Pentru unii va rămâne un simplu gest de mărinimie, pentru mine reprezintă cu totul și cu totul altceva. În urmă cu două zile, Florian Walter, președintele Consiliului de Administrație al Petrolului, i-a oferit un cadou de preț halterofilului Răzvan Martin – medaliat cu bronz la categoria 69 de kilograme în cadrul Jocurilor Olimpice – după ce, din 1996, țara noastră nu mai avusese vreun medaliat la această dură disciplină sportivă. Apartamentul dăruit de mărinimosul finanțator se află în București, aproape de Arena Națională, iar ardeleanul care a ridicat un total de 332 kg la o categorie măruntă, 69 kg, a răspuns uluitor apelului lui Walter prin care miliardarul l-a felicitat din suflet și i-a oferit prețiosul cadou: “Domnule, eu nici nu ştiu cine sunteţi, dar vă mulţumesc din suflet. Îmi cer scuze că nu vă cunosc, eu nu citesc ziarele şi nu prea mă uit la televizor”.

Probabil, oficialul Petrolului a fost impresionat citind ce va face Martin cu banii pe care urmează să-i primească în urma medaliei câștigate: ” Vreau să-mi iau o casă, acum stau într-un apartament în Bistriţa. În asta o să-mi investesc banii câştigaţi, iar apoi o să fac și şcoala de șoferi” , a spus Martin într-un interviu acordat imediat după adjudecarea prețiosului trofeu. Iar redactorul televiziunii care a produs convorbirea a punctat frazele rostite timid glisând imaginea de pe chipul adolescentin direct pe palmele jupuite de carne: “Mâinile mele au numai prostii în palme. Am dureri, se rupe carnea, dar n-am ce să fac. Cei care muncesc mult au mâinile ca ale mele, cei care nu… Obişnuiesc să mă dau cu cremă de mâini, dar tot se rupe carnea. Băşicile sunt la ordinea zilei pentru mine. Să se uite la mâinile mele şi băieţii care vor să se apuce de haltere. Dacă vor să facă numai pentru naţionale, nu se merită! Sunt multe sacrificii şi ai nevoie de un vagon de voinţă. Ca să ajung să iau 700 de lei pentru titlul de campion naţional, eu mă pregătesc vreo trei luni. Noroc că voi avea o rentă viageră, o am de la Europene, iar cu bronzul ăsta am mărit-o. Pentru mine, pentru soţie şi pentru fetiţă va fi bine”.

Firește, de fier să fii și nu poți rămâne insensibil la cuvintele lui Martin. Probabil, chiar așa a fost și în cazul lui Florian Walter, prahoveanul declarând la puțină vreme după discuția cu sportivul: “M-a impresionat Martin. Astfel de sportivi, care muncesc atât de mult şi trec peste problemele de viaţă, trebuie să fie încurajaţi. Aceasta este explicaţia gestului meu. Vreau să încurajez un sportiv care a muncit mult pentru a face performanţă!”

Nu l-am cunoscut personal pe Walter. Mai toată lumea din anturajul său spune că este un tip discret, căruia nu-i place să apară “pe sticlă” sau în paginile ziarelor și revistelor. Gesturi de mare noblețe, precum cel în cazul lui Martin, a mai făcut. Îmi aduc aminte cum, pe vremea când era acționar la Dinamo, mai mulți fotbaliști care apărau culorile alb-roșii au căpătat de la acesta locuințe într-un bloc construit special în acest scop! În urmă cu ceva vreme, vrând să explice de ce a ales Ploieștiul în dauna Clujului, omnipotentul om de afaceri vorbea despre răceala oamenilor din Cluj: “În trei ani de ședere la Cluj, nu m-a invitat nimeni la un gulaş, la o ciorbă de fasole, o ceapă sau o pălincă. Să stăm la o masă şi să vorbim. Nu m-a felicitat nimeni pentru ziua mea de naştere, de Crăciun, de Florii, de orice ar fi vrut. Era clar că nu am fost dorit. Munca depusă acolo mi-a făcut plăcere, dar banii daţi s-au dus pe Someş”. Aici, în urbea lui nenea Iancu, personajul nostru și-a găsit identitatea. Gesturile de mărinimie, precum cel în cazul lui Martin, au reapărut. Îmi doresc, din suflet, ca generozitatea acestuia să-și găsească un corespondent la nivelui echipei pe care o finanțează. Și anume un loc care să-i permită Petrolului participarea într-o cupă europeană. Ar fi un frumos cadou pe care Florian Walter chiar l-ar merita, o excepțională pledoarie a vieții în favoarea sloganul “bine faci, bine găsești!”, generic care, măcar aici, la noi, capătă valențe superioare odată cu venirea unor astfel de personaje! Că oameni… suntem toți!