Meciul dintre Petrolul și TSKA Sofia s-a jucat la 80 de km de Lara, mai precis pe “Ataturk Arena” din Manavgat. Un stadion construit într-un an pentru echipa locală care evoluează în eșalonul patru al fotbalului turc. Și care, pentru miile de aprigi susținători, primăria din localitate a admis ca fiind o prioritate ridicarea arenei!
Terenul excelent a fost apreciat de ambele combatante iar ritmul jocului a fost bun. La poalele munților Taurus, într-un cadru feeric cu Mediterana în fundal, clima este fluctuantă, la începutul meciului fiind 21 de grade iar la final, numai 8! În aceste condiții au evoluat cele două echipe, bulgarii impresionând cu lotul de 29 de fotbaliști deplasat!
În concluzie, pentru a nu mai dezvolta o evidență văzută și de cei care au aflat în timp util și au urmărit meciul la televizor, Petrolul a “reușit” să piardă din nou, la limită, 0-1 (0-0), având un bilanț extrem de slab după cele 5 meciuri jucate în aceste două cantonamente: două remize și trei înfrângeri…
Tristețea, însă, vine la momentul în care în toate jocurile s-a marcat o singură dată, marți, prin Mareș, în jocul cu Levski Sofia. În rest, tristețe în avanposturi, Petrolul trăind din amintirile frumoase în care Bokila, Hamza, Dore sau Tamuz marcau la foc automat… Nu spun nicio noutate și nici măcar nu mă gândesc la acest rău dar, în condițiile în care nu se va reuși aducerea unui atacant BUN, Petrolul nu are șanse foarte mari să marcheze, chit că echipa pe care o va întâlni se va numi FC Brașov, Dinamo, Rapid sau oricum altcumva.
Este timpul ca oricine de la club, de la cel mai important și până la antrenori, să rezolve problema acestor derapaje interne legate de soarta fotbaliștilor neplătiți! Firește, câtă vreme conducătorii se vor face că plătesc și ei vor răspunde cu aceeași monedă când va fi vorba de jocuri! Semnalele trimise de aici, din Turcia, sunt mai mult decât relevante: indigestii subite, lovituri oarbe, astenii de primăvară, cedări psihice, etc. Numai în pielea lui Rednic să nu te găsești! Fața-i trădează supărarea, rictusul pare permanent atunci când trebuie să dea ochi cu mass-media și să încerce să pareze întrebările incomode ori să trebuiască să ascundă adevărul…
Partea bună a momentului este că echipa răspunde bine în parametrii fizici. Că se aleargă mult și marile greșeli nu apar foarte des. Dar lipsa golului erodează, treptat, starea de bine. Victoria pare un țărm îndepărtat. Iar un atacant bun costă cât clubul n-are!
Chiar dacă meciul se termina la egalitate, comentariul era același. În alte condiții, o astfel de partidă aș fi catalogat-o drept bună. Cu ocazii de gol mai multe pentru “lupi”, cu o replică subțire a campioanei Bulgariei,cu o singură greșeală mare în defensivă, cu tema știută a ultimului meci de cantonament și dorul de casă. Numai că, știind disensiunile trecute, animozitățile întâmplate și cauza viitorului pe termen scurt, bine și corect este să spun că nimeni nu are motive să se entuziasmeze. Pentru că, să știți, despărțirea de marile valori și implementarea imediată,imperios necesară, a tinerilor “lupi” va conduce la o perioadă deloc limpede în dreptunghiul verde. Și, cum îi cunosc pe pătimașii suporteri din Ploiești, tare mi-e frică să nu care cumva să se înceapă direct cu huiduieli în locul aplauzelor!
Comentarii recente