Este din ce în ce mai clar că, vrem nu vrem, sportul este și el o parte a politicii. Și nu una măruntă, ci ditamai halca! Iar exemplul zilei vine de la sportul cu mingea mică, handbalul trăind în aceste zile clipe dintre cele mai urâte.

Din capul locului vă mărturisesc că astfel de derapaje nu fac decât rău sportului. Handbalul, acest sport în care România s-a aflat de multe ori la vârful ierarhiei, ajunsese și la Ploiești un prilej de mândrie. Două echipe, feminin și masculin, ambele sub tutela protectoare a Clubului Sportiv Municipal – așadar a Primăriei – rămase în eșalonul de elită după doar un an de participare, au fost la doar un… telefon să fie mazilite, acum, la nici o săptămână până la debutul unei noi ediții de campionat! În sfârșit, după o aventură scurtă, ambele și-au reluat ciclul de pregătire dar numai cu consimțământul factorilor abilitați să le diminueze drastic bugetele! Purtând o discuție telefonică cu profesorul Gheorghe Ionescu am rămas siderat văzând cum greșelile trecutului au ajuns, acum, apanajul noilor conducători. Să mă explic.

_În urmă cu un an, pe vremea când Mircea Anton și Gheorghe Ionescu – doi dintre cei mai valoroși antrenori de handbal ai momentului – făceau un cuplu redutabil, menit să țină echipa feminină de handbal a Ploieștiului aproape de vârful ierarhiei naționale, “politicul” s-a implicat în debarcarea primului, lăsându-l pe Ionescu să conducă de unul singur. Întrebat la acea vreme despre măsura decisă în cancelariile de la “Casa Albă”, Ionescu declara la emisiunea “Pasul la ofsaid”: “Domnule, eu mă înțelegeam bine cu domnul Anton dar cele întâmplate chiar mă depășesc și nici nu prea vreau să le comentez!”

Acum, după numai un an, roata s-a sucit și Ionescu pare a deveni subiectul unei telenovele în oglindă. Motivele notificării de concediere începând cu 8 octombrie 2012 sunt puerile: că nu are documente de planificare a pregătirii, că nu a întocmit rapoartele lunare de activitate dar și pe cele de joc, că nu a întreținut o atmosferă propice pentru performanţă ori că nu și-a îndeplinit obiectivul, locul VIII, CSM-ul clasându-se, la final, pe zece!

Se vede că, în mare, Ionescu pare “executat” pentru greșeli ale trecutului. Contactat, acesta a declarat cu obidă: “Domnule, am acoperire totală pentru toate foile acelea din notificare! Am trimis către FRH planificarea și copiile rămase la CSM îmi pot da dreptate! Fără să vă mai spun că am absolut toate înscrisurile la mine acasă! Am făcut raport lunar de activitate şi i l-am prezentat consilierului pe probleme de sport al primarului, Corina Ungureanu. Nu vă mai spun că am făcut raport de joc chiar şi după meciurile amicale! Dar cel mai mult m-a durut acuzaţia potrivit căreia nu aș fi întreţinut o atmosferă propice pentru performanţă, în cadrul lotului! Asta mi s-a părut chiar maxim! Tocmai eu, care pun un accent major pe relația cu jucătoarele, performanțele de până acum fiind indisolubil legate de acest factor! Cadrul normal de lucru, de pregătire, zâmbetele de pe chipul fetelor, toate îmi sunt favorabile, nu invers! Am investit în asta, am fost bucuros că pot și știu să o fac, chiar dacă uneori
m-a costat și din propriul buzunar! Sunt siderat, am fost rănit fără niciun scrupul acum, după ce am reconstruit echipa în vacanța de vară! Perioadă în care am muncit pentru completarea lotului cu elemente dintre cele mai bune pentru acest nivel, pentru echipa orașului! Și acum, înainte cu câteva zile de debutul oficial, mi se prezintă un act prin care sunt aruncat precum o măsea stricată! Credeți-mă, am mai bine de 70 de ani dintre care 43 bătuți pe muchie în slujba acestui fenomen! Nimeni nu m-a jignit astfel până acum! Am înțeles că acest caz a ajuns pe masa de lucru a domnului primar. Că și domnia sa știe acum ce
nenorocit de om sunt! Domnule Bădescu Iulian, domnule primar, ați fost mințit cu obstinație, sunteți grosolan manipulat! Nu aveți voie să girați un astfel de comportament, trebuie să verificați și să dispuneți în cunoștință de cauză! Am ajuns în pragul deznădejdii, viața mea a fost dedicată handbalului! Când soția mea a dispărut, în urmă cu șapte luni, am lăsat-o singură la capelă pentru a fi alături de fetele mele în deplasarea de la CSM București! Nu vreau să fiu compătimit, vreau doar să mi se facă dreptate! Ce să fac eu acum, la nici o săptămână de debutul campionatului? De ce, oare, nu mi s-a comunicat decizia de
încetare a activității la finalul campionatului? Unde era stipulat că dacă terminăm pe locul zece îmi pierd slujba? Care este diferența dintre locul opt și locul zece, de vreme ce niciunul nu asigura participarea în vreo cupă europeană sau alte beneficii ori penalizări? De ce nu s-a făcut ședința de bilanț a campionatului la sfârșitul ediției trecute, așa cum este logic și normal? Acestea sunt întrebări pe care orice om de bună credință cred că și le pune! Atunci, oare, de ce sunt pus în ipostaza condamnatului care este executat fără a beneficia de un ultim cuvânt? Cui i-am făcut vreun rău?” a terminat, plângând, venerabilul profesor.

Da, sunt un tip destul de ușor impresionabil! Am avut aceeași trăire și în urmă cu un an, atunci când Mircea Anton, un alt profesor de elită al handbalului național, a fost obligat să se retragă cu mâinile, practic, legate, de lângă “agreatul” de atunci, Ionescu! Atunci, am condamnat politica mârșavă a conducătorului unic, cel care știe-nu știe, se bagă cu bocancii murdari în viața unor oameni pentru care sportul, handbalul, reprezintă existențialul! Și în cadrul unei dezbateri televizate – la care au participat ambii antrenori! – am militat pentru concordie și înțelegere în beneficiul echipei! Atunci, ca și acum, s-a luat o
decizie inumană! Pare de neînțeles dar, iată, cu toate promisiunile făcute înainte de campania electorală, noii conducători par a nu fi înțeles nimic din greșelile trecutului nu tocmai îndepărtat! Pe care, cu toții, le-am dorit a fi șterse de pe răboj!

Contactându-l și pe Mircea Anton, cel care va rămâne la cârma echipei în această ediție de campionat, după concedierea lui Ionescu, acesta a declarat: “Prefer să nu fiu amestecat în această speță! Am aflat și eu despre notificarea profesorului Ionescu, tot ce rămâne de amendat fiind întârzierea cu care dânsul a primit respectiva hârtie! În rest, chiar nu știu ce apărea stipulat în contractul acela, dacă au fost stabilite criteriile minime de performanță, de clasare, organizare, etc. Ceea ce este bine de știut, pe logică zic, este că domnul primar a anunțat exact tema viitorului atunci când a redus bugetul echipei. Adică, din următorul
sezon competițional, echipele ce evoluează la acest nivel sunt obligate să găsească resurse proprii pentru finanțare, bugetul consiliului local nemaiputînd să alimenteze sportul la acest nivel! Este, dacă vreți, cazul identic de la fotbal! Jucătoarele vor avea un statut unic, urmând ca ele să fie regăsite în nomenclatorul de meserii drept <<handbaliste>>, adică având meseria de bază trecută cu sfințenie în fișa postului! Va trebui să alergăm după bani, după sponsori de calibru, dacă vrem să mai avem echipe la cel mai înalt nivel al sportului românesc. Va rezista doar cine poate, asta-i foarte clar!”

De acord, domnule profesor, este clar că viitorul de care amintiți apare zugrăvit în culori terne, departe de pastelul anilor în care banii veneau cu ghiotura și erau cheltuiți alandala! Numai că dreptatea, la fel ca și în cazul dumneavoastră acum un an, pare doar apanajul celor aflați la putere. Sau, măcar, ar trebui să fie precum zicea, odată, marele romancier român Camil Petrescu: “Dreptatea este deasupra noastră și este una pentru toată lumea și pentru toate timpurile!“

Eu rămân la impresia că scriitorul a fabulat…