp Tv, moderatorul emisiunii îl avea la telefon pe Ioan Niculae, finanțatorul Astrei, domnia sa lipsind de la meciul cu mureșenii, pierdut de Astra cu 0-2. Extrem de afectat după ce văzuse, patronul team-ului ploieștean a admis mai multe adevăruri observate și simțite de orice spectator care urmărește și jocurile trupei din Cartierul de Vest. Iată ce a spus Niculae pe parcursul a 15-20 de minute de discuții cu realizatorul producției dar și cu invitatul acestuia, profesorul Mircea Rădulescu, fostul director al școlii de antrenori a FRF: “Sincer, mă felicit pentru decizia de a nu ajunge la Ploiești! Cred că dacă eram acolo nu știu ce se putea întâmpla! Așa, acum, după ce am urmărit liniștit partida la televizor, pot afirma sus și tare că nu am avut niciodată o echipă mai slabă ca acum! Am fost înșelat până acum de antrenorii străini! Conceicao a făcut o echipă cu patru fundași centrali la un meci acasă! Spadacio, cel puțin până acum, a arătat că nu are valoare. A jucat cu șapte fundași iar jucători tineri, români, cu toate că-i are în lot, nici măcar nu prind banca de rezerve! M-am săturat de acești antrenori străini care cer jucători din toată lumea și apoi, când trebuie să vezi progres la echipă, ai parte numai de înfrângeri! Mi-a cerut fotbaliști scumpi, i-am adus ce a vrut! L-a dorit pe Spadacio, apoi pe Rui Miguel. S-a continuat cu brazilieni, cu portughezi… Mă întrebam și eu când se va opri! Iar, când a venit debutul de campionat, stau să privesc jocul unor copii precum Grozav, Lazăr, Bumba, etc. Fotbaliști foarte tineri și… români în primul rând! Și nici foarte scumpi! Să fie clar, viitorul Astrei va fi legat de astfel de elemente tinere, nu ca până acum când am aruncat cu banii inutil! Iar, dacă mă întrebați de Șumudică, să știți că l-am dat afară din cauza caracterului său, nu că nu e antrenor bun. El stă 7-8 etape la toate echipele! Trebuie să găsesc un antrenor român tânăr, care să pregătească niște jucători de perspectivă. Adică, exact ce spunea și domnul Mircea Rădulescu! Mâine, după ora 11:00, i-am chemat la București pe toți cei care răspund de echipă! Mă voi întâlni cu tot staful tehnic, o să iau cu siguranță niște decizii și după ce voi consulta avocații în această noapte și mâine de dimineață. Oricum, am certitudinea că dacă eu antrenam echipa, aș fi avut rezultate mai bune! Cu siguranță! Iar dacă plusați mereu cu întrebarea asta, aflați că mereu Astra s-a luptat să nu retrogradeze! Din păcate și acum este la fel!”

Așadar, mandatul lui Conceicao pare ca și terminat! Odată cu el, patronul Niculae mai bifează o gaură financiară de proporții, clauza de reziliere a înțelegerii fiind serios negociată în iarnă! Iar acum, după două cantonamente în Turcia și câteva etape tratate glisant, ajunge cu un picior pe scara avionului, trăgând după el un staff numeros și… atât! Ba nu, și trei puncte câștigate greu în dauna echipei din Mioveni!


I-ni-ma-gi-na-bil!

Una e să fi supărat după scorul meciului de astăzi și alta e să înebunești, pur și simplu! Am ajuns acasă în pragul demenței, fără a mai reuși să articulez niciun cuvânt, cu nimeni! 3-4 cu Concordia, după 3-1 în minutul 85, în urma unui joc bun al Petrolului… Cel puțin 8 ocazii mari de a duce scorul la cote greu accesibile și tot atâtea ratări, unele memorabile. Extaz, nebunie, plăcere de viață cu 5 minute înainte de final, demență, scandări legate de demisia antrenorului, frustrare, în minutul 90+3… Ce legătură există între toate aceste stări sufletești, de ce trebuie ca echipa aceasta să pătimească atâta? Am văzut oameni triști după joc, cu ochii plecați în podea, incapabili să articuleze vreun cuvânt. Firește, “petroliști” doar dacă îi legitimezi sau le faci jocurile mizere, au existat și semeni care nu mai pridideau făcându-și semne, dând sfaturi, blamând tactica antrenorului, șușotind la telefoane, turnând vitriol peste sufletele și așa cernite ale multor celor de față! Dar, până la urmă, fiecare este liber să facă ce vrea! Numai să nu se mai amestece printre iubitorii de galben și albastru, pentru că – având și sufletul murdar – arată rocambolesc și trist. Urât și trist…

Personal, meciul cu Concordia Chiajna îl cataloghez drept cel mai bun al returului, poate chiar al tuturor etapelor scurse până acum. Doar că, de această dată, NOROCUL – atât de invocat mai mereu, de tot mai multe grupări! - a părăsit complet Ploieștiul. Odată cu el, președintele Andi Crângu și managerul Valeriu Răchită au spus adio grupării fanion a județului. Rămâne ca, în această situație de criză profundă, să se găsească un antrenor care să gestioneze cât mai bine destinul și un președinte de club cu mare trecere la Poarta Domnului. Poate numai așa GHINIONUL momentului să poată fi spart! Nu sunt fatalist, nici măcar cobe, dar, în acest moment, nici Mourinho ori Guardiola nu ar putea face din Petrolul altceva decât este…

Observ cu tristețe că cei doi au spus “pas” înainte de a-și duce programul la bun sfârșit! Chiar dacă pașii făcuți cu Petrolul până acum au fost URIAȘI, chiar dacă existau premisele concrete ale unui viitor frumos… Probabil că nimeni nu a mai avut răbdare! Probabil că nimeni nu a mai crezut în cuvintele celor doi… Probabil că presiunea politicului a fost mai mare decât cea a fotbalului… Probabil că tensiunea zilelor în care, sistematic, ești scos țap ispășitor – chiar și inutil! – a contat destul… Probabil, nici soarta nu a mai vrut cu ei… Tot ceea ce pot constata este că inamicii publici ai duo-ului deja demisionar au reușit în demersul fabricat cu atâta trudă. Că, simțind sângele, s-au apropiat la câțiva metri… Că și-au schimbat atitudinea în câteva secunde și au rămas să joace tontoroiul pe trupurile convulsionate…

Până la urmă, vorba unui confrate, asta e! Nu am pățit nimic când s-au aliniat planetele, d-apoi după această plecare! Numai că, odată cu trecerea timpului, prevăd o altă nebunie, apoi încă una, oricum nimic care să genereze liniște! Pentru că, de-acum se vede cu ochiul liber, și dacă greșești, și dacă nu, și dacă ai ghinion și dacă ești petrolist sadea, totul pălește în fața scandărilor cumulate, venite după 4 jocuri și 1 punct câștigat: cu Vasluiul (pierdut în minutul 88), cu Rapid, cu U Cluj (egalați în minutul 88, dintr-o greșeală de arbitraj) și, azi, cu Chiajna (meci pierdut în prelungiri)! Dintre aceste echipe, doar Concordia are echipă cât de cât egală valoric cu Petrolul, celelalte trei fiind în luptă directă pentru un loc pe podium! Dar, de asta nu s-a ținut cont la momentul când s-a dat tonul… Uitându-se prea repede că 4 etape, la Ploiești, s-a jucat fără ajutorul fanilor tocmai dintr-o idioțenie venită din peluza lor! Îmi doresc cu tărie ca Petrolul să nu părăsească eșalonul de elită, probabil tot atât de mult cât am crezut în promisiunea făcută de Răchită atunci când declara că nu se pune problema retrogradării! Sper să nu se ajungă, Doamne-ferește!, la matineu și atunci să fie rechemat pentru a promova! Mă gândesc, se vede, la tot ce e mai rău…

Acum 16 ani, într-o zi de 24 august, Petrolul și Politehnica Timișoara ofereau un meci extraordinar pe Ilie Oană, încheiat cu victoria bănățenilor. Similitudinile cu jocul din această după-amiază sunt absolut incredibile:

Petrolul Ploiești - Poli Timisoara 4-5 (2-1)! Au marcat: Frunză (23, 67), Răchită (37, 82, pen)/ Gușatu (34), Săvoiu (68), Rotariu (85, pen, 86, 90, pen). În acea ediție, campioană a fost Steaua, iar Național, Dinamo și Oțelul au evoluat în Cupele europene! Petrolul a terminat pe locul IX iar Timișoara a retrogradat!!! Am convingerea că, încă de atunci, Răchită a fost blestemat ca atunci când va ajunge antrenor de primă ligă să traiască “live” scenariul mai sus amintit! Mai ales că a și marcat de două ori! Și că, vorba “marilor specialiști”, Petrolul face cele mai incredibile și mai bănoase blaturi din lume: conduce la pauză și pierde la final! Ți-a ieșit și azi, Vivi… Dar, pe nas! Baftă, oriunde te-ai duce!


O oră până plec la meci…

S-a făcut, iată, ora 14… Întreaga dimineață am petrecut-o în fața calculatorului “răsfoind” zeci de site-uri în speranța că voi găsi ceva informații calde despre acest meci al Petrolului cu Chiajna. Nimic, chiar nimic care să arate importanța covârșitoare a partidei. O liniște absurdă, parcă dorită în unele case, o liniște care va fi spartă peste numai 5 ceasuri. Am convingerea că Petrolul se va impune astăzi în fața Concordiei la două goluri diferență și, astfel, va depăși acest prag nenorocit al liniei de demarcație dintre eșaloanele unu și doi!
Pe stradă, dintr-un autoturism, un suporter își strigă marea iubire, “Hai Petrolul” răsunând între blocurile de pe linia tramvaiului! Un puștan din blocul de vizavi îi răspunde la aceeași intensitate. Este cu fularul galben-albastru pe post de turban iar un steguleț cu aceleași culori a apărut imediat! Lumea de pe stradă a privit scena și unii dintre trecători au ridicat pumnul drept în semn de susținere! Fotbalul, Petrolul, fanii, cu toții par a alcătui familia de care acest oraș chiar are mai mare nevoie.
Astăzi, 21 martie, este o dată specială în calendar. Nu pentru că într-o astfel de zi de primăvară s-au născut Bach, Topârceanu, Ciubotărașu, Senna sau Ronaldinho… Ci pentru că, imediat după terminarea partidei cu Concordia, “petroliștii” vor continua asaltul locurilor care permit rămânerea în prima ligă iar “comunalii” din Chiajna își vor linge rănile cu gândul la meciurile de la matineu!
Am jurat, odată, că nu voi intra în febra declanșată de pariurile sportive. Văd, săptămânal, cum colegi de breaslă – și nu numai – adună bani frumoși după acest adevărat flagel social! Mă mănâncă palma îngrozitor să fac acest pas dar jurământul făcut de foarte multă vreme mă împiedică. De aceea, nu intru în nicio combinație legată de bani câștigați dintr-un rămășag! Dar, vă jur, dacă astăzi eram mai puțin vehement în menținerea acestui principiu, aș fi intrat senin în agenție și aș fi pariat fără nicio rezervă bani serioși pe victoria Petrolului! Chiar și în condiții speciale, de victorie la măcar două goluri diferență (handicap)!
Nu am făcut-o și – ca de obicei! – o să-mi pară rău! Dar mă voi bucura pentru aceste 3 puncte mai mult decât pentru miile de lei câștigate la agenție. Voi fi fericit pentru declicul echipei, pentru încrederea pe care Soni&Co. o vor căpăta la viitoarele meciuri! Voi fi mult mai tentat să-i combat pe cei care cred că a critica la nesfirșit înseamnă pași serioși spre progres! Care fac acest lucru pentru că, odată, după promovare, au fost refuzați – cunoscându-li-se caracterul! – să facă parte din această familie! Pentru ei s-a inventat, însă, BOCCACCIO, stabiliment mai cunoscut de la inaugurare drept… MOCCACCIO! Prietenii știu de ce!
Dar, gata cu răutăcismele! Astăzi trebuie să fim pozitivi, vorba “regelui” Hagi. Pentru că, nu-i așa, după o victorie trebuie să ridicăm două degete spre cer, să-i mulțumim Domnului și să continuăm drumul către obiectiv. Unul minor, în acest sezon, cu totul altul, în viitorul! 2-0 este scorul prognozat de mine dar nu mă supăr nici cu o victorie la limită! Am plecat la meci! HAI PETROLUL!


P R O G R A M de prevenire a genocidului din România

În urmă cu 23 de ani, mai precis pe 11 martie 1989, atunci când România își trăia ultimele clipe ale tiraniei comuniste orchestată de Ceaușescu și acoliții săi, un grup de șase veterani ai PCR – cu toții vechi activiști ai partidului unic încă din perioada ilegalității – a semnat o scrisoare deschisă adresată “marelui conducător”.
Documentul, citit la acea dată la Radio Europa Liberă și BBC, și semnat de Alexandru Bârlădeanu, Corneliu Mănescu, Constantin Pârvulescu, Ion Răceanu, Gheorghe Apostol și Silviu Brucan s-a dovedit a fi, ulterior, un document cu mare valoare istorică. Nu o să insist pe temele abordate atunci – privarea populației de alimente, căldură, energie electrică, transport dubios, violarea corespondenței, telefoane ascultate, pierderea “Clauzei națiunii celei mai favorizate”, etc, etc – ci doar încerc să vă fac să retrăiți atrocitățile acelei perioade… Atunci când cei 6 propuneau soluții pentru ieșirea din marasm…
În această perioadă, după mai bine de două decenii, scriitorul Pavel Coruț, un alt beneficiar al vremurilor trecute – a fost ales în 1985 șef Birou Contrainformații în Direcția Contrainformații Militare – vrea să arate criza economică în care se găsește România mileniului III. Mai mult, după modelul înaintașilor săi semnatari ai scrisorii adresată lui Ceaușescu, scriitorul lansează mai multe direcții prin care crede că țara sa ar putea ieși definitiv din criză!
Cum libertatea presei a căpătat statut special și cum Pavel Coruț ne îndeamnă pe toți confrații într-ale mass-media să sprijinim acțiunea sa de informare a întregului popor, chiar mă grăbesc să o fac. Nu de alta dar, lecturând cu atenție cele 50 de puncte ale proiectului propus spre analiză întregii nații, puteți observa multe – chiar foarte multe! – idei cu care fiecare dintre noi suntem pe deplin de acord! Și, atunci, ce ne mai împiedică să le transpunem în practică? Sau, mai bine spus, cine? Din fericire, la 4 ani, chiar avem o mică șansă! Să o mai ratăm? Încă odată?

Profunda criză economică din România a fost provocată de corupția și incompetența liderilor politico-administrativi, economici și religioși din perioada dictaturii ceaușiste (1980-1989) și ai perioadei de tranziție (1989-2010). Națiunea română a avut posibilitatea unui trai prosper, pe baza activității creatoare, într-o economie organizată modern și eficientă. În perioada socialistă, produceam și exportam de la ac la avion de luptă, aveam un sistem de învățământ performant, o protecție socială satisfăcătoare, o populație morală, educată în cultul muncii și al cinstei, un sistem rentabil de relații economice externe cu mai mult de 100 de state. Momentul decembrie 1989 a găsit România fără nicio datorie externă și cu o rezervă bănească de 4,5 miliarde dolari SUA, 1,6 miliarde ruble transferabile, sute de miliarde de lei puternici, adunați în fonduri speciale (PCR, UTC, ODUS, asociațiile femeilor, pionerilor, șoimilor patriei, Armată, Ministerul de Interne și alte ministere, etc). Totodată, a găsit economia românească în plină funcțiune, cu mai mult de 70% din obiective modernizate, cu mai mult de un milion de specialiști cu studii superioare și postliceale, cu un sistem eficient de achiziții și export, cu un număr ridicat de persoane implicate direct în sfera productivă și un număr redus de pensionari.

Liderii politico-economici, administrativi și religioși de după decembrie 1989 au distrus economia românească, au înstrăinat cele mai rentabile ramuri și obiective economice, au proletarizat în masă populația românească
proprietară a avuției naționale furate, au redus drastic proprietatea națională în favoarea unor firme străine, au scăzut cumplit sfera creatorilor direcți, concomitent cu creșterea volumului de populație inactivă, au dus statul român în poziția de semi-colonie falimentară.
În prezent, vinovații de această situație disperată vor să iasă din criză prin sacrificarea maselor largi de copii, studenți, personal bugetar, pensionari și mici întreprinzători români. În compensație, clientela lor politico-economică și religioasă se va îmbuiba în continuare din munca și sacrificiile noastre.
Reducerea veniturilor populației cu 25%, respectiv 15% a afectat milioane de cetățeni români aflați deja la
limita inferioară a suportabilității, provocând un genocid de amploare, prin subnutriție, malnutriție, lipsă de asistență medicală, lipsa facilităților necesare unui trai modern (gaze, apă caldă și rece, energie electrică, servicii telefonice etc).

Noi, Frăția Creatorilor, ne opunem ferm programului de genocid dictat de FMI și propunem ieșirea din criză prin folosirea altor surse aflate la îndemâna guvernaților. Ca regulă generală, fiecărui cetățean activ ori fost activ (pensionar) îi sunt necesari cel puțin o mie de lei noi pe lună pentru a supraviețui. Nimeni nu are dreptul să scadă veniturile cetățenilor sub această limită, decât în cazuri bine justificate, cum ar fi alcoolicii, leneșii, cei care au refuzat ori refuză să muncească etc. Liderii politico-administrativi pot colecta fondurile bugetare necesare ieșirii din criză din următoarele direcții:

1) Anularea subvențiilor acordate asociațiilor cu orice profil, cu excepția celor strict necesare supraviețuirii națiunii române. Exemple de asociații cărora li se pot anula subvențiile, fără a fi afectat vreun cetățean onest: UDMR, asociațiile minorităților naționale, asociațiile editorilor, uniunile de creație (acestea trăiesc din propriile creații), asociațiile pentru protecția animalelor. Suntem în poziția disperată de a proteja mai întâi viața oamenilor, apoi, cea a animalelor. E incorect să cheltuim cu întreținerea unui câine vagabond mai mult decât pentru un pensionar sau pentru un handicapat.
2) Anularea salarizării mascate a clerului de toate confesiunile, deoarece propagandiștii religioși (preoți, rabini, muftii etc.) sunt prestatori de servicii religioase plătite de populație, nu angajați de stat. În prezent, clerul de toate confesiunile este ”ajutat” de stat cu sume lunare incredibil de mari, ca de exemplu patriarhul BOR – 83 de milioane lei vechi, șefi de cult (rabin șef, muftiu etc.)- 76 de milioane, episcop – 66 de milioane, episcop vicar – 63,5 milioane etc. Avem de a face cu indivizi care primesc gratis masă, casă, transport, haine etc. și nu au nici un fel de obligații familiale. La ce le trebuie acești bani smulși de la gura săracului muribund ?
3) Anularea tuturor subvențiilor, donațiilor și retrocedărilor făcute către cultele religioase în ultimii 19 ani și restituirea sumelor către bugetul de stat. Imobilele recuperate în urma anulării actelor de donație ori de restituire să intre în proprietatea națională și să primească destinație economică, umanitară sau culturală modernă.
4) Desființarea tuturor posturilor de profesori de religie și dirijarea banilor astfel obținuți către Ministerul Educației și Invățământului, cu scopul de a salva alte posturi de profesori de științe strict necesare cultivării tinerii generații 9astronomie, științe naturale și exacte etc.). Religia să fie predată după model american: în
mod benevol, în școli de duminică, în familie sau la biserici.
5) Secularizarea averilor cultelor și sectelor religioase care nu folosesc practicării ritualurilor ori sunt contrare dogmei lor de baza (Nu adunați averi pe Pământ, ci în Cer!), după modelul aplicat de domnitorul Alexandru Ioan Cuza. În prezent, cultele și sectele religioase sunt mai bogate decât statul român, iar averea lor de zeci de miliarde de euro a fost acumulată în mare parte din donații, subvenții și retrocedări făcute din bugetul de stat. De exemplu, fosta senatoare Simona Marinescu a făcut donații de miliarde de lei din fondul de pensii unor culte din județul Buzău, pentru a fi ajutată în alegeri (caz documentat de presa scrisă!). Banii obținuți astfel să fie dirijați către fondul de pensii, iar imobilele să fie folosite în scopuri umanitare (cămine, azile, școli speciale etc.)
6) Impozitatea veniturilor și averilor cultelor religioase la fel ca la orice altă societate economică. Cultele religioase realizează venituri imense din mai multe categorii de activități economice: ritualuri, taxe de cult, servicii turistice (pensiuni, hoteluri etc), servicii de editură, artizanat, activități agro-industriale, ”sfințirea” unor
mobile și imobile, comerț cu obiecte de cult sau cu iluzii (moaște, brâul ”maicii domnului” etc). Națiunea care a fabricat religia judeo-creștină, grecii, impozitează veniturile religioase cu 20%.
7) Restituirea tuturor sumelor donate de către Guvern și diverse ministere pentru construirea ”catedralei mântuirii neamului” și a altor lăcașe de cult judeocreștin. Folosirea acestor sume pentru salarizarea bugetarilor aflați în pericol de reducere a veniturilor. Neamul românesc nu se va mântui cu șandramale mistice și ritualuri sălbatice, judeo-creștine sau de alt fel. Neamul românesc va ieși din criză prin cunoaștere științifică, creație utilă, comportare morală și deplină solidaritate socială. Patriarhia BOR sfidează întreaga națiune săracă, refuzând să înceteze construcțiile faraonice și inutile. Până când vom mai răbda acest parazitism religios
sfidător?
8) Desfiiințarea CNSAS și dirijarea sumelor astfel obținute pentru salarizarea serviciilor secrete. CNSAS s-a înființat în urma diversiunii ”securiști-teoriști”, din decembrie 1989, iar obiectul său de activitate a fost desființat prin verificările făcute de mass media, Procuratură și Justiție. După 20 de ani de la desființarea Securității Române, e inutil să mai discutăm ce a făcut și cum a lucrat. Procuratura n-a reținut o singură acuzație împotriva unui singur securist.
9) Desființarea Institutului pentru studierea crimelor comunismului, deoarece fostele crime și abuzuri ale regimului de ocupație sovietic nu pot fi puse în sarcina socialismului românesc și dirijarea sumelor astfel obținute către pensii și alocații. Din multe puncte de vedere, socialismul românesc, de după 1964, a fost mult mai uman decât actuala societate capitalist-sălbatică. De pildă, speranța de viață din socialism era cu 10 ani mai mare, nu exista șomaj, fiecare om primea o locuință ieftină, leul era stabil, pensiile erau satisfăcătoare, ordinea și liniștea socială erau asigurate de bună voie (nu prin coerciție), serviciile medicale erau gratuite etc.
10) Desființarea Institutului Cultural Român și transferarea bugetului acestuia la Ministerul Afacerilor Externe, minister care poate îndeplini mai bine sarcinile de promovare a culturii românești peste hotare.
11) Reînființarea Ministerului Comerțului Exterior și a oficiilor județene de comerț exterior, prin care micii întreprinzători români să-și poată derula toate activitățile de export: informare de pe piețe externe, reclamă și promovarea pe piețe externe, efectuarea exporturilor și încasarea sumelor cuvenite.
12) Adoptarea legii pentru confiscarea averilor dobândite ilicit, în regim de urgență și aplicarea ei imediată. Sumele confiscate de la infractorii din această categorie să fie folosite pentru investiții economice de stat, precum și pentru plata normală a lucrătorilor din domeniile care concură la aplicarea legii: ofițeri de informații și poliție, procurori, judecători.
13) Anularea tuturor scutirilor de impozite și alte taxe acordate de guvernanții corupți, în ultimii 19 ani și recuperarea sumelor datorate, de la debitori și de la guvernanții corupți. Folosirea acestor sume pentru stimularea economiei naționale (investiții, promovare, instruirea creatorilor etc). La o simplă estimare, e vorba de minim 20 de miliarde de euro. De pildă, numai firma Erickson a fost scutită de Mugur Isărescu, în scurta perioadă cât a fost premier, de suma de 800 de milioane de dolari. Cu o sumă identică a fost scutit ROMPETROL, de către fostul premier Adrian Năstase. Dacă guvernanții corupți n-ar fi aplicat politica scutirilor, România nu ajungea datoare!
14) Anularea tuturor reeșalonărilor de plată a taxelor datorate bugetului de stat și colectarea de urgență a sumelor datorate de marii debitori. Extinderea executării silite asupra averilor deținute de liderii prezenți sau din trecut ai firmelor falimentare.
15) Serviciile secrete, Ministerul Afacerilor Externe și Ministerul Justiției să întreprindă toate măsurile specifice pentru identificarea și recuperarea imenselor sume scoase din țară de infractorii de tranziție.
16) Declanșarea urmăririi penale, concomitent cu sechestrarea tuturor bunurilor, asupra liderilor politico-economici și administrativi care au privatizat fraudulos obiective economice rentabile, cum ar fi ROMTELECOM, Petrotub, IMGB, Sampanie-Simleul Silvaniei, CCCF (pendinte de CFR), combinatele siderurgice, rețelele de
distribuire a gazelor naturale și a energiei electrice etc. Aceste obiective și multe altele erau rentabile,
alimentau bugetul de stat cu sume imense și asigurau multe locuri de muncă, fapt pentru care privatizarea lor nu a fost justificată de criterii economice, ci motivată de acte de corupție.
17) Sistarea importurilor de armament și tehnică de luptă pe termen de 5 ani, deoarece produsele din această categorie sunt vechi, nu ne trebuie neapărat și nu servesc la apărarea țării.
18) Retragerea trupelor române din Irak și Afganistan, cum au procedat națiuni europene mai evoluate și încetarea cheltuielilor în valută cu întreținerea lor. Națiunea română, ca și cea americană, nu are nici un fel de interese în aceste două țări. Un mic grup de interese din SUA întreţine aceste focare de război, contrar dreptului internaţional şi rezoluţiilor Consiliului de Securitate.
19) Reducerea cheltuielelor Parlamentului cu 70%, prin aplicarea următoarelor măsuri de bun simţ:
a) Reducerea numărului de parlamentari la 180, câte unul la 100.000 de electori
b) Reducerea personalului auxiliar al unui parlamentar la un consilier, o secretară și un şofer (care poate şi lipsi, dacă parlamentarul îşi conduce singur autoturismul].
c) Mutarea Parlamentului într-o clădire mai mică şi închirierea Palatului Poporului unor mari firme şi ambasade străine.
d) Desfiinţarea posturilor de deputaţi ai minorităţilor, deoarece aceştia sunt aleşi prin abuz şi discriminare, în numele unui mic număr de electori.
e) Reducerea cheltuielilor adminstrative şi de reprezentare a fiecărui parlamentar la strictul necesar îndeplinirii funcţiei (mobilier, aparatură electronică, autoturisme, diurne, birouri teritoriale, etc).
20) Legalizarea transformării pedepsei cu închisoarea, pentru anumite infracţiuni,cu plata unor mari sume de bani. De pildă, pentru o vătămarea din culpă, în loc de 3 ani închisoare, să se poată plăti o sumă de 200 de lei (chiar şi mai mult) pentru fiecare zi de închisoare. Sistemul a fost aplicat în socialism şi a adus mari venituri la stat.
21) Legalizarea şi impozitarea prostituţiei, după modelul din ţările vest-europene. Prostituţia este naturală şi nu încalcă nici o lege divină, cum o încalcă homosexualitatea deja legalizată sub guvernarea creştin democrată. Legalizarea ei previne răspândirea bolilor venerice, violurile şi veniturile ilicite ale proxeneţilor. O prostituată de lux câştigă circa 4000 de lei pe zi (1000 de euro). Impozitele din această sursă ar trebui să meargă la Ministerul Sănătăţii.
22) Înăsprirea pedepselor pentru infracţiunile economice, începând de la mită, trafic de influenţă etc. Aplicarea
în toate cazurile de astfel de infracţiuni a pedepsei confiscării totale sau parţiale a averii.
23) Impozitarea progresivă şi severă a proprietarilor mai multor locuinţe şi a gradului de lux al fiecăreia, încât să se ajungă la lichidarea speculei cu spaţiul locativ şi la renunţarea la imobile supradimensionate şi ultraluxoase.
24) Gospodărirea judicioasă a pământului naţional, pe baza unui plan unic, din care să nu lipsească următoarele elemente:
a) Precizarea în Constituţie a faptului că pământul constituie avere naţională de importanţă vitală aflată într- una din următoarele forme de proprietate: de stat, mixtă şi particulară.
b) Interzicerea prin lege a înstrăinării pământului românesc către cetăţeni străini, cu excepţia celor din ţări ale
Uniunii Europene.
c) Legiferarea donaţiilor benevole a terenurilor nelucrate, de către proprietarii neinteresaţi de ele, către stat sau către instituţii ştiinţifice de profil (staţiuni de cercetări, academii agricole et). Interzicerea prin lege a donaţiilor de terenuri către culte şi secte religioase, deoarece acestea nu au voie să deţină averi, conform
propriilor dogme.
d) Reînfiinţarea fermelor şi staţiunilor de cercetare de stat cu profil agricol şi horticol, pe terenurile recuperate de naţiune de la culte şi secte religioase, de la donatori şi de la persoanele cărora li se naţionalizează terenurile, conform legii.
e) Legiferarea naţionalizării terenurilor nelucrate mai mult de doi ani, cu o minimă despăgubire către fostul proprietar. Eventual, despăgubirea poate fi acordată şi în acţiuni la fermele de stat.
f) Renunţarea la culturile tradiţionale nerentabile şi abordarea în culturi a celor mai rentabile plante, pomi şi arbuşti fructiferi, struguri de masă, legume şi zarzavaturi, plante medicinale, flori, plante exotice (kiwi, curmali chinezeşti, bananieri nordici, măslini adaptaţi, actinide, alune de pământ etc). Cerealele tradiţionale să fie cultivate numai în zone întinse, cu posibilităţi de mecanizare şi irigare.
g) Refacerea sistemului naţional de irigaţii, ca proprietate de stat, după modelul egiptean. Astfel, fiecare comunitate va primi apă la preţuri modice, de stat.
h) Legiferarea confiscării averilor indivizilor care au defrişat livezi, vii şi păduri, cu scop de speculă.
i) Reînfiinţarea sistemului naţional de achiziţii şi export produse agricole şi agroindustriale, dintre cele cerute
intens de pieţele externe (legume ecologice, fructe cultivate şi de pădure, ciuperci, etc].
j) Împroprietărirea tinerilor şi pensionarilor apţi de muncă, la cerere, cu minim un hectar de teren cultivabil, cu scopul de a crea microferme rentabile, în domeniile cele mai profitabile – legume, flori, fructe de pădure şi cultivate, struguri de masă etc.
25) Impozitarea severă a importurilor de lux – yahturi, autoturisme mai scumpe de 20.000 euro, elicoptere,
bijuterii etc.
26) Încetarea subvenţionării mascate a vânzătorilor de autoturisme prin programul RABLA.
27) Introducerea unei taxe de 50.000 de euro pentru acordarea cetăţeniei. Astfel, nu vom mai aduna toţi săracii din ţările în curs de dezvoltare, pe care să-i întreţinem noi, din bugetul deja anemiat.
28) Aplicarea unor impozite şi taxe severe persoanelor care practică profesii retrograde, cum ar fi astrologi,
vrăjitori, ghicitori etc, precum şi bioenergoterapeuţilor de orice fel. De regulă, indivizii din aceste categorii nu-şi declară corect veniturile (ca şi preoţii), sustrăgându-se impozitării corecte.
29) Dublarea taxelor şi impozitelor pe reclamele comerciale făcute prin orice mijloc: afişe, pliante, anunţuri în presa scrisă, clipuri televizate etc. Firmele care practică reclamă agresivă posedă suficienţi bani pentru a-şi plăti aceste dări.
30) Creşterea substanţială a taxelor pe băuturile alcoolice, deoarece acestea sunt mai periculoase decât ţigările
şi sunt consumate de un număr mai mare de persoane.
31) Sistarea tuturor subvenţiilor pentru orice materie primă sau energie (gaze, electricitate etc) către toate
firmele româneşti şi străine. E anormal să subveţionăm firmele de autoturisme (franceză şi americană), ca un consumator casnic să plătească energia electrică de două ori mai scump decât unul industrial etc.
32) Oficiul Concurenţei şi Oficiul pentru Protecţia Consumatorului să clarifice cum se face că, deşi
barilul de petrol s-a ieftinit de circa 4 ori, preţurile la produsele petroliere din ţara noastră au crescut. Statul
să legifereze confiscarea sumelor rezultate din această speculă.
33) Oficiul pentru Protecţia Consumatorului să clarifice din ce cauză preţurile la produsele alimentare de bază din România sunt mai mari decât în ţările vesteuropene, în pofida faptului că noi avem salarii de circa 4-8 ori mai mici. Statul să intervină cu o lege care să oblige supermarketurile străine să vândă produsele respective la preţurile din ţările vest-europene sau mai scăzute, în concordanţă cu veniturile noastre mai mici.
34) Adoptarea prin lege a sistemului de impozitare progresivă a averilor şi veniturilor, în aşa fel încât persoanele care au venituri la limita subzisteţei (1000 lei/lună) să fie scutite de impozit, iar prima locuinţă să fie impozitată cu o sumă modestă. Fiecare locuinţă în plus să fie impozitată cu minim 50% mai mult, în mod progresiv, descurajând specula imobiliară. Veniturile din orice sursă să fie impozitate progresiv, de la 5% şi până la 70%. De pildă, la un venit între 1000 şi 2000 de lei/lună să se aplice un impozit de 5%, între 2000 şi 5.000 lei/lună – 10%, între 5.000 şi 8.ooo – 15%, … peste un milion /lună – 70%.
35) În mod normal, reducerea de salarii, pensii, alocaţii etc. ar trebui interzisă prin lege, deoarece afectează nivelul de trai al unei populaţii nevinovate de greşelile şi corupţia guvernanţilor. Dacă am ajuns în situaţia de a face astfel de curbe de sacrificiu, atunci ele trebuie să se bazeze pe principiul că fiecare cetățean pierde din venituri nu o cotă unică, ci proporţuional cu averea şi veniturile sale. Cei care trăiesc la limita subzistenţei, de 1.000 lei/lună, nu trebuie să fie afectaţi de nicio scădere de salariu sau de pensie. Salariile şi pensiile mici să fie
reduse cu o cotă mai mică, să zicem de 5%. Cele mai mari, cu mai mult, respectiv cu 10%, 15%, 20%….40%. Astfel, vom aplica în practică principiile de justiţie şi solidaritate socială. Cotele unice favorizează bogaţii şi defavorizează săracii, polarizând societatea în mod periculos şi sacrificând inuman vieţile unor semeni.
36) Veniturile din amenzi trebuie să crească substanţial, deoarece avem o naţiune cam dezordonată, indisciplinată, cu o comportare cam necivilizată. Aceste amenzi ar trebui să se facă venituri la primării, salvând de la şomerizare unii salariaţi, precum şi la Ministerul Administraţiei şi Internelor, cu aceleaşi efecte (prevenirea reducerii soldei). Vă dau numai câteva exemple de amenzi care ar trebui legiferate ori mărite: amenzi pentru murdărirea spaţiului public, amenzi pentru tulburarea liniştii publice, amenzi pentru folosirea unor expresii triviale în public, amenzi pentru încălcarea normelor de comportare civilizată în mijloacele de transport în comun, amenzi pentru deţinere ilegală de arme albe ori de foc, amenzi pentru circulaţia pe stradă în stare de ebrietate, amenzi pentru încălcarea regulilor auto şi pietonale (depăşirea vitezei, consumul de alcool, parcarea neregulamentară, trecerea pe culoarea roşie etc), amenzi pentru afectarea spaţiului verde, amenzi pentru maltratarea minorilor şi femeilor, amenzi pentru afectarea arborilor şi pomilor din spaţiul public).
37) În mod tradiţional, sfatul obştii româneşti n-a fost plătit, ci o îndatorire de onoare a gospodarilor care voiau să se sfătuiască cu primarul în probleme de interes general. Politrucii de după 1989 au introdus consilierii plătiţi, de la primării comunale şi până la judeţe, cu scopul de a-şi crea clientelă politică pe care să se bazeze în alegeri şi în tot soiul de învârteli necurate (inginerii financiare, adică corupţie). Desigur, această imensă armată
de consilieri este plătită din bani publici, smulşi de la contribuabili. Eu propun anularea tuturor indemnizaţiilor de consilieri, de la comună şi până la judeţ. Banii economisiţi astfel pot fi folosiţi în investiţii cu caracter economic în localităţile patriei (deci, noi locuri de muncă, în ateliere şi fabrici locale). În plus, această măsură ar destrăma mafia politico-economică teritorială, făcând cale liberă unor politicieni serioşi, competenţi şi oneşti.
38) Naţiunea noastră trăieşte un paradox dureros, persoane care au muncit 30-40 de ani primesc o pensie de
7-800 de lei pe lună, iar pentru întreţinerea unui infractor condamnat la închisoare consumăm circa 2.500 de lei pe lună. E corect? Vă propun să închidem urechile la toate insinuările palavragiiilor care se prefac că apără drepturile omului şi să legiferăm din nou munca forţată, de 10-12 ore pe zi. Numai astfel infractorii vor simţi că sunt pedepsiţi şi îşi vor plăti întreţinerea. Ei pot lucra în ferme agricole şi zootehnice, în ateliere de tâmplărie (mobilă sculptată şi curabată), la drumuri şi şosele, în ateliere de artizanat şi feronerie etc). Sumele rezultate din astfel de activităţi să fie făcute venit la Ministerul Administraţiei şi Internelor, pentru susţinerea unor pensii şi salarii decente.
39) În perioada socialistă, am avut cei mai buni constructori de şosele, poduri, tunele şi baraje din lume, fapt
pentru care eram solicitaţi în multe ţări străine, inclusiv dintre cele puternic dezvoltate (RFG, de pildă). Propun să reînfiinţăm aceste firme de stat, cu foştii specialişti şi cu tineri calificaţi la locul de muncă, eliminând din şantierele româneşti firmele străine spoliatoare, alese de guvernanţi corupţi. Astfel,vom crea locuri de muncă pentru români, vom reduce şomajul şi vom face economii, deoarece românii din domeniu lucrează mai ieftin şi mai bine.
40) Majoritatea ”investitorilor” străini nu şi-au îndeplinit obligaţiile asumate prin contractele de privatizare şi, deci, aceste privatizări sunt anulabile. Propun ca toate privatizările frauduloase sau în care nu s-au respectat obligaţiile asumate să fie anulate prin Justiţie, iar obiectivele economice respective să fie trecute în proprietatea
naţiunii administrată prin stat. Prioritate ar trebui să aibă ROMTELECOM, Combinatul siderurgic Galaţi, Petrotub Roman, reţelele de distribuire a gazelor, energiei electrice şi apei, Combinatul de alumină Slatina… Rog specialiştii în economie să facă urgent o listă completă a obiectivelor economice privatizate fraudulos ori în care nu s-au respectat condițiile de privatizare şi s-o înainteze Guvernului, pentru a se acţiona în Justiţie !
41) Analiştii economici au estimat că economia subterană manevrează circa 10 miliarde de euro în fiecare an, lucru ce afectează fiecare cetăţean onest. În ţările vest-europene, denunţarea infracţiunilor de orice fel, inclusiv a muncii la negru şi a evaziunii fiscale, este considerată o îndatorire patriotică. La noi în ţară, infractorii din lumea interlopă, susţinuţi de cei din ”lumea bună”, au implimentat părerea eronată că astfel de denunţuri sunt turnătorii nedemne. Trebuie să schimbăm această mentalitate infracţională care a pătruns până şi în mass media, determinând fiecare persoană care obţine venituri să-şi plătească în mod corect impozitele şi taxele. Propun ca în subordinea ANI să funcţioneze vaste comitete de cetăţeni oneşti, organizate teritorial, care să semnaleze toate cazurile de muncă la negru, evaziune fiscală, contrabandă etc. Această activitate, făcută în
colectiv, de comitete de cetăţeni, mai ales pensionari, nu mai poate fi denigrată ca ciripeală, turnătorie ori în alt mod.
42) Mulţi potenţiali producători de fructe, struguri de masă, legume, flori, ciuperci etc. nu se apucă de muncă, deoarece nu au garanţia că vor putea vinde produsele. Propun ca statul, prin Ministerul Agriculturii şi primăriile locale să organizeze un sistem coerent de pieţe ţărăneşti, aliniat de-a lungul principalelor căi de comunicaţie rutieră, precum şi propriile firme de achiziţii-prelucrare a produselor agricole (parteneriat stat-privat). Astfel, câteva sute de mii de persoane vor fi atrase în sfera productivă directă, inclusiv din rândul pensionarilor activi, şomerilor, asistaţilor sociali şi tinerilor aflaţi în perspectivă de şomaj. Alături de ei, vor prospera alte sute de mii de persoane care vor asigura comerţul, producerea de ambalaje, transportul, prelucrarea etc. Creşterea numărului de creatori direcţi va asigura venituri sporite la buget, astfel că nu va mai fi nevoie să se aplice diminuări la salarii şi pensii.
43) Cel puţin o treime dintre cei 5,7 milioane de pensionari îşi pot prelungi viaţa activă şi sănătoasă, practicând activităţi utile, ca pasiuni aducătoare de venituri. Exemple de astfel de activităţi: pomicultură, legumicultură, floricultură, apicultură, avicultură, artizanat, mecanică auto, confecţionare mobilier sculptat şi pictat, piscicultură, sericicultură, prelucrarea ceramicii, pictură, sculptură etc. Statul ar putea impulsiona pensionarii activi să se apuce de munci concrete, prin măsuri specifice, cum ar fi: scutirea de impozite ori aplicarea unor impozite reduse, oferirea de terenuri în concesiune şi de spaţii de producţie cu chirie mică, asistenţă de specialitate etc.
44) Majoritatea cetăţenilor se întreabă cine şi cum controlează salariile şi sporurile imense încasate de lideri economici din Banca Naţională, Ministerul Finanţelor, ANAF şi regii naţionale. Specialiştii estimează că numai revenirea la plăţi normale în aceste sectoare ar aduce la buget câteva zeci de milioane de lei noi. Guvernul trebuie să găsească soluţia de a intra în legalitate şi aceşti ”haiduci” care se cred stat în stat şi fac ce le trece prin cap cu banii întregii naţiuni.
45) Persoanele cu pregătire modestă şi fără ”pile” nu reuşesc să acceseze fonduri europene, în ciuda faptului că le merită şi le-ar fructifica în mod superior, pomicultori, apicultori, legumicultori, artizani, prelucrători de fructe de pădure, cultivatori de ciuperci etc. Propun ca direcţiile agricole judeţene să întocmească gratuit
dosarele de accesare fonduri europene pentru aceste categorii defavorizate.
46) Posturile de radio şi de televiziune naţionale au scheme de personal supraîncărcate şi plătesc prea mult
anumite categorii de persoane, comparativ cu munca prestată. Propun să fie redimensionate schemele de încadrare cu personal şi schemele de salarizare din aceste instituţii. De asemenea, în spiritul pieţei libere, propun să nu ni se mai ia bani ca abonament radio şi tv., în factura de energie electrică, nici la persoane fizice, nici la cele juridice. Fiecare post să trăiască din munca lui. Aceasta înseamnă şi încetarea subvenţionării lor de la bugetul de stat.
47) Propun să se facă economii valutare prin reducerea personalului diplomatic din ţări în care nu avem interese economice, prin reducerea salariilor mai mari de 3.000 de euro, prin reducerea diurnelor de deplasare ale parlamentarilor, prin reducerea drepturilor de autor plătite unor cetăţeni străini, prin limitarea sumei în valută pe care un turist are dreptul s-o scoată din ţară la o deplasare… Specialiştii pot găsi şi alte căi de reducere a cheltuielilor valutare.
48) De 19 ani, populaţia română este instigată la consumism, prin reclame agresive şi manipulatoare, astfel
că a ajuns să consume şi bunuri şi servicii inutile sau nocive (pornografie, alcool, astrologie, magie, filme violente şi de groază care o afectează mintal etc). Vă propun să declanşăm un larg proces de educare în spiritul economisirii, în familii, şcoli şi mass media. Propun ca ultima noastră bancă, CEC BANK, să-şi extindă agenţiile până în ultima comună, încât să colecteze banii ţinuţi la saltea, să promoveze noi instrumente de economisire pentru copii şi tineri, să educe populaţia în spirit economic corect. Stiţi ce înseamnă circuit economic sănătos? Înseamnă că nici un euro nu iese din ţară, ci circulă între noi, cetăţenii români. Deviza „Consumaţi bunuri şi servicii româneşti pentru a vă îmbogăţi!“ trebuie să devină lege de viaţă pentru toţi cetăţenii români. O deviză similară a fost lansată de Charles de Gaulle, într-o situaţie de criză economică
din Franţa şi este aplicată scrupulos în toate ţările vest-europene. Numai noi, consumatorişti şi cosmopoliţi, consumăm bunuri străine, îmbogățind alte naţiuni şi sărăcind-o pe a noastră. Timp de 19 ani, am trăit din vânzarea obiectivelor economice construite în socialism şi din împrumuturi. Am ajuns în poziţia când
împrumuturile sunt garantate cu fondul forestier, cu teritoriul patriei şi cu viitorul copiilor. Mai rău, ele sunt însoţite de dictate de genocid, de tipul celui primit de la FMI. Trebuie să învăţăm să consumăm mai puţin decât producem şi să economisim crâncen. Trebuie, oameni buni, cetăţeni români de orice etnie.

49) Putem ieşi din criza economică în circa 5 ani, dacă ne mobilizăm ca la război şi mărim numărul creatorilor direcţi de 4-5 ori. În acest scop, trebuie să educăm în cultul muncii şi al cinstei întreaga populaţie, de la copiii de grădiniţă şi până la pensionari. Nu mai putem aştepta pomeni de la nimeni, căci nimeni nu ni le va da. Dacă nu ne mobilizăm decişi la activităţi creatoare de valori consumabile şi exportabile, vom ajunge în poziţia ruşilor din timpul guvernării Elţân, când nu s-au plătit pensii şi salarii mai mult de un an. Noi, Frăţia Creatorilor, am tras de mult timp semnalul de alarmă, arătând că guvernanţii corupţi şi iresponsabili ne conduceau către pieire. Personal, scriu şi instruiesc creatori din 1992, deoarece ştiam exact ce va urma, ca fost ofiţer de informaţii şi contrainformaţii.
50) Anularea subvențiilor anuale și de campanie acordate partidelor politice. Cine dorește să facă politică s-o facă pe bani proprii ori atrași din cotizații și donații.

Aţi înţeles ce trebuie să facem ?
Să ne orientăm copiii către profesii creatoare directe, cum ar fi horticultori, zootehnişti, artizani, meseriaşi etc.
În al doilea rând, să ne reprofilăm noi, la orice vârstă, pe creaţie şi export de bunuri şi valori. În al treilea rând, să impunem guvernanţilor cultul muncii şi al cinstei în relaţiile cu noi, naţiunea – patron. Guvernanţii nu sunt stăpânii noştri, să facă ce doresc din noi. Ei sunt angajaţii noştri, ai naţiunii-patron, să ne conducă către un nivel de trai din ce în ce mai ridicat. Cum şi-au făcut datoria guvernanţii care au scăzut continuu nivelul de trai al populaţiei şi vor să-l scadă până la limita genocidului? Prost! De ce? Deoarece cetăţenii români nu au luat atitudine, nu s-au opus jafului economiei naţionale, nu s-au solidarizat pentru a-şi apăra drepturile. E timpul să renunţaţi la frica de guvernanţi, la laşitate, la indiferenţă, la iresponsabilitate, la lipsa de solidaritate. E timpul să vă uniţi şi să impuneţi guvernanţilor propriul program de ieşire din criză.

Pavel Coruț, scriitor şi patron de editură

P.S. Dragi amici creatori, această schiţă de program trebuie să ajungă la cât mai mulţi cetăţeni români, pentru a fi studiată, dezbătută şi completată de cei interesaţi. Rog fiecare forumist de bună credinţă să transmită acest mesaj, prin toate mijloacele cunoscute (E-mail, link, print, multiplicare etc.) la următoarele categorii de surse de răspândire: sindicate, asociaţii de pensionari, mass media centrală şi locală, asociaţii studenţeşti, asociaţii profesionale, bugetari din diverse sectoare, elevi de liceu, militari de toate armele, poliţişti şi jandarmi, ţărani fermieri, patroni de firme mici şi medii, medici, profesori, muncitori din sistemul de stat şi privat. Materialele printate pot fi afişate în locurile permise de lege, de la primării şi afişaj stradal. Ele pot fi distribuite şi de la om la om, în locuri aglomerate, în blocuri, gări, staţii de metrou, etc. Cei care aveţi rude şi amici în alte localităţi puteţi transmite mesajele electronic sau prin scrisori printate, încât să informăm cât mai multe persoane din întreaga ţară. În mod normal, în circa o săptămână, mesajul nostru ar trebui să ajungă la circa un milion de cetăţeni interesaţi. Această acţiune este şi un examen de seriozitate şi eficienţă al Frăţiei Creatorilor. Vă urez succes !
Eu îmi voi face datoria aşa cum ştiţi, îndeplinind sarcini de simplu membru şi de lider de opinie, prin mass media.


EXPERIMENTUL “Ochi albaștri–ochi căprui”

Am în lista de facebook o prietenă virtuală specială, pe care am descoperit-o de puțină vreme. O cheamă Eugenia Popovici și este psiholog-psihoterapeut. Deține două diplome de master, una pentru tema “Terapii Strategice Scurte”, cealaltă pentru “Om, Familie, Societate”. Grație vocației sale dar și a unei ușurințe teribile de a arăta partea frumoasă a existenței, Eugenia m-a cucerit. Și, astfel, iată-mă postând pe blog un experiment prezentat de ea, experiență în urma căreia părinții ori cadrele didactice vor avea, poate, o altă viziune despre viața de zi cu zi…

În atenția părinților, cadrelor didactice, …

POVESTEA ÎNCEPE ASTFEL…
Într-o dimineaţă de 5 aprilie, o zi de vineri a anului 1968, Steven Armstrong, elev de clasa a III-a al şcolii din liniştitul orăşel de provincie Riceville, Iowa, SUA, îi adresează la câteva momente după ce păşise în clasă o întrebare surprinzătoare profesoarei sale, o tânără doamnă pe nume Jane Elliott: “L-au împușcat pe acel rege ieri, de ce l-au împușcat?”.
În seara precedentă, seara zilei de 4 aprilie 1968, activistul pentru drepturile populaţiei de culoare şi laureat al Premiului Nobel pentru pace în 1964, pastorul baptist Martin Luther King Jr., căzuse victima unui asasinat în Memphis, Tennessee. A fost un eveniment ce a încordat teribil o atmosferă oricum foarte tensionată dintr-o Americă a anului 1968 măcinată de războiul din Vietnam şi de numeroase conflicte rasiale.
Ar fi putut fi oare oferită o explicaţie unor şcolari de clasa a III-a dintr-un orăşel cu aproximativ 1000 de locuitori, în care nici măcar nu exista populaţie de culoare? Jane Elliott, care cu numai 2 luni înainte, în februarie, îl declarase pe Martin Luther King Jr., conform unei tradiţii existente în şcolile americane, drept unul dintre eroii lunii, deci un model de urmat pentru micuţii pe care îi călăuzea zi de zi pe cărările vieţii, a găsit un răspuns extrem de original la această întrebare. Conform mărturiilor învăţătoarei, nu exista o cale simplă de a explica copiilor ce se întâmplase.
Jane se lăsă inspirată de o veche rugă a indienilor Sioux: “Oh, great spirit, keep me from ever judging a man until I have walked a mile in his moccasins” -  „O, măreţ spirit, fereşte-mă să judec un alt om dacă nu am mers măcar o milă în mocasinii lui”.
A fost momentul în care profesoara de 33 de ani din Riceville s-a decis să-şi supună elevii unui experiment pe care niciodată nu a vrut să-l denumească astfel, preferând o titulatură lipsită de conotaţii academice, cea de “exerciţiu”, un termen care o punea, într-o oarecare măsură, la adăpost faţă de criticile viitorilor contestatari ai moralităţii întreprinderii sale.
Jane mărturiseşte la un moment dat: “Am ştiut din acel moment că în ziua următoare copiii (elevii) mei vor fi puşi în situaţia de a trăi, pentru câteva ore, viaţa altcuiva. Vor fi obligaţi, fie că le va plăcea sau nu, să trăiască viaţa unor copii pe care nu-i cunoscuseră niciodată. Am decis în acea seară că este momentul să încerc să pun în practică o idee la care mă gândisem de nenumărate ori. Aşa că a doua zi am iniţiat un exerciţiu în cadrul clasei mele, împărţind copiii în 2 grupuri pe baza culorii ochilor. Am creat instantaneu un microcosmos social în cadrul unui grup de elevi de clasa a treia.”

EXPERIMENTUL…
Metoda sa a fost de a-şi împărţi elevii, toţi albi, în 2 grupuri pe baza culorii ochilor: albaştri sau căprui (cei cu alte culori au mers în grupul cu nuanţa cea mai apropiată de nuanţa ochilor lor). Elliott a încurajat, într-o primă fază, o atitudine de superioritate din partea celor cu ochi albaștri, spunându-le acestora că a avea ochi albaştri e semnul inteligenţei superioare a “purtătorilor”, drept pentru care aceştia merită anumite privilegii.
Rezultatul: copiii cu ochi albaştri au dezvoltat un comportament agresiv faţă de cei cu ochi căprui, în timp ce “rasa inferioară” a manifestat simţăminte negative de frică şi chiar aversiune faţă de propria persoană. Până şi notele obţinute la anumite teste de verificare au scăzut în cazul copiilor cu ochi “inferiori” şi au crescut în rândurile “ochilor albaştri”.
În zilele următoare, la comanda învăţătoarei, rolurile s-au inversat, elevii fiind “informaţi” că rasa superioară are de fapt ochi căprui. Comportamentul şi notele la teste s-au modificat în consecinţă. Aceeaşi copii care fuseseră dezavantajaţi în primele zile şi-au asumat imediat rolul opresorilor.
Ce a urmat este deja istorie, dar o istorie care a lăsat urmări serioase în conştiinţa publică americană şi nu numai. Exerciţiul pus în scenă de Elliott este adesea menţionat ca fiind o bornă de hotar în științele sociale.

 


Ca la noi, în Prahova!

Ieri, după-amiază, pe terenul de lângă Combinat, plopenarii de la CSO au reușit să scoată un egal muncit, 1-1, în fața gazdelor de la Chimia Brazi. Pe logică, bucuria oaspeților a fost mare, oricum mai mare decât suma vehiculată în 2011 după “episodul transferurilor bănoase”! Miza, una zero din partea plopenarilor – nicio echipă nu mai retrogradează din această serie, în urma retragerilor succesive a mai multor formații! – s-a dovedit a fi de fapt una măreață după acest meci nul la Brazi, mai ales atunci când urmăritoarele Chimiei vor juca pe terenul din pădurea Plopeniului în etapele imediat următoare!

De ce am ales acest titlu? Firește, ați ghicit din prima: pentru că nu a fost an de la Dumnezeu ca formațiile din acest județ să nu se contreze la nesfârșit, facilitând izbânda echipelor concurente, pe logică, nu fără a avea ceva de câștigat! În acest sezon, dintre cele trei team-uri care se luptă cu șanse pentru a accede în liga secundă - Urban Titu, Chimia și CS Buftea – formația antrenată de Tavi Grigore pare oropsita de serviciu! Mi-aduc aminte cum, la rându-le, Kaproni și Conpet au făcut jocurile în seria aceasta reușind  să frâneze Chimia din drumul spre eșalonul II… Vă mai amintiți declarațiile sforăitoare ale conducătorilor Negoițescu și, respectiv, Zencenco, pe vremea când atât Juventus București și mai apoi Chindia Târgoviște au promovat, la mustață, în dauna team-ului din Brazi? Cu toate acestea, bucuria punctului smuls ieri de plopenari la Brazi are capătul de linie chiar în anturajul grupării gazdă…

Paradoxal, în loc să pregătească cât mai bine jocul și – grație rezultatelor din grupă – să ajungă printr-o izbândă chiar pe primul loc, unii slujbași ai Chimiei au găsit mai important să apeleze la ironii ieftine la adresa fostului director executiv, ulterior manager sportiv Lucian Rădulescu, acum în preaviz, uitând parcă ce poziție avea acesta în club și cine, de fapt, îl conducea cu adevărat! Cele 4 bannere, rezultatul unei gândiri dintre cele mai “profunde”, s-au transformat în bumerang pentru fotbaliștii Braziului, jocul acestora părând “din alt film”! Oricum, unul mult mai slab și mai sec față de super-producția vizionată în ultima etapă a turului, la Buftea! Păcat! Chiar sunt curios dacă președintele Romulus Olteanu are habar de această “inginerie”…