Vineri, orele 17:15. Obişnuita conferinţă de presă de dinaintea unei partide s-a transformat într-o mare surpriză! După ce Mircea Rednic, Daniel Opriţa şi Marian Cristescu au disecat apropiatul meci cu Steaua, apreciind victoria ca fiind perfect realizabilă, în faţa mass-media au apărut Florian Walter, finanţatorul Petrolului, şi Dan Capră, directorul general al clubului fanion al Ploieştiului.

Jovial, chiar dispus să dialogheze cu cei prezenţi, boss-ul Petrolului a fost luat la ţintă aproape de la intrare, fiind aproape obligat să devoaleze obiectivul din acest an al echipei pe care o finanţează: “Obiectivul este clar, prezenţa printre primele patru şi Cupa României! Aşadar, presiune majoră! Nu e doar hotărârea mea, am ajuns cu toţii la concluzia că putem face asta. Am venit la Petrolul cu jucători buni, cu salarii mari, şi să zic că mă bat la locurile 8-10? Nu! Vrem calitate, iar ei trebuie să ştie că au această presiune! Le-am şi spus: uitaţi-vă în jurul vostru, să vedeţi ce jucători sunteţi! Că doar se cunosc…Vreţi să facem asta sau nu vreţi? Putem să o facem? Putem… Deci, nu e doar hotărârea mea, am ajuns cu toţii la concluzia că putem face asta. Iar, dacă obiectivul nu va fi îndeplinit, ca pe peste tot, sunt amenzi şi la noi. Acum ne preocupă să adunăm puncte. Vom trage o singură linie, la final de sezon! La peste 200.000 de euro buget lunar numai pentru salarii am şi spus că nu ne jucăm cu vorbele! Tragem să îndeplinim obiectivul stabilit, iar dacă nu vom reuşi, atunci va veni şi pedeapsa. Dar, repet, nu eu am luat decizia asta, ci am discutat-o cu jucătorii. Atâta doar că trebuie avută şi puţină răbdare, pentru că aproape cu toţii suntem noi aici! O fundaţie la o casă o pui mai greu şi până creşti la acoperiş, durează! Trebuie să-i înţelegem, pentru că sunt chiar şi jucători care nu s-au acomodat cu oraşul, de exemplu… Eu, psihologic, am răbdare! Sunt băieţi tineri, nu gândesc ca noi, la vârsta asta! De când mă ştiţi pe mine în fotbal am schimbat antrenorii la o lună, la trei luni? Niciodată, pentru că trebuie să ai răbdare. Eu nu fac aşa ceva. Iar Mircea Rednic este un antrenor bun al ţării noastre, nu este în pericol de a fi destituit!”

Imediat l-am întrebat pe interlocutor despre această răbdare, în ideea că mulţi dintre conducătorii echipelor româneşti stau foarte prost la acest capitol. Iar apoi, l-am chestionat despre Grozav şi Cristea, doi fotbalişti cu ceva probleme în ultima vreme. Iar domnia-sa, destins, a avut un debut de comentariu care a înviorat asistenţa: “Am avut răbdare şi până am venit în faţa dumneavoastră! Nu am făcut-o mai repede pentru că, iată, d-abia acum ne-am făcut birourile! Nici nu aveam unde să stăm! De acum avem un loc stabil, vom încerca să schimbăm şi site-ul clubului, să avem informaţii cât mai rapide şi mai corecte! Cât priveşte partea a doua a întrebării, cea legată de Gicu şi Adi, e clar că unul e tânăr, iar celălalt e mai copt şi… totodată necopt! Grozav a venit de trei luni de zile în acest oraş, e departe de familie, încă nu ştiu ce prieteni are… Acolo, la Cluj, era aproape de ai lui, la 80 de kilometri, şi-i era mai uşor. Dar, până la urmă, este băiatul nostru de „naţională” şi ar trebui să ne bucure acest lucru, să-l înţelegem, să-l încurajăm şi să-l ajutăm să treacă peste o pasă proastă! Iar Adi, asta e clar, este un fotbalist care face diferenţa dar, din păcate, mai trebuie câteodată urecheat aşa, părinteşte! Nu am renunţat la ideea de a-i fi naş dar acum, iată, este cu o altă doamnă! El se desparte cam des. E un bărbat capricios. Să-şi facă datoria 95 de minute şi atât. Dacă mă întrebaţi pe mine, este un om de caracter. Când îşi dă cuvântul, îşi face treaba. Îl ştiu de şapte ani şi e un jucător foarte bun, dar trebuie să stea cineva lângă el şi să-l ţină în mână, cum se zice. Eu încerc să vorbesc cu jucătorii, la fel antrenorul, Dan, iar ei spun că e bine. Dar lucrurile personale nu avem cum să le ştim. Fiecare individ îşi face viaţa privată aşa cum îşi doreşte”.

Un coleg a adresat o întrebare legată de lotul Petrolului, mai precis despre formarea lui, în vară, amintind despre Vivi Răchită şi o afirmaţie a acestuia potrivit căreia el nu l-a vrut la Petrolul pe Cristea ştiind că nu va fi primit bine de suporterii Petrolului… Iar Walter, uşor iritat, a spus: “Nu eu singur l-am făcut, pentru că, oricât m-aş pricepe la această activitate – şi chiar mă pricep! – l-am ales împreună cu Mircea Rednic. Iar chestia cu Răchită, asta e o poveste d-aia… Mie nu prea îmi plac bârfele şi nici nu-mi place să le ascult. Nu a existat şi nici nu există asemenea discuţie privindu-l pe Cristea!”

Un alt coleg a adresat o întrebare legată de şampania victoriilor! “Să ştiţi că am desfăcut-o după fiecare succes al nostru, inclusiv după acea partidă cu Rapidul, în care am făcut 0-0. Pentru că, dacă ne aducem aminte, în afara unei ocazii a lor, la care a salvat Bornescu, am avut un meci frumos. Cel mai prost meci al nostru a fost cel de la Iaşi. În restul, echipa a jucat, să fim sinceri”.

A mai urmat o chestionare legată de perspectiva ca Petrolul să ajungă o forţă în campionatul României. Iată răspunsul omului de afaceri: “Normal, asta şi încercăm. Stadionul ne obligă, suporterii ne obligă… Din păcate, avem de muncă la infrastructură pentru că – ştiţi şi voi – nu avem terenuri de antrenament, iar asta va fi o prioritate absolută pentru noi. Centrul de Copii şi Juniori este şi el într-o situaţie delicată din cauza infrastructurii, nicidecum a emulaţiei copiilor, deci mai avem o problemă în acest moment. În scurtă vreme o să facem surprize plăcute celor care simt alături de noi! Săptămâna viitoare vom demara un program comunitar. Deja au ieşit actele Asociaţiei Comunitare <>, entitate care se va ocupa de suporterii mai mici ai oraşului, ai judeţului. O să vedeţi programul cu activităţile din următoarele 3-4 luni de zile şi din viitor. Suntem în negocieri să plătim şi acea sumă pentru chiria stadionului către Primărie, s-au făcut nişte drafturi de contract şi urmează să stabilim sumele. Nu am ales varianta concesionării pentru că ar însemna să întreţinem noi absolut totul. Deci ar trebui o armată de oameni, ar însemna să facem producţie. Oricum, stadionul trebuie întreţinut, că am văzut şi eu, la peluză, că sunt geamuri nespălate… Dar încă nu este dată o destinaţie spaţiilor respective. În ceea ce priveşte magazinul clubului din păcate nu l-am vizitat, dar nici nu vreau să-l văd până nu schimb. Vreau să-l văd pe cel nou. Ştiu că sunt multe de făcut. Încercăm să facem ceea ce trebuie şi de aceea n-am venit în faţa dumneavoastră acum trei luni să mă bat cu pumnul în piept ce vor face Walter cu Dan Capră. Mai bine le vedeţi, decât să ne lăudăm cu vorbele!”

Finalul a făcut chiar toţi banii! Tirul întrebărilor s-a concentrat pe viitor, pe regrete, plăceri şi promisiuni. “Am de gând să rămân aici până la bătrâneţe! Să vă spun şi o poveste: atunci când s-a demolat stadionul vechi am participat la licitaţie, dar, din păcate, am pierdut! Dacă, printr-un noroc, câştigam licitaţia, probabil că legătura dintre mine şi Petrolul s-ar fi realizat cu mult timp înainte! Nu regret niciodată faptul că am dat Clujul pe Ploieşti pentru că nicăieri nu te simţi ca acasă! Am făcut, în trei ani de zile, zeci de mii de kilometri şi s-a adunat oboseala, pentru că, totuşi, vârsta îşi pune amprenta. Nu aveam sâmbătă, duminică, nu mai spun că în cantonamente mergeam tot timpul împreună cu echipa… Dar, la fel o să procedez, în privinţa stagiilor de vară şi de iarnă, şi cu Petrolul, pentru că îmi place să fiu alături de băieţi. Doar în vară n-am fost cap-coadă în turneul din Austria, deoarece îi promisesem fiicei mele, care a plecat la şcoală, la Londra, că vom petrece mai mult timp împreună! La Cluj, pentru că mă întrebaţi, nu mai am nicio implicare. Este adevărat că pe tricourile Universităţii apare, în continuare, Romprest ca sponsor principal dar asta se întâmplă deoarece există un contract semnat până la 31 decembrie, iar banii au fost plătiţi în avans. Iar, dacă este să aleg dintre o palincă şi un vin de Valea Călugărească… ei bine, se ştie că nu beau tărie! Mai bun este un vin de-al nostru, alb!

Nu pot să închei fără un cuvânt adresat suporterilor. Ei sunt extraordinari. Chiar dacă, după un meci, acuză prin fluierături un jucător, ei au toată dreptatea! Eu vreau să plec acasă fericit, iar dacă tu nu mă faci fericit, atunci eu ce să-ţi fac? Să-ţi spun că te iubesc? Nu… Acesta este adevărul. Păi credeţi că suporterii ar fluiera un jucător, sau poate chiar toată echipa, dacă aceasta joacă bine şi pierde? Merg pe principiul că, în acest campionat, la această oră, noi suntem principalul nostru adversar! Noi am greşit până acum, nu ne-a bătut adversarul! Pentru mine, la acest moment, fotbalul este o afacere, pentru că dacă nu faci o afacere, atunci nu poţi să creşti absolut nimic în spate. N-ai avea cum să susţii aşa ceva!”