Anunțul făcut ieri, potrivit căruia Veolia a informat clubul Petrolul că nu se va mai implica financiar pentru sprijinirea echipei de fotbal, m-a descumpănit… Nu pentru că echipa aceasta va muri vreodată (în fond au mai fost vremuri grele, de răstriște!), ci pentru găsirea momentului cheie în care liderul mondial în furnizarea serviciilor de apă, energie şi salubritate a ales să facă un pas în spate.
“Zici că nu le convine perspectiva promovării, măi frate! Ce mai era dacă așteptau două luni, să se poată bucura alături de noi toți pentru promovarea la care au plusat și ei, chiar foarte mult?” clama cu obidă o voce recunoscută a tribunei, de multe ori aflată pro-Veolia.
Dar… de ce așa?
De cele mai multe ori, la mai toate companiile de talia Veolia, o astfel de decizie se ia după un recul evident al afacerii sau, poate, după o deziluzie cruntă. În primul caz nu se pune problema, Veolia înregistrând anual performanțe, cel puțin la nivel de România. Rămâne cel de-al doilea caz: unul atipic pentru o astfel de societate, banii declarați pentru parteneriatul cu Petrolul fiind risipiți, an de an, doar pentru bucuria promovărilor până la liga secundă.
Doar până aici, pentru că, și mai sus, apa s-a dovedit a fi prea adâncă sau nepriceperea conducătorior aleși, prea evidentă!
Nimeni nu a amendat reaua credință, puțini au vorbit despre situațiile glisante legate de transferuri și alte potlogării, aproape niciun iubitor al culorilor galben-albastre nu a adus în discuție tema provenienței banilor! Pentru că ori nu au stăpânit subiectul, ori l-au evitat din prea multă dragoste pentru echipă. Voi detalia.
Apa “meteorică”, sursă inepuizabilă!
În urmă cu patru ani, mai precis în ultima ședință din 2018, Guvernul României a abrogat mai multe articole din Legea 241/2006 care obliga operatorii serviciilor de apă și canalizare să factureze apa meteorică.
“Guvernul a eliminat obligația utilizatorilor serviciilor publice de apă și canalizare de a suporta colectarea, transportul, epurarea și evacuarea apelor pluviale. Potrivit vicepreședintelui Autorității Naționale de Reglementare pentru Servicii Comunitare (ANRSC) Daniel Zdrânc, rămâne la alegerea administrațiilor locale dacă îi vor mai pune, sau nu, la plată pe cetățeni pentru apa de ploaie. Această măsură, împreună cu scăderea TVA la 9% pentru serviciile de canalizare, se va reflecta în reducerea semnificativă a facturilor emise către utilizatori!”, declara atunci Daniel Zdrânc.
În toată țara, administrațiile locale au decis abrogarea articolelor din Legea 241/2006. La Ploiești, ați ghicit, nu s-a întâmplat acest lucru! Oare de ce?
Cine ar fi avut interes “să strice căruța”?
Municipiul nostru este unul dintre cele trei din România care au încredinţat companiei Veolia gestionarea infrastructurii de gospodărire a apelor. (Putem discuta și despre termie, dar aceasta va face subiectul unei alte documentări).
Este greu de crezut că o astfel de “iubire” nu a avut legătură și cu echipa Petrolul!
Un calcul sumar, pe care-l poate face orice novice, arată că fiecare contribuabil este taxat pe factură cu circa 2 euro lunar pentru apa “meteorică”. Adică, volens-nolens, 25 euro anual.
În Ploiești sunt peste 70.000 de familii plătitoare, adică se colectează circa 2 milioane de euro numai din acest segment. Și, să fim bine înțeleși: la Ploiești nici măcar nu prea plouă! Iar factura este aceeași, lună de lună! Nici mai mare, nici mai mică, exact ca un bir! De ani și ani! Cine a verificat, vreodată, cât a plouat și în care lună??? Sau dacă s-a întâmplat asta?
Să mai amintim și despre faptul că, la jumătate de preț, este taxată 95% din apa consumată ca fiind uzată și că această măsură nu a fost niciodată în contractul de concesionare! În contextul în care Ploieștiul are 58 km pătrați,, o socoteală banală, pe tarifele actuale, urmând a devoala și cam cât se plătește pentru “domeniul public”! Nu este deloc greu!
Iar Veolia a contribuit, în ultima vreme, cu 500.000 euro în calitate de sponsor, dar nu neapărat din profitul firmei din Franța, ci din banii ploieștenilor! Cum încerc a și demonstra!
Un slogan drag corporatiștilor!
Vă mai amintiți de acea formulă pregnantă legată de CSR (Responsabilitatea socială a corporațiilor) – conceptul care se referă la o prezumtivă datorie pe care companiile ar avea-o față de toate părțile implicate în desfășurarea acțiunilor presupuse de activitatea lor economică? Temă atât de dragă și expusă de către partenerul finanțator, prin vocea lui Mădălin Mihailovici, odată cu semnarea actelor din urmă cu aproape 5 ani? Iată, până la final, se poate demonstra că și din apa de ploaie s-a putut finanța Petrolul!
Măcar de s-ar întâmpla ceva…
Rămas, momentan, singurul oraș din țară care mai plătește această taxă, Ploieștiul, prin ai săi consilieri locali, are datoria morală de a corecta aberația! La acest moment, odată cu plecarea actorilor principali – alții decât cei din iarbă! – aleșii pot face dreptate! Practic, nu mai au de ce să ezite, să se autosugestioneze că nu știu!
Reiau tema dragă mie: dacă ar contribui fiecare societate mare cu câte 100.000 euro (o nimica toată pentru ele!) – OMV, Lukoil, Petrom, Procter&Gamble, Aqvila, BAT, Yazaki, MRS, Alexandrion, Greenfield, TAQT, Cavar, Workpool, Aqvatot, Barrier, etc, etc, avem garantat galopul de sănătate! Acum, în sezonul următor și pururea, în vecii vecilor!
Problema este la cine gestionează și cheltuie banii! Care să fie dedicați EXCLUSIV fotbalului, nicidecum para-ndărătului! Care să fericească iubitorii de galben și albastru, nu pe cei vremelnici care vin și pleacă! Cu tot ce era prin club și în curte: calculatoare, rutere, autoturisme, totul. Iar autocarul lăsat, să fim serioși, era plătit cu vârf și îndesat prin ratele lunare vărsate direct în contul Veolia! Asta, în ciuda faptului că ni s-au tot defilat prin fața ochilor abonamente pe viață la meciurile echipei iubite, fular “home-made” tricotat în culorile echipei Petrolul, asigurarea unei continuități necondiționate, iubire, dragoste, etc, etc.
Pentru ca acum, în criză efectivă, clubul să primească gestul mizer. Nu la promovare (când te poți bucura de totul!) ci acum, la câteva meciuri de marele vis, lăsând clevetitorii să speculeze câte-n lună și-n stele!
Dacă merită foștii, asta? Eu zic că da, fie și pentru faptul că depărtarea de “iubire”, oricare ar fi aceasta și de orice natură, lasă resentimente doar celor cu față umană! Iar, în acest caz, tare mi-e frică să nu fi exagerat doar la jumătate!
Comentarii recente